Memorie
O pasăre cu o singură aripă
și cu aripa transformată în lanț,
o pasăre cu o aripă rămasă să spere
și alta pe care o târăște în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
și dimineața o găsesc răstignită
în același loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-și lanțul cu aripa.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Trei aripi (varianta cu rimă)
Trăiesc și sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naștere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaștere.
Am fost și voi fi un singur zbor
între ce nu am fost și nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Aripa mea fâlfâie)
Aripa mea fâlfâie
Și tu lași aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie și să o lași să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poți să oprești aripa mea
să mai fâlfâie
Și poate că da,
Și poate că nu
Țin să fâlfâie
Aripa ta fâlfâie
Și tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poți să ții aripa mea
Și poate că nu
Și poate că da,
Fâlfâie o singură aripă
poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa
era amorțită de atâta zbor
frânt în izvorul cunoașterii
vântul îmi frângea ultima
e
moție arun
cată la ora doisprezece noaptea
în inima orașului eliberat de umbre
nu scrie nu mai citește nimeni
ascultă în jurul tău cum se trag husele
as
cultă era aripa care știe multe
știe să zboare la joasă înălțime
(?!) știe că poate fi aripă de înger
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- singurătate
- Singurătatea - o pasăre care încearcă să zboare cu o singură aripă.
definiție aforistică de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
* * *
Orice pasăre
obosește în zbor
și odihninită
și alinată
sub altă aripă
găsește dragostea din nou
pentru zbor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conceptul de artă fără Dumnezeu este ca o pasăre cu o singură aripă.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica aripă
Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi și osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat...
De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Și am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.
Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea și timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.
Și nici să cred că aș fi fost total perfectă,
Și-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile numai împreună pot să zboare. O aripă singură este o pasăre fragilă, frântă.
Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înăbușind dureri
Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Și îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbușind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită și slăbită...
Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu fir tăios, pitită într-un nuc,
Și pierd văzduhul, neantul, într-un destin incult.
S-a răscolit și vântul râzând zeflemitor,
Când semeni trădători mi-au înnoptat lumini,
În zborul schilodit m-au încărcat cu vini,
Și tare-mi este teamă că e un ultim zbor.
Zvâcnesc, mă zbat și strig pe-un vers de scriitor,
Și o răsfir, o mângâi și o încurajez,
Da am căzut sleită, uscată ca un vrej,
Pe-un braț de frunze moarte, da nu cer ajutor...
N-am mai putut pluti cu aripa rănită,
O alta n-o mai am, prin zbor a fost zdrobită...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece
Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veșnic călător.
Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Și nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.
Trece timpul ca o clipă
Și nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Și veșnic trebuie prețuit.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în zbor
în zbor de pasăre aș vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieții vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.
să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.
în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.
pe Veneția visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am uitat
Să nu mă-ntrebi de când sau de ce aștept.
Mi-e teamă. Am uitat
în paragina peronului acesta zgâriat de memorii
taina
frunzei cu copac
aripilor cu pasăre
cuvântului cu eu.
Devin
frunză
aripă
cuvânt
din povestea rămasă nespusă.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COȘMARUL DIN VIS
Dezavuat coșmar in vis
Aripa neagră ți-ai intins
Până la mine....
Tot ce acoperi este nor
Tot ce atingi este un zbor
De pasăre in noapte.
Incerc să mă desprind lucid
Lumina vine-n răsărit
Si plec cu gând departe,
Acolo unde nimeni nu-i
Si unde raza soarelui
Ia lacrima din roauă.
Dar altă noapte cade trist
Mă urmărești mereu in vis
Si a-nceput să plouă.....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte la Turnu Măgurele
Noaptea caldă... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele și-a lăsat-o
Pe oraș ca un "Adio del Passato"
Fredonat într-o lagună taciturnă.
Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniștea se sparge-n uși de cafenele.
Catedrala 'nalță turlele spre stele
În mirosul de grătar și de tarabă.
Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelații somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină
Stă eroul de la șaptezeci și șapte...
poezie celebră de Ion Pena din Graiul tineretului (11 iulie 1933)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Ești un fulg din zarea cea curată,
Ești o liniște a nopții minunată,
Ești un vis al nemuririi ce-l atrag,
Ești un înger al iubirii, înger drag.
Ești zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanență ce mă cheamă.
Ești o aripă de soare și de vânt,
Ești o lacrimă în floare pe pământ.
Ești zâmbetul ce cade pe-a mea față,
Ești boabele de rouă în prag de dimineață.
Ești un zâmbet, ești o aripă de vis,
Ești un cântec, un dor de necuprins.
Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Ești un dor ce plânge pentru noi,
Ești o viață-nfloritoare ce-o ador,
Ești o pasăre ce o răpesc din zbor...
.........
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni (sigur) înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să trăiesc, să vindec aripile frânte pentru că aripa trebuie să fie în starea ei de aripă ca să poată zbura printre florile pământului!...
Camelia Oprița în poemul Între glorie și ruină, volumul - Insomnii în alb-negru
Adăugat de Mirabela Popișteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul rănit
aș vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aș da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.
pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.
dau iar să zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.
odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toți la zor,
făcându-ma că sunt nebun.
acum se uită după mine
si toți îmi căinează soarta,
gândesc cu toți c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!