Poeme minore

Glasuri de copii în livadă
Între timpul înfloririi şi al roadelor;
Capete aurii, capete trandafirii
Între vârful verde şi rădăcină.
Aripă neagră, aripă castanie, zboară uşoară;
Douăzeci de ani şi adio, primăvară;
Azi mă doare iară, mâine-o să mă doară,
M-acoperă dară, lumină-n frunzară;
Cap auriu, aripă neagră-n vânt,
Cânt blând,
Sfânt cânt
Frânt vrând zborul în măr.

poezie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

capete mov, capete pătrate
de oameni tâmpi
se uită la foaia din mână
frunză galbenă, frunză ruginie
în zbor glasuri de copii
cântec blând, cântec frânt
capete mov, capete pătrate
de oameni idioţi
flutură hârtia şi ştampila
azi nu-i doare, mâine o să-i doară
comportamente de zombie
pliază hârtia şi o bagă-n urnă
capete mov, capete pătrate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei aripi (varianta cu rimă)

Trăiesc şi sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naştere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaştere.

Am fost şi voi fi un singur zbor
între ce nu am fost şi nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cânt iubirea

Îţi cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Şi am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălţătoare.

Îţi cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Şi printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îţi cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă şi aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-aşteaptă a iubirii dulce poezie.

Îţi cânt iubirea zi şi noapte,
Căci m-a vrăjit şi nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca nişte şoapte
Se-ntipăreşte adânc în mintea mea.

Îţi cânt iubirea pe-un nor,
Prin viaţa încărcată cu poveşti,
Şi îţi trimit vibraţia în zbor
Spre strălucirea aştrilor cereşti.

Şi printre stele-ţi voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Şi cât va fi să ţină veşnicia
Eu am să-ţi cânt mereu iubirea ta.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria călătoreşte din aripă în aripă de vânt, smulgând sufletele norilor, în căutarea soarelui.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de ştefan radu muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica aripă

Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi şi osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conştiinţa mea nu- i nici un rob bărbat...

De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Şi am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.

Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea şi timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.

Şi nici să cred că aş fi fost total perfectă,
Şi-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Şi niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara pe camp

Seara pe câmp
Stau şi ascult foşnetul
Frunzelor de porumb
Si îl confund
Cu zborul pasării:
C-o aripă lovind în vânt
Si alta,
Rădăcină în pământ.

poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburau

Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe în noapte

prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul

uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanţă de un an

uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăşi în grabă
cuvântul rătăcit între sfinţi

eram tu şi eu
două drumuri pe un deal
în cutia poştală
a rămas un cuvânt ireal

era linişte oarbă
eram rebelul romantic pe corzi de vioară
legasem cuvântul cu o floare
să cânt, să cânt ce vă doare

priveşte-ne iubito, priveşte-ne iară
doi nebuni într-o cameră goală
era rece, mi-era frig în cămară
erai fulg, iarăşi şi iară

te-ai schimbat atunci în primăvară
bătea vântul în plete răzleţe
colindam printre gene
despre iubiri trecătoare

şi mă pierd între cer şi pământ
femeie, te caut în tainic descânt
să păşim ilogici şi puri
mai departe în noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu există folos din poezie aşa cum nu există
aripă din pasărea ce o zboară.
Din poezie poţi să faci şi plânsul râsului
şi un şofer de curse în rai.
Pe nimeni nu mai doare poezia! Ea a devenit
un bujor de urzică stropit de o primăvară
cu tălpile înţepate de
un surâs...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broscuţa

O broscuţă, oak! oak! oak!
Cântă-ntruna dintr-un lac...
Nu se teme c-o să fie
Furtună sau vijelie...

Dar, şi eu aş vrea să cânt
Chiar de-afară este vânt
Şi începe-o vijelie
Ce vrea să mă sperie...

Doamne, ajută-mă mereu
Să Te laud, Domnul meu!
De nimic nu-mi fie frică,
Căci, sunt sub a Ta aripă!
Amin

poezie pentru copii de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de aripă

strângând la piept genunchiul său julit,
copilul meu şedea la rădăcină,
stătea aşa, în iarbă, liniştit,
fără să ştie ce-are să mai vină

m-am aşezat alături, m-am lipit
de umărul ascuns sub păr în pripă,
văzusem însă că e ascuţit
şi ţine închis un mugur de aripă

iar părul, ce frumos îi mirosea!
mătase de porumb de soare-ncinsă,
în care umbra frunzei se-mpletea
într-o cunună de lumină stinsă...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocul

Îngerul mi-a oferit o aripă
în schimbul câmpului ce îmi creştea în palmă..
Am zis!
Eşti nebun!!!
Mai dă-mi o aripă!
Şi am bătut palma!
Acum eu sunt înger
şi el are în palmă un câmp de vândut..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir

ţine floarea asta mi-ai zis
şi toate petalele ei catifelate
s-au făcut fluturi

de câte ori te văd
ce plăcere nebună au
să roiască prin pântecele meu

mă strigi floare
deschid aripă cu aripă
fâlfâiri albastre şi pulbere
de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s fluturii-ntr-o aripă...

Mi-s fluturii bolnavi de neputinţă-
Le-a îngheţat o aripă în zbor.
Când tocmai învăţau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilinţă.

Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovaţi.
Au legiuit, o moarte, magistraţi
Cu ochelari de cal, cuprinşi de toane.

S-au răzvrătit scaieţii laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Şi-au interzis cuvântul efemer
Fără proces şi fără judecată.

Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuţi-
Eroi ai inocenţei dispăruţi,
Ca lacrima pe strune de baladă.

Când fluturi vitregiţi de-a lor aripă
Agonizează-n mine obsedant,
Mă rog futil şi-aproape aberant
Să fie iarna lungă cât o clipă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

În noaptea înveşmântată în gerul aspru
dintre ramuri golaşe se înalţă alpestru
fluieratul vântului tăios de nord.

În curtea casei de la ţară latră-un câine
la luna ce-i pare a fi o mare pâine
apărută pe un cer în dezacord.

Ici şi colo câte o stea îngălbenită
răpusă de vânt cu-o aripă ostenită
defilează pe firmamentul trasnbord.

Între timp, un dangăt lent de clopot peste vânt
se-nălţă, se-ndepărtează, lăsând doar un gând
suspendat ca fum între cer şi pământ.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e o substanţă...

poezia e o substanţă în toate stările de agregare
uneori intru în ţinutul ei de piatră
atât de profund
ca într-un somn adânc
alteori îmi vorbeşte în limba mării
şi am gustul sărat
trec prin alb şi mă înec în polen de silabe
când iubirea mă-mbată în forme fierbinţi
se aude glas de psalmi când trec prin codri verzi
sunt flăcări vii şi freamăte-n astral
fragment de poezie e-n creanga de copac
şi multe muze apar şi apoi dispar pe ape şi în vânt
pe aripă de cânt
şi-n gol de cuvinte respir poezie
între cer şi pământ

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Domnişoară, domnişoară
Stoluri peste crânguri zboară
Clipa-i aripă uşoară
Şi pe ceasul meu coboară
Peste flori se face seară
Domnişoară

poezie de Ion Lotreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!