Într-o stație de metrou ...
privesc brațul tău, caut unghiul perfect
plinul rotundului te unduiește și degetele-mi alergă-n jos, după o umbră
imaginar pașii îmi arată un picior, desculț, întins pe-o margine de lume
granița vederi-mi oprește, gândul să pășească-n necunoscutul tău
abandonată pe leagănul lumii, tresari, te strângi, revii și te retragi
mâine voi rămâne c-o gură arsă de sete și cu gânduri de sinucigaș
nu mai am mărunțiș pentru încă o zi, voi cânta într-o stație de metrou
în palmă încă mai am semnul atingerii tale, mă arde
la masa serii voi număra clipele unite, iar-n note de chitară te voi striga
sub ochi am rămas cu cercănele chipului tău, privindu-mă
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.