Aripa amiezelor
aripa amiezelor tăcută
se mișca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
și lasă pe fața luminii o cută
rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste ghețurile sloi
n-aș mai veni înapoi
de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
și seara lua primăria acasă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.