Ambient

Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
şi pene.
Un cerşetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
şi bănci
singuratice.
Pe trotuare
furnicarul lumii
s-a pus în mişcare.
Ce brusc
s-a schimbat
ambientul.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Gându-mi zboară
peste creste albe
de nori
şi timpul
este prizonierul lui.
Numai inima-mi
surprinde
ceea ce ochii
nu pot să vadă:
ce e vis şi
ce e realitate.
Gândul –
Opera tuturor
făcutelor şi
nefăcutelor,
umblă să fure
cununa luminii
din cenuşa
speranţelor.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Şi chiar eu... sunt una din umbre.

Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând şi cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.

Nu mai pot să mă mişc şi mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu şi suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi şi ruine.

Mi-e inima gheaţă şi sufletul vânt.
Mi-e trupul deşert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni şi blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de şarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.

poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură împreună

Spune-mi că algele inimii aduc blândeţe
Că răvaşul extras spune "până la batrâneţe"
Că mareea şi amintirile sale se întorc la Dumnezeu
Că Nomadul urmăreşte vântul mereu

Că mâine dimineaţa-mi vei spune "eşti frumoasă"
Că o vei face doar cât să nu mai fiu întoarsă
Că oglinzile nu au nimic, sunt lac de sare
Că ard ochii şi fac doar umbre pe trotuare

Că omida când moare formează Crisalida
Că piatra brută şlefuită formează piramida
Că omul îşi caută consistenţa, nu fericirea
Că neghiobia jocului de zaruri dă ştirea

Că întregul nostru trecut e doar naştere
Că greutatea sacului înălţat ca o rugă-i cunoaştere

... Că topiţi în timp şi schimbaţi în nisip
Eu nu mai am nimic să-ţi zic.
... Spune-mi!

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 3

Sămânţa lunii-mi creşte întoarcerea-n ţărână,
Astrale pulsuri albe bat nopţi şi strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-aşează pe lumină,
Spre nefiinţa rece, umbre călătoresc.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
duşmani cu credinţa
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie şi opinci
oprindu-se din când în când
şi-n şoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgeţile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinţi
pline de arginţi
pline de părinţi sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre lebede albe şi sub claruri de stele
eu aştept, nu mai vine, visul viselor mele
printre umbre de cetini, albăstrii-violete
numai lebede albe, parcă-s umbre de fete

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A...XYZ sau cronica realului desuet

Motto: "- Mai priveşti din când în când în urmă, la vitrinele ce le-am construit împreună?
- Da, în fiecare zi. Dar nu sunt vitrine, sunt diorame..."

A...
Un parc, două alei, o întrebare
O împletire sălbatecă de ierburi
Geneza unui bulevard îmbrăcat în anotimpuri
Unde se sparge curcubeul de curge pe pământ
Unde râd stropi de ploaie-n soare
Agăţaţi de coastele unui prezent bizar
Precursor al iluziei blues-ului de seară
Şi al vinului rose.

Regres...

O despletire dureroasă în două străzi nelocuite
Pietruite colţuros în tonuri de granit
Copaci scorburoşi cu crengile ‘negrite
Adorm pe rand sub umbra putredului muşchi
Corbi nebuni cu umbre albe si
Inele de logodnă-n ciroticele clonţuri
Compun un requiem.
...
Un parc pustiu
Două alei spre-mpărăţia unde nici crucile de piatră nu-s eterne.
În urmă diorame, cristal şi rame plumbuite.
Acolo ruginesc magnolii-n glastra timpului...

... XYZ

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada poeziei

Acum pe strada poeziei
sar mlaştinile de pe o broască pe alta...
Eu ţi-am zis
ţi-am zis
poetul nu mai locuieşte la subsolul fulgului
şi nici nu mai poartă cămaşa aceea
din mătasea broaştei
pe care o spăla cu trupuri şi umbre
Nu mai vorbeşte cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
şi nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la ţară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
şi să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ţi-am zis
acum pe strada asta
sar mlaştinile şi se înmulţesc
Poetul e la ţară
în braţele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul sufletului

Stau la fereastra
cu geamul de cristal
şi sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung şi întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
şi simte lumina caldă,
cu copaci înfloriţi
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
şi duce ecoul ascuns de vijelie
şi cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.

poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul sub lumini cu dor

Te-am cunoscut demult iubire.
Când îngerii cântă în cor
Tu tot mai pui pene pe aripi
În zborul sub lumini cu dor.

Când îngerii cântă în cor
Ceru-n lărgime se deschide,
Primeşte semnul tău zeiesc
Şi totu-n juru-ţi se aprinde

Tu tot mai pui pene pe aripi
Când îngerii cântă în cor,
Te-am cunoscut demult iubire
În zborul sub lumini cu dor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Şi Infernul şi Divinul
Stau pe bietul om săracu'.
De la Dumnezeu e vinul,
Băutura-i de la dracu'.

epigramă de Nicuşor Alecu-Murgeşti din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (11 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc în imaginaţie

Pe strada cu case albe pavată cu pietre trec.
Ferestre se deschid în petale şi culori carnivore.
Aşteaptă după perdele reptile cu aer secret.
Umbre se-ntind învelind pretutindeni rigole.

Cerul sângerează-n apus pentru ultima dată.
Aripi de noapte în cădere se-agaţă de stâlpi.
Ies din nou la măturat vise strângând în lopată
Nectar de albine şi stele de noapte în stupi.

Strict un cuvânt se-mpiedică în imaginaţie.
Încerc să-i explic despre existenţa intereselor,
Deşi nu înţelege nicicum o astfel de ecuaţie
Îi dovedesc matematic existenţa progreselor
Şi cum strada cu case albe, pavată cu graţie,
Coboară contratimp prin săptămâna mireselor.

poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statornicie

Mulţi m-au întrebat,
văzându-mă
în mişcare,
unde mă duc?
Acolo
unde mă duc
şi când nu plec.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori şi de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviţi de trecători trandafirii tăiaţi de pe bulevarde,
înainte de a fi puşi în coşurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaş
prăbuşit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanţi decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniţii şi gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea şi-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Ştiam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deşirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Şi-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăştiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei mă stropea cu privirea albastră,
Şi, îndesându-mi flori în răni, repeta:

"Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre..."

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

desupra lacului din parc
plin de nuferi albi şi galbeni
cu aripi străvezii
ziua zboară libelule
iar noaptea licurici

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins

Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viaţa-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenuşa gândurilor
Şi e fum
Mai mergi, să ne-ngropăm
În scrum
Deşi, se taie în ceaţă
Un ultim drum,
Vii să consumăm absenţi
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri evlavioase

dorul meu zboară peste creste de munte
se înalţă spre stele în noaptea de opal
lumina iubirii să se-aşeze pe frunte
ca o călauză pentru drum principal.

strălucirea lunii intră prin perdele
joc de umbre ilustrează pe pereţi
scoate la suprafaţă visurile fidele
trăiri mirobolante ale acestei vieţi.

izvorul speranţelor scoate din adâncuri
formează cascade cu murmurul duios
se aventurează prin lumea cu riscuri
în stâncă sapă cu crezul cuvios.

plin de iubire sufletul trece piscuri
sub îndrumarea sfântă a lui Isus Cristos

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!