Lumina

Lumina – ce bună...

Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.

Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
uşoară.

Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.

Aţa cu care
maşina de cusut a lunii
însăilează
sfâşiatele valuri amare.

S-a făcut întuneric,
dar ţi-am sărutat lobul urechii,
şi ţi s-a aprins trupul de aur
feeric.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea decăzută

Grupul acela de demult
a făcut o asociaţie
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă şi lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranţei
grupul acesta de acum
continuă asociaţia
cu nume de stea
dar cu ură şi ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură şi întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grebla

Să fiu o greblă...
o greblă dintr-un fier mai trainic
care în zori şi către seară
purtată de o mână gânditoare
să pieptene încet pământul
şi să descopere
din cine e făcut...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară, cât de uşoară...

Atunci când ridici cerul cu mâinile,
că te-ai blocat şi vrei o gură de aer.
Ca atunci când erai copil
şi visele aveau panglici de argint.
Ca atunci când tragi hârtia portocalie
şi care zboară ca un zmeu,
sau ca o rachetă fără greutate
şi apoi cade ca cenuşa albă.
Cum ar fi şi cântecul unei fete
care s-a născut să ne încânte
şi tu eşti acolo fermecat,
uitându-te la ochii ei.
Ca iarba de sub picioarele tale,
care e udă de la roua,
dintr-o noapte de vară târzie.
Uşoară, cât de uşor
e un dans sub apă.
Uşoară, cât de uşoară
este o pânză de lenjerie.
Ca în ziua în care ţi-a zâmbit
prima dată şi ai sperat
că ai fost primul dintr-un milion.
Ca atunci când fiul tău adoarme
şi tu îl vezi ca pe cel mai scump din lume.
Oare cât de uşoară e viaţa!

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi

Lumina, dincolo de ochii tăi
Tot aşa ne-a găsit dimineaţa
Când demult verile ne urcau în rai
Îngheţasem atunci în iubire,
Câmpul ni se vedea în gheara ochilor noştri
Adunând Lumina într-o căpiţă,
Ochii tăi erau Miraculoşi
Ca un dans dintr-un cântec păgân
Şi atunci ţi-am şoptit la ureche
Cuvinte dintr-un alb-albastru curcubeu,
Tu m-ai prins de mână
Cu o parte din umărul tău, sclipind
Şi-am adormit, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure de mesteacăn

Semnificaţia unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.

Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat şi a început să zâmbească
arătându-şi culoarea dinţilor.

Poate aici stă semnificaţia unei păduri de mesteacăn,
dinţii sunt văzuţi altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziş.

Adevărata semnificaţie a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată şi mai aproape, în căpiţa de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ţi-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranţă în haine albe
pe care cineva ţi-a cusut râuri
şi o pădure de mesteacăn aşa cum o vezi.

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, ce frumos poem ţi-am scris pe lobul urechii: sigur ne vom iubi printre crengile nopţii...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înţeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereţi atârnau gânduri răvăşite
apoi a venit dimineaţa, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaş.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaş.
Neobosit, doar izvorul
şipoteşte printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de calcul

Cineva îmi transformă inima
într-o maşină de calcul - de
pildă vrea să afle cât fac
un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă - apasă
pe clapele ei şi sângele meu
începe să zuruie - semn
că un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă nu fac
nimic - încearcă atunci invers:
o melancolie pneumatică plus
un ciocan de toamnă... dar
sângele meu sună iarăşi metalic
şi rezultatul e acelaşi.

Ce nevoie ai tu,
întreb cu sfială,
de maşina de calcul?

poezie de Lucian Valea din Groapa cu lei (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua noastră

Cornul lunii răsfiră frunzele-n castani,
Ţi-am arătat o stea în noaptea de cleştar,
E mult de-atunci şi peste noi trecut-au ani,
Ai noştri sunt, de stea ne-au fost trimişi în dar.

Priveai spre cer, îţi lăsai capul să se culce,
Ramul ne ascundea sub frunze răsfirate,
Pe al meu umăr te-am simţit povară dulce
Şi s-au aprins iubirile nevinovate.

Privim şi azi sub clar de lună steaua noastră,
În tain-o preţuim ca pe un lucru sfânt,
Cu licărul ei blând pătrunde pe fereastră,
Ea ne-a promis că ne mai ţine pe pământ.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faza de corecţie

zerul sfinţilor din scripturi
se scurge pe la streşinile unei bănci,
peste zdrenţele unui om fără adăpost;
azi, speculanţii la bursă
au pierdut 60% din câştigul
lunii trecute

pe când poeţii însăilează
vrute şi nevrute

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbeşte în colţul geamului un colţ
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mişcare
a cotului pe jumătate amorţit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz şi simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginaţi un trabuc aprins
în maşina care ocoleşte
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clişeu aproape clasic
maşina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
mi-aş scoate arma să-mi revină entuziasmul
deschei haina cu mişcări aprinse
nimeni nu aprobă gestul meu
însă nu primesc reproşuri
când simt arma-n mână mă simt puternic
atunci autoritatea colcăie în vene
pulsul creşte şi mă transform în alt om
maşina se ţine de şoseaua prost asfaltată
drumul se îndepărtează de autostrada soarelui
ocolită de mine într-un mod stupid

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

''Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă un an de viaţă, pune întrebarea unui student care a picat la examenul de sfărşit de an. O lună de viaţă: vorbeşte-i unei mame care a adus pe lume un copil prematur şi-l aşteaptă să iasă din incubator ca să-şi strângă puiul în braţe, teafăr şi nevătămat. O săptămână: întreabă-l pe un bărbat care lucrează într-o uzină sau o mină ca să-şi hrănească familia. O zi: întreabă-i pe doi îndrăgostiţi lulea care aşteaptă să se întâlnească. O oră: întreabă-l pe un claustrofob prins într-un ascensor în pană. O secundă: uită-te la expresia unui om care tocmai a scăpat dintr-un accident de maşină. Şi o miime de secundă: întreabă-l pe un atlet care a câştigat medalia de argint la Jocurile olimpice şi nu medalia de aur pentru care se antrenase toată viaţa. Viaţa este magică!''

Marc Levy în Şi dacă e adevărat...
Adăugat de Georgeta Jenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

mă-nţeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

şi ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit şi neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nţeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăşte pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur şi pasul amar

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

obişnuim să ne fim
rai din rai
mai întâi zăpezile
descoperă trupul/ în întregime
atingeri ori şoapte dintre îngeri pereche
prinşi de lobul urechii/respiraţia lor
pe buzele abia sărutate.
obişnuim să ne fim
rai din rai
un anotimp

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul Veta

Ursul Veta a fost un urs ciudat
cu nume de femeie şi trupul de bărbat.
Poet fiind, se smulse din fiare şi din funii
şi din belciug – şi-şi puse în nas belciugul lunii.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Străluceşte în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soţia
Sufletelor în pierzare.

Ţipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra creşte ca o floare,
Ca o floare-ameţitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.

De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei şi-al pierzării!

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din cires

Ai aprins lumina, Doamne,
în cireş. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară –
stropi din mantia lui Pilat
(şi-a spălat mâinile la mine în grădină
şi eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
şi se închină. Ingenuncheat,
îmbrăţişez cireşul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roşie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului –
şi pentru păcatul meu, răstignit.

Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?

Voi şti abia la Asfinţit:
dacă pe ram cireşele cu gust ciudat
se vor fi pârguit,
lacrima mea sălcie
de a Ta miere a milostivirii
se va fi îndulcit
şi-mi va ţâşni la colţul gurii,
ca-n vremea când copil
vorbeam cu Tine în grădină
pe şoptit,
cu gura de cireşe-vise plină.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găselniţe

Cum unii vând pământ pe Lună
El medita în pragul serii:
"N-ar fi afacerea mai bună
De-aş vinde Peştera Muierii?"

epigramă de Eugen Coţa din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!