Morile
Au pornit morile de vânt, macină
făina albă a zilei, e momntul să știi
că sunt laș, n-am puterea să-ți spun
că nu te-am iubit, sunt laș,
n-am puterea să recunosc că m-am
culcat cu prietena ta, cu Dulcineea din Toboso.
ce mai vrei să-ți spun? a, să nu uit,
eu nu sunt din lumea aceasta,
eu sunt un personaj dintr-o carte
pe care ai citit-o în adolescență
pe care deja ai uitat-o.
macină morile de vânt, se face ziuă,
dacă muream tânăr aveam o scuză,
așa, cine să mă mai creadă?
nici sufletul, bietul, care îmi întoarce
spatele, acum e un suflet fără trup,
încotro s-o pornească și el...
iată-l cum străbate lumea în armură,
moartea e credinciosul
lui scutier.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.