Ţie

Din viaţă, în de moarte,
Din aproape-n departe,
De la dragoste la ură,
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toţi şi pentru toate...
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieţii mele,
Tu blestemul sau tu, leacul,
Pripa care naşte veacul,
Mâna care-adoarme clipa,
Tu, strânsura şi risipa,
Ţii în palmele-ţi fragile
Nopţi şi visuri, munci şi zile,
Vindecarea şi pierzarea,
Tu, limanul meu şi zarea,
Neclintirea mea şi zborul,
Tu, pustiul, tu, izvorul,
De la humă la idee,
Tu, întregul meu, Femeie!

poezie celebră de George Ţărnea din Exerciţii de iubire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Şi uşa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. şi ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
într-o clipa inalta şi caldă,
urme pentru veşnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă...

Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Fii bun ca "sarea în bucate"
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Iubeşte ca Julieta, înainte de moarte.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Slăveşte frumosul prieteniei şi ridică-i cetate.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Botează-ţi timpul cu hărnicia Cenuşeresei,
Cât se poate.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă
Fii altruist, ca minunatul Isus, cu toţi apropiaţii.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Binecuvântează-ţi străbunii, părinţii, pacea şi fraţii.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Nu ocoli, ca ateii înţelepciunea divină.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Fă-ţi din timpul vieţii o minunată disciplină.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Din floarea iubirii lasă în urmă minunaţi copilaşi.
Dacă vrei să nu regreţi nimic în viaţă,
Împodobeşte bradul vieţii şi caracterul ei
Cu tot ce este mai nobil pe pământ, pentru tine,
Pentru viitor şi pentru urmaşi.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, tu...

Dedicaţie pentru toate prietenele mele de pretutindeni

Femeie, răsărit de soare,
Femeie, fir de busuioc,
Privirile-ţi fermecătoare,
Opresc planetele în loc.
Femeie, eşti o Dumnezee,
Căci Dumnezeu e tatăl tău
Şi mândru-ţi corp de orhidee,
Emană dragoste mereu.
Femeia pentru toţi o taină,
Femeia-i vers înălţător,
Femeia-i mână angelină
Pe fruntea unui visător.
Tu ştii descântec despre noapte,
Ai alt descântec pentru zi,
Tu pruncii îi hrăneşti cu lapte
Şi-i ocroteşti pân' s-or trezi.
Te-admiră codrul şi izvorul
Şi orice adieri de vânt -
Femeie, tu eşti viitorul
Şi întreaga viaţă pe pământ.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, Tu...

Dedicaţie pentru toate prietenele mele de pretutindeni

Femeie, răsărit de soare,
Femeie, fir de busuioc,
Privirile-ţi fermecătoare,
Opresc planetele în loc.
Femeie, eşti o Dumnezee,
Căci Dumnezeu e tatăl tău
Şi mândru-ţi corp de orhidee,
Emană dragoste mereu.
Femeia pentru toţi o taină,
Femeia-i vers înălţător,
Femeia-i mână angelină
Pe fruntea unui visător.
Tu ştii descântec despre noapte,
Ai alt descântec pentru zi,
Tu pruncii îi hrăneşti cu lapte
Şi-i ocroteşti pân' s-or trezi.
Te-admiră codrul şi izvorul
Şi orice adieri de vânt -
Femeie, tu eşti viitorul
Şi întreaga viaţă pe pământ.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si uşa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
şi-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
şi ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
intr-o clipa inalta şi caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veşnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina şi cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură in toate

Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp şi idee,
este soare şi cer,
diamant, orhidee,
e destin şi privire
şi răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândeşti când iubeşti,
cât visezi când doreşti,
cât dansezi şi priveşti
şi aştepti să-ntâlneşti!

poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până s-or umple stelele de prunci

Zurliu şi carnic şi tocit în coate
Şi alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag şi eu de soartă, cât se poate.

Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deşuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile şi subţiri.

La umbra lor găsindu-şi adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul

Şi condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Îşi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranţă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei şi pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...

poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem sincerităţii

Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
şi tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, şoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele îşi va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
şi cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naşte în altă piatră
găsesc cuvintele şi ţi le şoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

tu îmi dai iubirea
ţie îţi datorez cunoaşterea
pentru tine vânez stele
şi culeg floril în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalţă zidirea
între cer şi pământ
tu eşti durerea ce-mi aduce fericirea
frumuseţea încântarea dăruirea
locuinţa inimii mele e în sufletul tău

femeie
doar tu eşti calea
pe care ne vine iertarea
pântecul tău naşte infinitul
tu eşti biserica omului
tu eşti înălţarea lui
fără tine nici Isus nu se năştea
pentru tine femeie
El a înviat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mai revin, iubito

Cu dragoste de viaţă
Revin la tine iară!
Pe ale mamei braţe
Surâde primăvara.

Renaşte al meu cântul
Pe buze de scânteie
Şi aerul cel proaspăt,
Podoaba vieţii mele!

Coroane-şi fac prezenţă
De clopoţei sub raze,
A ta în tot fiinţă
Ne binecuvântează!

Iar prin ecouri multe
O gamă, rog, răsune:
Sărutu-ţi mâna, scumpo,
Ca spicul de cuminte!

Frumoasă, tu, femeie
Cu chipul tău de zeie,
Rămâne-vei tot mamă
Şi-a noastră mângâiere!

Cu dragoste de viaţă,
Sărutul de pe buze...
În ale mele braţe
Mai e loc pentru tine!

Eu te cuprind, o mamă,
Eu te sărut, măicuţă...
Deşi, ne eşti plecată,
Eu mai revin, iubito!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, nu pierde clipa

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Şi-ncearcă a-nteţi risipa
Veşmintelor... până la pat.

Aruncă-le!... i-aşa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Şi mierea fluturilor... goi.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.

Stârneşte-mă!... şi mă aprinde!
Descătuşând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... şi stele.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Când fierbe sângele în noi
Şi ceru-şi scutură aripa
De nebunie... şi de ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon sau luceafăr

Vuieşte încă, parcă,
Lumina acelei nopţi,
Când tremurând in zare
Se stinse viaţa unei stele...

Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoţ,
Viaţă sau ruşine?

Calea Lactee este din nou a mea!

Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.

Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alţii
Şi viaţă fără moarte,
În gândurile mele.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aiurea

Sunt zile când am inspiraţie cruntă
Şi hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Şi lacrima-i albă de sare

Mai sunt şi senine cu cerul albastru
Şi eu- lângă propriul soare
Dar sunt şi în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare

Şi nopţi încă sunt sfâşiate de lună
Şi nopţi fără ea, dar cu stele
Şi sunt liniştite şi sunt cu furtună
Şi toate le ştiu ale mele

Din starea suavă de zi şi de noapte
Din gri de nuanţă nocivă
Se naşte poemul cireşelor coapte
Şi lirica mea cognitivă...

poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

MANIFEST ANTIBLESTEM (pentru o anumită sensibilă ureche)

Nu te blestem pe tine moarte
Că o să vii şi-o să mă iei,
Oricum, atunci ai fost departe
Când casa mi-au luat-o ei.

Cu ea copilăria toată
Din visele de nou născut
Şi lacrimile din covată...
Dar asta-i viaţa - un făcut!

Nu-ţi cer nimic, stimată doamnă,
Căci pentru tine totu-i piaţă,
Ştiu că aştepţi o altă toamnă
Să fii a vieţii precupeaţă.

Las vremea toate să le cearnă,
Căci faţa-ţi va ieşi în faţă
Mai hâdă ca-n polara-ţi iarnă
Să văd: la moarte mai ceri viaţă?

poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că singurătatea poate naşte monştri, dar tot ea poate duce la sfinţenie. Mulţi oameni care au devenit sfinţi s-au retras în pustiu sau în peşteri, departe de lume. Însuşi Iisus s-a retras 40 de zile în pustiu, fără apă şi mâncare, pentru rugăciune şi meditaţie.

George Budoi în Aforisme (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea se naşte

să fie frumoasă pentru ea
pentru noi - desigur
rămâne frumoasă şi ruptă -
pentru zâmbetul tău
te invită s-o pui în păr
să cazi
în extaz
privind-o cum în
dură gingăşia şi frumuseţea
este ca o femeie care ar vrea
să moară tânără şi frumoasă
sau
să aibă tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!