Strada poeziei
Acum pe strada poeziei
sar mlaștinile de pe o broască pe alta...
Eu ți-am zis
ți-am zis
poetul nu mai locuiește la subsolul fulgului
și nici nu mai poartă cămașa aceea
din mătasea broaștei
pe care o spăla cu trupuri și umbre
Nu mai vorbește cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
și nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la țară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
și să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ți-am zis
acum pe strada asta
sar mlaștinile și se înmulțesc
Poetul e la țară
în brațele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Curiozitățile orașului
Cimitirul e pe strada Învierii.
Închisoarea, pe strada Libertății.
Spitalul, pe strada Sănătății.
Grădinița de copii, pe strada Guliver.
Ospiciul, pe strada Nebunului.
Muzeul Unirii, pe strada Rătăcirii.
Clădirea pompierilor, pe strada Focului.
Judecătoria, pe strada Balanței.
Biserica, pe strada Sfânta Maria.
Poșta, pe strada Buna Vestire.
Iar școala Secundară, pe strada Principală.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vis de iarnă
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aș cerne printre fulgi de nea
Fără să știi, pe-ai tăi bujori,
Și-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ți-aș încălzi obrajii-ți reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aș prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aș reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aș căuta pân te-aș găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Și nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.* * *
Ce ți-am spus eu?
Ai să mori cu jugulara la uscat pe o cracă
de soldat însângerată.
Ți-am zis că o să fii singură
lângă niște umbre ce cască! Nu m-ai crezut!
Acum numără stâncile caprele albe
care coboară la adăpătoarea nocturnă!
Ce ți-am zis eu!
Râd și mă tolănesc în paie și privesc grajdul
cum rage a tăcere.
E bine aici! Miroase a câmp internat.
La tine miroase a glugă de moarte
și a coasă nebătută
deși ai inima vânătă de la atâta sedat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
Mă bucuram că suntem...
Și plâng acum
Și sunt trist
Ca acest sfârșit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Ți-am pus dorința mea în palmă
Și tu ai strâns-o cu-al tău foc,
Ai ars speranța ce mă cheamă,
Acum amarul e la loc.
Cu brațele mi-ai strâns iubirea
Și ai legat-o în mănunchi,
Ai aruncat cu tot cu floarea
Sub care eu ți-am fost un trunchi.
Ți-am strâns din raze doar lumină
Să strălucești, să te-ncălzești,
Te-ai răcorit în nopți cu lună
Și-ai dispărut printre povești.
Acum în ceasul singuratic
Ascult secundele cum trec,
Îmi ticăie în nopți, tomnatic,
Câte-un suspin și apoi plec.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.
Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.
Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..
Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul este turlă de cetate
Poetul care-i turlă de cetate,
și în cetate își caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
și prin aorta inimii își trece versul.
Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-și zămislește bustul în senin
ci scormonește-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.
Pentru poetul străfulgerat de viață,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.
Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranșee de lumină și infinite scări.
El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei nații,
pe-adresa noastră de fiecare zi.
Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
și pentru toate și pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.
Și ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieții
se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
țipă
ca și cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca și cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine știe în ce ocean a ajuns
sau știe cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obișnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieții de astăzi se aruncă
și ei ca și cei de odinioară (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-stingher
Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare
pe strada stoarsă
de mort și viu
la nici o casă
nu e târziu
pe strada ștearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme
din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viață moarte
îl sorbi
din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi și ape
pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori
pe strada răcită
de morți din morți
o casă rătăcită
strigă din porți:
grinzile mă dor
și temelia udă
fereastra fără flori
streașina hâdă
zidul se crapă
coperișul cade
gheață și apă
asud zi și noapte
strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume
pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara
pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele
pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.
poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa pe care nu am avut-o
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...
Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!
Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
să vorbești cu ea din când în când;
Stă uitată în mormanul tău de jucarii...
Și tace...
Păpușa pe care nu am avut-o,
pe tine te iubește mai mult...
îmi e dor de păpușa care te iubește pe tine...
Când sunt singură,
mă mai atârn doar de vise...
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi (calm): Ascultă! Să știi că și eu fac versuri... Poate chiar mai frumoase ca ale tale... Acum însă avem treburi serioase de declarat. (Tare.) În joc e siguranța statului! Vorbim în proză! (Se uită la ceas). Mai repede! S-a făcut târziu...
Poetul: E ceasul când neliniștea devine spaimă... Când cinstea, ca nisipul, sub talpă ți se surpă...
Lupoi: Cine ești tu, de fapt?
Poetul: Iluzie cosmică am fost, înainte de-a fi.
Lupoi: Poftim?
Poetul: Sunt fiul nimănui, cârmuitor de vânturi... Candelă în care pâlpâie un bob de întuneric...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vis de primavara
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aș scutura
Din zarzărul doar înflorit,
Apoi, din păr, ți-aș 'luneca
Să simt fiorii calzi și reci
Pe buzele-ți de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aș prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciușmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,
Când printre ei, m-aș strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun și prost te-aș căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,
S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul (cu glas stins): Doamnă! Dar pe mine cine mă apără?
Aurica (autoritară, răsfoind dosarul): Ți-am spus să taci! Tu ești un trădător! Cu toate acestea, te voi apăra... Am această obligație de serviciu! Să nu crezi că mi-e ușor! Ești un gunoi, o cârpă. Un păduche! În loc să scrii despre eroica noastră clasă muncitoare, mâzgălești hârtia cu metrafizică, îngeri și popi. Ba mai vrei să reinstaurezi și monarhia... Te voi apăra, totuși... Justiția e justiție...
Poetul: Cred în imparțialitatea conștiinței...
Aurica: E treaba ta! Crezi în ce vrei! Eu una nu sunt imparțială! Sunt de partea celor mulți...
Poetul: Închis fără de moarte într-un singur vers...
Aurica: Ți-am spus să taci! Te voi apăra! Chiar dacă ești un zero barat.
Poetul: Am vrut să cânt înaltul...
Aurica: Gura! Aici e tribunalul poporului, nu cenaclu...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Anticurs despre radioficarea trandafirului
Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Menirea Poeziei
Cu ce să-și scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?
Poetul caută cuvântul ce-omenește,
Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,
De grai cioplește lacrimile-așchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citește,
Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătușează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Și sufletul nu ar rodi vreun strop...
Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" și "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!
Și chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ți-am mirosit florile
și ți-am simțit speranțele
ți-am ascultat frunzele foșnind
și ți-am simțit frământările
ți-am gustat fructele
și ți-am simțit împlinirile
ți-am mângâiat scoarța
și ți-am simțit resemnările
dragule, pomule
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morții în morminte
și știi că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe strada mea
Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!