Paralel romantic

Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg -
Ca un dulău trântit pe-o labă,
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.

Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe.
O troli domoli, o troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gând cretin!

Stângi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi - balang, balang!

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel romantic

Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg,
Ca un dulău trîntit pe-o labă –
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.

Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe,
O, troli domoli, o, troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gând cretin!

Stângi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi – balang, balang!

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în burg

Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.

Din foişoare, cu vechi surle
Oştenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.

În zorii zilei şi-n amurg
Sfinţenie este şi în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre pe dale de burg

Îmi întortocheasem paşii peste dalele din burg
Încercând să intru-n ritmul inimilor deşirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde paşii toţi se scurg.

Prin tic-tacul lor frenetic, paşii mei, mânaţi de dor,
Îşi descătuşau dorinţe în zdrobirea de sub tocuri
Vechi de când creşteau ca iarba ce se transforma în blocuri
Dintre care se ridică praful zilelor ce mor.

Se-adânceau pe dale umbre din apusul răstignit
Pe o mare de sentinţe în alegeri disperate
Să se-nghesuie-n pustiul de adâncuri neumblate
Nici cu pasul, nici cu inimi care bat încetinit.

Şi, din toate câte urcă spre amestecul din cer,
Doar o singură dorinţă pare că se răzgândeşte,
Ca un vis ce, dintre toate, se răzbună şi-l trezeşte
Pe acela ce-l croise într-un bloc de cartier.

Se opreşte şi se miră: "Cum, spre ceruri, toate curg?
E atâta viaţă-n lume, când eşti suflet pe Pământ!
Cum să te ridici la ceruri, să fii sclav purtat de vânt?"
Şi-a plutit, uşor, dorinţa, către dalele din burg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

ce tare bat ceasurile-n burg
noaptea
le simt răsuflarea fierbinte
cadenţa acelor ce cad
se ridică
adorm ca nişte soldaţi
ce umblă cu scuturi
în liniştea albă
desprind inima celor ţintuiţi
în negura zidului
şi ninge ninsoare de timp
peste piatra din burg

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea linişte...

E linişte în burg ca-ntr-un amurg,
Ce mângâie oglinda unei ape,
Eu smulg din linişte, cât mai aproape,
Să-mi fie clipa de tăcere şi îmi curg

Poemele pe portativul adormit-
Andante-n simfonii ambientale,
În cele patru puncte cardinale,
Să te găsească când ţi le trimit.

E unu-n care ning melancolii
Pe cetina ce-şi leagănă păcate
În albu-ngenuncheat de-mpietate,
Că e prea pur în marea de stihii.

Într-altul e un braţ înaripat,
Revendicându-şi cerul fără teamă,
Când sevele au început să geamă,
Înmugurind iubirea-n lung şi-n lat.

La răsărit, un gând de ţi-a rămas,
Cuprinde-mi versul însorit, de vară!
Numai să-l strigi, albastru se-nfăşoară
Pe umbra veche-a ultimului pas.

Şi dacă toate-acestea n-au ajuns,
Mai ai o şansă să mă bei cuminte
Dintr-un poem de-aducere aminte
În toamna ce în sânge ne-a pătruns.

E linişte în burg, pe strada-n care
Poemele sunt semne de-ntrebare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ce dacă...

Şi ce dacă plouă şi-i toamnă în burg?
Deasupra-mi e cerul albastru şi curg
Prin vene iubirea şi dorul de noi
Şi eu sunt frumoasă, miros a şiboi...

Şi ce dacă marea se-nfurie-n larg?
Eu sunt borangicul întins pe catarg
Iar tu eşti năierul poemului meu
Pe calea stelară-ntr-un vechi Empireu.

Şi muză în vise,-n amurg şi gheţari
Când ninge septembrie cu-aripi de arţari,
Tu-mi spui că-ţi sunt vară şi alb de acat
Şi nu sunt cuminte şi gust din păcat.

Şi ce, dacă vântul mă-mpinge-napoi?
Eu fac cale-ntoarsă prin toamnă şi ploi
Şi chiar dacă fals îţi mai cânt uneori,
E pentru că iar te ascunzi după nori.

Şi ce dacă frunzele cad pe pământ?
Eu sunt tot mai verde în vers şi cuvânt.
Cu seva din glas şi ecoul din gând
Poeme-nfloresc neiubiri ucigând.

Şi ce dacă eşti prea departe? Eu sunt
Aproape de tine... ce drag amănunt
Îţi umblă prin gânduri în zori şi-n amurg!
Tu, bea-mă, sunt must ce pe buze îţi curg.

Iubeşte-mă cât încă-avem un green-pass
La vama iubirii, unde-au mai rămas
Doar câteva clipe-n clepsidre ce mint.
Tu, lasă-mi secunda, să pot să te-alint!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii (câţi or mai fi) cu suflet, minte şi trup sănătoase urcă spre cer pe scări şubrede, iar cei ce par a fi oameni - pe scări cu trepte de fericire bolnavă.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel arzând ca poezia

Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg,
Ignorând.... ipocrizia
Din adâncuri de amurg.

Ca o lance-i frenezia
Când asemeni unui murg,
Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg.

Trupu-ţi simte erezia
Şi-l cam uiţi... pe Demiurg,
Însoţind pe Aspazia
Prin vacarmul unui burg,

Arde-n suflet... poezia.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul foloseşte târfele de pe centură, trotuare şi videochat-uri pe post de troli politici, de vuvuzele şi de agresori fizici şi verbali împotriva adversarilor lui politici (pamflet)

Lăsaţi să facă fiecare
Ce se pricepe, prin urmare:
Cizmarii ‒ cizme şi botine ‒,
Iar curvele ce ştiu mai bine!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anno domini

Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Şi-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streşinile catedralei
medievale duhuri de pădure.

Bătaia ceasului stârneşte liliacul
din somnul lung, în care s-aşezase.
Cenuşa îngerilor arşi în ceruri
ne cade fulguind pe umeri şi pe case.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăncuş

cuvântul tău e tunet, nu cuvânt
eşti muntele cioplit de zei
într-o clipă de mânie, de beţie, de melancolie
pe acest tragic pământ
priveam extaziat şi mut
te ascultam
şi lacrimi se opreau în gând
ne-am cunoscut
acolo'n târg
la standul acela, lângă crâng
plecam apoi prin parcul de platani uscaţi
erau odată pe aici
gingaşi trandafiri pătaţi
noi amândoi
desigur acompaniaţi de prieteni mulţi
tot scriitori
tot între noi
la o crâşmă uitată de timp
în acel burg, la margine de gând
am aşezat pe masă
un cuvânt sau poate nouă
am vorbit o seară întreagă
despre iubirea pură pe pământ
în prag se aşezaseră doi heruvimi
să asculte glasul unui om
venit din munte
să cânte, să cuvânte şi sufletul să încânte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Cu defecte mari de gnoză,
Scrieţi prost chiar şi în proză:
Unii sunteţi agramaţi,
Proşti, inculţi şi îngâmfaţi,

Alţii sunt şi bădărani,
Ignoranţi şi grosolani,
Unii, troli şi mercenari,
Scriu pe ruble sau dolari.

pamflet de George Budoi din Pamflete cenzurate (22 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătrate şi unghiuri

Case aliniate, aliniate,
Aliniate de aici-acolo,
Pătrate, pătrate, pătrate,
Case aliniate.
În zilele noastre oamenii au inimi pătrate,
Idei aliniate
Şi unghiuri pe umeri.
Chiar ieri am vărsat o lacrimă,
O, Doamne, era pătrată!

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică poruncă

lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranţă cu avânt parcurg
dar moartea mă pândeşte pitită în luncă.

stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistenţă şi putere de stâncă
lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă.

flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăieşte versul ca pe o poruncă.

lacrimi de suferinţă la picioare curg
ca nişte izvoare cu matcă adâncă.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş minier

De fiecare dată când trec,
Pe aleile de piatră seacă,
Privirea mereu mi-o aplec,
Spre firul minuscul de iarbă.

Blocuri simetrice în rând,
Privesc prin alternante ferestre,
Care în fond n-au nici un gând,
Despre toate privirile inceste.

Oraşul pare destul de bizar,
Mişcarea din el e monotonă,
Paşii anemici pe trotuar,
Sunt o muzică destul de afonă.

Porţi tăcute, altfel nesăţioase,
Înghit mereu fiinţe umane,
Aceste cuburi numite case,
Ce stau gata să sfarme.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arminden

Profil de burg gigant
Si atmosgera rara,
Amar parfum de liliac
Si bonduri de ghitara.

Placeri
De–o zi de sarbatoare,
Voioase, vechi moravuri...
Spre cimp se duce
Si dumbrave
Eroua lume muncitoare.

Si dupa alta zi,
Post festum -
Indemnari de cruci
Pe strazi
Si in tramvaie,
Spre necesarul randament
Din monotona Munca.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate Transilvană

Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domniţe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lănceri în zale uliţe parcurg.

Alături stau în cete domnişoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măşti împestriţate-n Piaţa Mare curg
Şi peste tot e iz de sărbătoare.

Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogaţii târgoveţi îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,

Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca ultimă dorinţă

Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viaţă ne-am şi amăgit.

Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
şi prin livezile ce iară înfloresc.

Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri şi banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.

Te mai aştept prin vise păcătoase
ori pe alei ce şerpuiesc prin Burg
şi te mai strig din nopţile ploioase
când stropi pe faţa ta mai curg.

De-o viaţă am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău şi bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.

Mi-e dor de nopţile trăite-n doi
şi nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg şi la război
o Muza mea, o Muza mea...!

poezie de Eugen-Emil Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case vechi

Scările lor
nu mai au forţa de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereţii aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tuşesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
şi nu mai cred în nimic.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!