
Don Juan în infern
Când Don Juan descinse spre unda subterană,
Lui Charon îi întinse obolul său, solemn;
Posomorât, moșneagul, cu fața diafană
Dar braț voinic, înșfacă lopețile de lemn.
Femei cu rupte rochii și piepturi dezvelite
Se zvârcolesc cu jale sub negrele stihii;
Și ca o mare turmă de victime-oferite,
Gemea prelung în urmă-i cortegiul de stafii.
Râzând cu haz, valetul își reclama simbria,
Și, mâniat, don Luis țintea cu ochiul crunt,
Luând drept martori morții ce populau câmpia,
Pe cinicul ce-și râse de părul său cărunt.
Înfiorată, casta Elvira, sub zăbranic,
Lângă perfidu-i mire și-amant de pe pământ,
Cerșea supremu-i zâmbet, ispititor, tiranic,
Dar cald de-nduioșare ca-n primul jurământ.
În negre valuri luntrea tăia o largă stradă,
Și-n cale-un om de piatră la cârmă se-aținea;
Însă, tăcut, eroul sta rezemat de spadă:
Ținând nainte-i valul, la nimeni nu privea.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre rochii
- poezii despre religie
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
- poezii despre publicitate
- poezii despre promisiuni
Citate similare

Jurământ solemn
Unii, pentru că tu n-ai ținut
Acel jurământ solemn, sunt acum amicii mei;
Totuși, când îmi privesc moartea-n ochi, azi ca și ieri,
Și când escaladez piscurile unui somn plăcut
Sau când mă plimb pe-ale vinului înmiresmate-alei,
Fața ta apare drept în fața mea, de nicăieri.
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vin, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre prietenie sau poezii despre plimbare
La călușei
Se învârteau agale călușeii
Și muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toți copiii mititeii
Și-un bătrânel pe-un cal se învârtea.
Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:
- Hiii moșule, hai, taicule, zorește,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Și la un loc cu ei, copilărește,
Râdeau și prunci cu părul de mălai.
Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ținând în frâu, căluțul fără duh,
Căluțul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.
Cu păru-n vânt, îmbujorat la față,
El se rotea, dar nimeni n-a văzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese viață
Și galopa pe câmpuri spre trecut.
A fost o clipă, doar o clipă vie,
Căluțul a zburat prin ani, vâlvoi,
A dus bătrânul în copilărie
Și l-a întors ca gândul înapoi.
Când s-a oprit din goană bătrânelul
A coborât în râsul fără rost,
Dar numai el știu și călușelul,
În fuga lor de-o clipă, unde-au fost.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre cai, poezii despre bătrânețe, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre râs sau poezii despre mâini

Femei și decorații
Cunosc femei - și nu atât de rare -
Ce par ca Legiunea de Onoare:
Prea des le vezi - chiar dacă nu le cați -
Pe fel de fel de piepturi de... bărbați.
epigramă de Charles Baudelaire, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre onoare
- epigrame despre femei și bărbați
- citate de Charles Baudelaire despre femei și bărbați
- epigrame despre femei
- citate de Charles Baudelaire despre femei
- epigrame despre cunoaștere
- citate de Charles Baudelaire despre cunoaștere
- epigrame despre bărbați
- citate de Charles Baudelaire despre bărbați

Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aștepta!...
Și, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deși mort - eram tot viu,
Și-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre timp, poezii despre revoltă, poezii despre ochi, poezii despre lemn, poezii despre lașitate, poezii despre creștinism sau poezii despre celebritate
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre visare, poezii despre realitate, poezii despre munți, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre declarații de dragoste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Lolo sau nesfârșitele posibilități ale iubirii
Motto: Nimeni nu avea ca Lolo
Sâni cât mingile de polo!
Oh, Lolo s-ar iubi, lin, și cu ochii,
Când nu-i pot scoate trupul cald din rochii.
Oh, Lolo s-ar iubi, blând, și-ntr-o nară
Și în cealaltă, mai ales spre seară.
Oh, Lolo s-ar iubi, crud, și-n ureche,
Spre a-mi simți-n timpan cântarea veche.
Oh, Lolo s-ar iubi și între ele,
Acele moi și albe dulci mamele.
Oh, Lolo s-ar iubi, roz și sub coate,
Lipindu-și braț de antebraț cât poate.
Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la ceafă,
Prinzându-și părul tragic c-o agrafă.
Oh, Lolo s-ar iubi, pur, și pe șira
Spinării, mlădiindu-se ca lira.
Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat,
Și-n splină, și-n rinichi, și în ficat...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre tragedie, poezii despre sâni, poezii despre seară sau poezii despre posibilitate

În lemn de jugastru
voi împărți cu tine lumina ca pe o pâine
scoasă dimineața din cuptorul soarelui
cu palmele întoarse spre fața lunii
în lemn de jugastru voi tăia semne
frunzele mă vor acoperi cu adieri
risipiri de arome și armonii suave
și-n sufletul pietrii se va simți fiorul
sunetelor lovite cu arcuri întinse
ca o rugă de boltile cerului
de unde curge curcubeul în ape
îmi înverzește-n memorie cuvântul
și sedimentează uitarea lângă maluri
ca o noapte pretinsă de moarte
cu origini atât de necunoscute
de lacrimi în cenușă se vor pierde
atunci când omul este învins
ulciorul cu vin răcoros așteptă
în ungherul unde sufletul mi-l bei
și nu faci nicio cruce
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre pâine, poezii despre noapte sau poezii despre frunze

Luntrea
Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciumă inima mea.
Când luntrea, o, Doamne, se-nalță și iar se coboară,
Ajunge odată
Mereu legănată
Doritul liman a vedea.
Și eu am o țintă, dar timpul ce fuge și zboară
Lăsa-mă-va oare
Pe căi mișcătoare
S-ajung șovăind pân'la ea?
Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,
Cui pasă să știe
În lumea cea vie:
Cu ce și-ncotro se ducea?
Ci-n mine s-ascunde ferită de toți o comoară:
D-a fi să se-nece
În unda cea rece,
Mai bine, ah, nu se năștea!...
Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,
Departe de maluri
Plutind printre valuri
Se zbuciumă inima mea!...
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre zbor, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre vânt, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre timp, poezii despre plâns, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre plâns sau poezii despre comori

Obrazul drept, botit spre ochiul stors, parca era inclestat si pecetluit pe totdeauna intr-o durere. Iar ochiul cel viu, mare si neguros, privea tinta in jos in neagra fantana a trecutului.
Mihail Sadoveanu în Fanta dintre plopi, Volumul Hanul Ancutei (1928)
Adăugat de Irina B

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate de Mihail Sadoveanu despre trecut, citate despre ochi, citate de Mihail Sadoveanu despre ochi, citate despre negru, citate de Mihail Sadoveanu despre negru sau citate despre durere
Solul o primi
neprietenos după ce și-a luat rămas
bun de la șa
se străduise să se rostogolească
cum văzuse în filme și
cum făcuse chiar ea de mai multe ori
când calul o arunca la pământ
privea păianjenul modificat genetic
cum pășea prin praful roșiatic
cum o privea cu primitivismul său
își oferise o clipă să respire
apoi o altă clipă să geamă de durere
calul se zbătea cu spume la gură
și insectele negre rupeau carnea
cu cleștii cornoși
cu mandibulele puternice
hăpăind repede și zgomotos
scuipă praful din gură și se ridică
trase să scurteze chinul calului
așa și-a luat rămas bun de la el
fugea de insectele negre
fugea de păianjenul modificat genetic
fugea spre clădirile din lemn
unde se fuma pe rupte în timp
ce flăcăii dădeau whisky pe gât
când a pășit pe prima treaptă
decorul din jur s-a modificat
era în prerie și călărea calul ei
viu și nevătămat și plin de nerv
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre păianjeni, poezii despre insecte, poezii despre gură sau poezii despre genetică

Și-n bucium, sus pe munți, suflând...
Când primăvară-n ani aveam,
Cu frunza îmi băteai în geam,
Să-nvăț, din cântul ei în vânt,
Cum pot din frunza ta să cânt.
Și-n timp lăstar crescând mereu,
Cu vântul îmi șopteai, ca eu
Să-mi fac din ram fluier, să-ncânt
Mioarele pe-al meu pământ
Apoi, caval făcând din lemn
M-ai învățat un ton solemn
Să-l trec în bucium, dăruit,
De tine, codrul meu iubit,
Și-n bucium, sus pe munți, suflând,
S-aduc chiar lupul alb, chemând,
Cu urletu-i prelung, la arme,
Trezirea Daciei ce doarme!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păduri, poezii despre oi, poezii despre muzică sau poezii despre lupi

Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre senzualitate sau poezii despre plăcere
Neprevăzutul
Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre urechi, citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, poezii despre picioare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre picioare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre ochi, poezii despre nebunie, citate de Ioana Voicilă Dobre despre nebunie sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre inimă

Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franchețe un braț gol și delicat.
citat celebru din romanul Enigma Otiliei, 1 de George Călinescu (1938)
Adăugat de Negroiu Letiția

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sinceritate, citate despre rochii sau citate despre delicatețe
Lăsat lângă
cocoșul de tablă rățoiul de lemn
era bătut de vântul venit din spatele
birtului cu mese de material plastic
scrise de poeții bețivi care-și lăsau
operele pe colțurile alea albicioase
salvat în extremis de valul care a luat
calul în lipsă de ceva cu sânge cald
nu simțea în fibra lui de lemn ce cireș
pericolul apei venită în valuri peste sat
stătea aproape de cocoșul ruginit
înfipt într-o țeapă lungă îmbrăcată
cu migală în faimă de un tinichigiu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre salvare, poezii despre rațe, poezii despre poezie, poezii despre pericole, poezii despre cocoși sau poezii despre cireșe
Pe-un lemn
Doliu.
În soare sunt umbre ca-n lacrimi
În munți pâlpâie vântul
a jale,
Iar Omul se lasă-n durere
Pe-un lemn
Pe-un mormânt...
Bucurie.
Miroase a pască și-a trudă
Prescurile cresc din făină
a veste,
Bătrâna-n urechi obosite
Când taie din coca-nspumată
Își numără cald din mătănii
Pe-un deget
În gând...
Jale.
Se aude un cântec de seară
În voci desenate pe genuri
a suflet.
Pe fustele negre de vină
Își curg lumânări din durere
Iar fețele prinse-n baticuri
Își culcă privirea-n pământ
Cu lacrimi
Arzând...
Revedere.
În grai suferind de Moldovă
Obrajii își vând amintirea
A drag.
Un scaun își prinde copilul
Și-i leagănă-n doruri cuvântul
În inimi
Zidind.
Cruce.
Un Om îi cuprinde povara
În lemn lăcrimând a durere,
Divin.
Din trupuri coboară-n uitare
Și bine, și suflet, și pace, și gând...
Rămân dezgoliți de iubire
"Umanii" bolnavi de Cuvânt,
Etern
Răstignind.
Acasă.
Din ochi curg răsărit și apusuri
Iar postul se pierde-n arome
Învins.
O pace se plimbă-n neștire
Prin suflete calm presărând
Vestind din mormânt înviere
Iubire
Vestind...
poezie de Gabriela Chișcari (13 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre trup și suflet, poezii despre voce sau poezii despre vinovăție

Alegorie
Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre virginitate sau poezii despre sculptură

Eu te slăvesc...
Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.
Vreau să m-agăț de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Charles Baudelaire despre noapte, poezii despre viermi, citate de Charles Baudelaire despre viermi, citate de Charles Baudelaire despre tăcere, citate de Charles Baudelaire despre tristețe, citate de Charles Baudelaire despre iubire sau citate de Charles Baudelaire despre frumusețe

Peisaj [Paysage]
Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii,
Să dorm lângă cer, cum fac astrologii,
Și stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt
De imnuri solemne purtate de vânt.
Cu capul în mâini, din mansarda înaltă,
Să văd clar studioul cum cântă și saltă;
Și turnuri și coșuri catarge moderne,
Și ceruri înalte cu vise eterne.
Ce fain e prin ceață să vezi bolta albastră
Și-o stea cum se naște, și-o lampă-n fereastră,
Cum râuri de smoală în ceruri se urcă,
Iar palida lună o vrajă aruncă.
Dar vara și toamna vor trece fugare,
Și iarna când vine cu dalba-i ninsoare,
Cu ușile închise și storuri lăsate
În noapte-mi voi face mărețe palate.
Și-apoi voi visa orizontul albastru,
Grădini și fântâni din gips și-alabastru,
Săruturi și păsări cântând dimineață,
Idile naive trăite în viață.
Tumultul în geam îmi va bate solemn,
Cu fruntea voi sta pe biroul de lemn,
Fiind scufundat în acea desfătare
De-a chema primăveri cu voința mea mare,
De-a ține un soare la piept și de-a face
Din gânduri aprinse un mediu ce-mi place.
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre albastru, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Ochiul din Lună
S-a rușinat de atâta indecență
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
și nu putea înțelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-și reperele cerești!
Ne călărim pe stradă de față cu mama,
cu sora,
fără rușine,
cu mintea ștearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoșii bicepși de taur viril!
Ce nerușinare se afișează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,
de lacrima mamei pândită de cuțitul fiului
pentru un bănuț prizat la colț de stradă!
Se uită pieziș dintre stele
și se acoperă cu amintirea romantică
a tinereții generațiilor trecute,
și râde și plânge,
și plânge
și parcă se roagă să mai vadă
o gură tremurândă,
sfioasă,
să dăruiască sărutul,
primul sărut
de fecioară mângâiată de cer!
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre nerușinare, poezii despre mamă, poezii despre tinerețe sau poezii despre tauri