Te aștept
citesc pașii mei prin oase de gheață
fulgul disperat țipă prin geam la mine
nu agăț ultima sărutare de cârligul vieții
nu vreau ușa băncii să o tărăsc în neștire
șoseaua vieții încă-mi este liberă
alerg plutind după tine
arunc îmbrăcămintea de trecut, în timpul din urmă
am luat cheutorea zilei de astăzi
și într-o stație de metrou, încerc prin privire
să o arunc numai spre tine
bluza neagră stă numai pe un umăr
atârnă golaș desupra rotundului așteptării
ginșii mă lasă să văd pielea albă
de sus și de jos de unde începe viața
neglijent privesc strada și uit de zebră
ea mă obligă să-mi cântăresc, câteodată viața
acuz cu degetul ochiului meu care nu vede
seara, albul pătratului fără de cute
noaptea-mi este zbatere, fără sunete
te-aștept să-ți văd marmura dezgolirii
lumânării drepte ce arde cioplită în vene
încerc să te aștept, ca să fiu iară cu tine
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
în coloane îmbracă lumina trupului meu
m-am uitat într-o duminică, epocă trecută
pune voal viu cu semne de viață pe mine
crește trecutul în mine, pentru un prunc în viitor
în rugină de timp găsesc roșul sângelui
nu vreau zbatere și dorințe, fără cu un tine
în noapte, după care răsar să te văd, mi-e dor
limpezimea apelor sufletului meu așteaptă
corabia vieții tale să viziteze al meu port
ancora nu va mai rugini niciodată
plină de viață mă va duce în inima focului tău
poarta se va deschide și buzele se vor
albă față de masă și cerceaf fără cute aștern
pun stele pe cer și un corn de lună
am așteptat o zi și-o noapte, de viață
albă marmură am îmbrăcat, sunt în dormitor
te simt în gând, în trecut, în prezent și-n viitor
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
chiar dacă drumul îmi este strâmb
număr găurile cu secunde acoperite
să nu rămân dezbrăcat
tu ai scris vesuri cu mine pe singurul tău eu
de multe ori mă citesc prin tine
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o stație de metrou ...
privesc brațul tău, caut unghiul perfect
plinul rotundului te unduiește și degetele-mi alergă-n jos, după o umbră
imaginar pașii îmi arată un picior, desculț, întins pe-o margine de lume
granița vederi-mi oprește, gândul să pășească-n necunoscutul tău
abandonată pe leagănul lumii, tresari, te strângi, revii și te retragi
mâine voi rămâne c-o gură arsă de sete și cu gânduri de sinucigaș
nu mai am mărunțiș pentru încă o zi, voi cânta într-o stație de metrou
în palmă încă mai am semnul atingerii tale, mă arde
la masa serii voi număra clipele unite, iar-n note de chitară te voi striga
sub ochi am rămas cu cercănele chipului tău, privindu-mă
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ucizi pasărea din mine!
caută-mi zborul, caută-mi suflarea
ia-mă, agață-mă de la colțul vieții, de pe stradă
din tramvai, din stație, să merg cu tine acasă
nu știi că vreau, chiar dacă spatele mi-e fața
atinge-mă de tine, să-ți simt puternic coapsa
suie-mă-n mașină, strâge-mi tare brațul
apasă-te disperat cu totul, să-ți simt puternic pieptul
forțează-mă cu gândul, în genunchi te pune
sărută-mă puternic, cu diavolul din tine
rupe de pe mine zdreanța, năvălește-n mine
buzele-mi rănește și cu dinții mușcă-mi fața
ia-mi piciorul și la cer tu-l duce
strâge-mă de mijloc și-mi sărută gătul
apoi epuizată, sfâșiată și rănită
să-mi spui că pasărea ce-n mine cântă
pe veci o vrei și că să zboare-i liberă!
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încet
sete-mi este
sus curge surâsul tău
o picătură lasă să cadă, să-mi ardă gura
o umbră mă desenează prin tine
...
pe formele de ieri, pentru astăzi
a trecut timpul, nu am uitat
a închis ușă după ușă
încet, încet
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarul vieții
spițele mele de viață din roata lumii
erau slăbite și nu mai aveau dioptrii fine
eram la școala de orbi ai vremii
și aveam numai zaruri din destine
de sus nu știam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine
am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
și-al vieții mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulțime
umblând pe trotuarul meu de viață ca vrăjit
pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc și lipsă
nu trăiam în peșteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor și învelitoare aveam trecut
viața mă lovea cu picioroange grele
am fost scos și dat afară din mine
de hazard sunt acum îndreptat spre tine
din mulțime și-ți mulțumesc că ești cu mine
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o zi înapoi
zgribulit într-un colț de timp
mi-am îmbrăcat corpul într-o mănușă
și nu mă încape
ziua de astăzi a rămas cu un deget afară
nu am vrut să vă spun, dar la ultima stație
mi-am fumat sufletul cu ultimul fum
de atunci
roțile trenului îmi zăngăne sacadat și ritmic
în șolduri
sărut piciorul iubitei și-n legănatul gândului
încerc să fac dragoste cu ea
ah, trupul ei zvâcnește
încerc
să aduc o zi înapoi
...
bate cineva în masa tăcerii
liniște că vreau să se audă
că iubita mea a trecut pe pământ
cu viața ei
poezie de Viorel Muha (decembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape
timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe
gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă
balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte
vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
Un gând fugar prin marmura cea rece,
Își face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Și văd obscur, lumina cea stinsă în apus.
O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ți sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi șoptești... rămâi.
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut,
În viața fără moarte și fără început...
Ți-e mâna înghețată și-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.
E altă existență a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nțelegi, că nimeni nu poate înțelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.
De dincolo de moarte, îți spun că te iubesc
Și te privesc adesea din-naltul cel ceresc.
Tu, iartă-mă Iubito... știu, ai crezut în noi,
Dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi
pentru tine vreau să fiu...
ziua care se naște-n răsărit
și plete-n raze calde-n asfințit
vreu să-ți fiu...
copacul cerului cu frunze nori
ce-ți ține umbră și răcoare-n zori
iar prin poieni cu multe flori
pentru tine vreau să fiu...
sunetul timpului ce-ți cântă
nașterea ta de început de noi
căci noi suntem din voi
vreau să fiu, de pot...
primăvară-n muguri de viață
și mănunchi de zile-n boboci de flori
vreau tu să fii...
puterea drumului ce tu iubind așezi
pe căi de viață-n pântec clipe noi
dând naștere lumii sens și vieții zbor
iar timpului fără zăgaz prin noi viitor
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
În noapte arunc cu strigăte
te caut
și dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
și dacă nu te mai știu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin să-alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu și mut munții
de pe mormântul tău
spune-mi de încă mai ești, ca să te găsesc
să mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ți mângâi sânul și să-ți sărut viața
și atunci să mă lași să iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă să văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopțile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceața vieții lor
așteaptă-mă, că vin, ca să te mai privesc odată
ca să-ți privesc albul trupului
și-apoi
pentru ultima oară, de nu mă mai vrei
lumina ochilor tăi!
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vești târzii
Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i... târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "IUBIRE"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș!
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare!
Și nimic nu-mi mai e verde
Nici chiar ziua nu-mi străluce!
Noaptea, luna-n nori se pierde,
Muguri, floare n-or s-apuce!
Să te-aștept, parcă n-am vrere...
Obosit-am în vedenii...
Ochii mei fără putere,
Zac pe vise, sumedenii!
Spune-i vânt să se întoarcă,
Spune-i să rămâie-n pace!
Vraja nopților să-mi toarcă,
Și-ntr-o stea mă voi preface!
Spune-i să nu fie trist,
Ci să-și vadă-n față mersul,
C-om purta în suflet CRIST
Și pe aripi Universul...
poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pas spre tine ...
Nu iubirea pentru tine a fost lucru cel mai important din viața mea, ci dragostea.
Era înainte de ivirea zorilor
când visul lasă locul unui alt vis
și trezirea ne-a luat prin surprindere.
Sper din tot sufletul să te revăd.
În acea binecuvântată zi,
voi face un pas spre tine
fără să-mi folosesc picioarele.
poezie de Camelia Oprița din Insomnii în alb-negru (13 iunie 2007)
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg către cer
Tu ești viața și Dumnezeul meu viu
Tu ești fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, ești singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aș putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu ești Dumnezeul puternic și drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credință și-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!