autograf

Autograful

E semnătura unui autor
Pe-o carte nouă, care-n viitor
Ori e un drum deschis spre nemurire,
Ori e un cec lipsit de-acoperire.

definiţie epigramatică de Ion Grigore din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre viitor

Mă străduiesc şi îi dau zor
Cu tot ce am mai rezistent,
Dar cum s-ajung în viitor,
Când n-am ieşire… din prezent?

epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor

Ai scris o carte, două, trei,
Că ai un fler de autor...
Şi ai rămas la Stat dator,
Şi rambursezi acuma lei!...

epigramă de Constantin Enescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio mamă nu poate şti viaţa cui leagănă: a unui viitor rege sau a unui viitor criminal.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iatacul norilor

O ceaţă deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemişcat,
şi face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă uşor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.

E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.

M-apropii şi-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin ceţuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
şi ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau faţă în faţă
cu prezentul şi trecutul.
Istoria de azi mă-învaţă
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoţi.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
şi din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Freamăt de şoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă şi noapte,
Lună şi soare...

Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.

Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.

Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.

Om visător,
De neînţeles;
Frumos, iubitor
Se scaldă în vers...

Erou ne-nfricat
De timpuri uitat;
Se avântă în zbor
Spre viitor...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de drum

Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.

Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.

Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.

Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moravuri artistice

Lipsit de oarba vanitate,
Da Vinci nu-şi semna pictura.
Acum primează, din păcate,
Nu opera, ci... semnătura!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor fecund

Când aflară că acum
Ieşi cu încă un volum,
Cititorii exclamară:
Iară...

epigramă de Aurel Buzgău (3 decembrie 2009)
Adăugat de Aurel Buzgău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treapta spre nemurire

În mamă stă divina însuşire
De-a pune trepte noi spre nemurire.

distih de Viorica Pop (martie 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul alienării

Prin lumină şi prin necesitatea sa de a se pretinde în
totul.
Complimentat prin culoare şi însoţit în surâsul acestor
de început promisiuni.
Spre taina căror depărtări din afara cetăţii se dau în
lagăn chemările?
Şi se mărturisesc cu alint de vorbe şoptite în timpanul
distanţei?
Vis de libertate început ca o delicvenţă unui
înger absent dintr-o dimineaţă cu plânset de
izmă nouă.
La drum nou plecat dintr-un prezent ca o contuzie
meritată.
Spre un viitor cât o leziunecerebrală.
Amândouă necesare aceluiaşi trecut contaminat şi
dobândit ca o cârtire sau ca un mod de a înţelege ce se
petrece cu tine.
Ironie alburită în coaja unui ou pe care alunecă
trecătorii unei vieţi de nimic.
Sens căruia i se cuvine trudă şi istovire.
Sau poate unealtă sfârşitului spre care curg ignorante
coborâtoare în adâncuri pline de linişte şi uitare.
Trebuinţă bună de leac irosit într-o doară.
Paşii tăi prădaţi cu încredere şi nerăbdare.
Văzuţi din pînda cetăţii pierzându-se în bezna sărată a
ochilor înlăcrimaţi.
Exod ca un brânci fără vorbe de adio.
Fără graba întoarcerilor.
Apele vin, apele pleacă.
Tu tresalţi ca o speranţă moroită din urmă.
Uşile dogmei s-au deschis şi s-au închis.

poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea II - Timpul alienării (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate exista fără un punct fix în viitor. În condiţii obişnuite, întregul său prezent se modelează în jurul acelui punct din viitor spre care se îndreaptă, aşa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOROCUL

NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Ştie care-i drumul lui.
Îşi caută singur grădina.
Şi nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinţi,
Care-n sufletul de sfinţi,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.
Care-l are în iubire,
Caută şi fericire.
Cine-l vrea un pic mai mult,
Îl mai ia cu împrumut
Dacă ai pace în casă,
Tot norocul e pe masă...
Septembrie 2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

păşesc pe drum
prin gunoaie şi scrum
creat de voi, oameni de soi
cum Doamne ai ales doar neghina şi buruieni otrăvite
eu, nu, nu sunt eu
sunt biată umbră a unui vis frumos
cioplit de tineri, tot nebuni
al unui gând, curat şi sfânt
despre umilinţă şi iubire pe ăst pământ
mă impiedic de mine
plecat să-mi caut al meu trup
mi-e teamă de ziua ce vine
sărmane suflet chinuit
mânjit de voi, cu zoaie şi noroi
eu nu's ca voi
ce pot să fac, să dorm sau să visez
aici e drum spre nicăieri...
acolo sus
ha-ha-ha
voi nu ajungeţi niciodată sus
deşi v-aţi căţărat spre cer
iadul vă aşteaptă acolo, jos
voi farisei, ai zilei de azi
mâine va fi, o nouă zi, dar nu pentru voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ospătar

Doarme-n liniştea adâncă
Somnul cel lipsit de vise;
Oare-l mai aşteaptă încă
Cei cu halbele promise?

epitaf epigramatic de Grigore Lupescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strunele iubirii

Îmi ridicasem zidul meu de gheaţă
în jurul unui suflet prea rănit
de tot ce-a fost frumos şi s-a sfârşit,
lăsând în urmă numai nori şi ceaţă.

Tăcerea mea era şi ea închisă
în zidul gros şi rece dinprejur,
căci mă feream de gândul cel impur
ce-ar fi călcat prin liniştea promisă.

Aşa eram, dar tu, venind spre mine,
în lumea-n care merg atât de des,
mi-ai fost aproape şi ai înţeles
că poţi să mă aduni de prin ruine,

Să mă-nsoţeşti, să îmi sculptezi în gheaţă
o melodie nouă, sau un vis,
un gând frumos, un viitor promis,
şi chiar un început de nouă viaţă.

În zidul meu, cu degete firave,
ai decupat cu grijă un intrând,
prin care-n suflet mi-ai intrat cântând
pe strunele iubirilor suave.

Şi cânţi, iubita mea, atât de bine,
cu-atâta dragoste şi-atât de cald,
încât de gheaţă am scăpat. Mă scald
în raze din privirile-ţi blajine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea este un drum deschis spre cer...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Candy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor

De când a scris o carte epocală,
Ce-au răsfoit-o unii autori,
El o citeşte-n fiecare seară
Spre-a nu rămâne fără... cititori!

epigramă de Mircea Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

De-un spectacol avem parte,
Azi, în văzul tuturor,
Căci lansarea nu-i de carte,
Ci mai mult de autor.

epigramă de Mihai Cosma din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!