Lumina din cires

Ai aprins lumina, Doamne,
în cireş. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară –
stropi din mantia lui Pilat
(şi-a spălat mâinile la mine în grădină
şi eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
şi se închină. Ingenuncheat,
îmbrăţişez cireşul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roşie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului –
şi pentru păcatul meu, răstignit.

Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?

Voi şti abia la Asfinţit:
dacă pe ram cireşele cu gust ciudat
se vor fi pârguit,
lacrima mea sălcie
de a Ta miere a milostivirii
se va fi îndulcit
şi-mi va ţâşni la colţul gurii,
ca-n vremea când copil
vorbeam cu Tine în grădină
pe şoptit,
cu gura de cireşe-vise plină.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!