
Suflet petrecut
Scăzută zării blândă e țara minerală.
- Inel și munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.
Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre doliu
- poezii despre albastru
- poezii despre abur
- poezii despre Soare
Citate similare

Suflet pierdut
Scăzută zării blândă e țara minerală.
- Inel și munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii, numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.
Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică,
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap;
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-în chip de nap.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fila din acatist / Osana Luminii
Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Șipot care curge lin cu apă vie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.
Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopților de vară,
Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a îngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.
Bucură-te, mărul vieții care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară
Bucură-te iarăși, țărm de bucurie
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre sfințenie
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte românești care exprimă lucruri esențiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paști, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureș, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moșie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidență numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor românești sub semnul unei taine?
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre România, citate despre sunet, citate despre religie, citate despre pâine, citate despre nuntă, citate despre munți, citate despre lactate, citate despre graniță sau citate despre cuvinte

Bărbatul
Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Și la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă și prin oase
Trec numai bărbați de coase
Și pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbați de drum...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bărbați, poezii despre zbor, poezii despre femei și bărbați, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre rouă sau poezii despre gânduri
Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre onoare, poezii despre dreptate, poezii despre copilărie, poezii despre România sau poezii despre Pământ

Horia
Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.
Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață,
Își ascunde tristă galbena ei față.
Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munților se pare,
Iar Carpații țepeni îngropați în nori
Își vuiau prin tunet gândurile lor.
- Eu am, zise-un tunet, suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul său
Fruntea-mi este albă ca de ani o mie,
Dară a lui nume mai mult o să ție.
- Nalți suntem noi munții, zise-un vechi Carpat,
Dar el e mai mare, că ni-i împărat.
Atunci luna iese, norilor regină,
Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină,
Galbenele-i raze încing fruntea-i rece,
Că părea din munte diadem de rege.
Și un stol de vulturi muntele-ncongior,
Cugetând că-i Joe, dumnezeul lor,
Când în miezul nopții, cununat cu nimb,
Fulgere aruncă sus de pe Olimp.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre monarhie, poezii despre vulturi, poezii despre tristețe, poezii despre rușine sau poezii despre roșu

Edict
Această pontifică lună
Cuvânt adormiților e,
Din roua caratelor sună
Geros, amintit: ce-ru-le.
O sobă, cealaltă mumie.
Domnește pe calul de șah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol opac.
Dogoarea, podoabă: răsfețe
Un secol cefal și apter.
- Știu drumul Slăbitelor Fețe
Știu plânsul apos din eter.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre răsfăț, poezii despre ger, poezii despre cuvinte sau poezii despre cai
Ciute albe
Mi s-a părut
cum din
haos
mă săgetau
priviri...
"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
și țărână
te vei întrupa!
Ai milă!
flăcările-ți fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.
Apa fie-ți...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeții
osteniți de cale
însetați...
ți-l cată.
Și țărâna...
nu din drum de oase
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
știe...
când furtuni străine
vor cu dușmănie
pacea' însângera!
.............
Și te-aș mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
și izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
și s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...
poezie de Valentina Becart din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina Becart

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre drumeție, poezii despre sânge, poezii despre pace, poezii despre inimă sau poezii despre frunze

Străinul
Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip și asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie
liberul arbitru, ei bine
această condiție
ne face puternici
și singuri
sau umili și în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzația
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistența unui bob de nisip
limitele sunt înăuntru și
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre nisip, poezii despre limite, poezii despre bogăție sau poezii despre Dumnezeu
Mă iartă, Maică Românie!
Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ți sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoșească glie,
Că nu mai știu să-ți fiu gorun!
Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Și nu mai știu ce-i vrednicia!
Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginți!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minți!
Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar și greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!
Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânși!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unși!
Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!
poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre ochi, poezii despre minciună, poezii despre mamă, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe, poezii despre ceartă sau poezii despre acasă
Trădarea...
Motto: 3 mai 1997: 22 ani de la una dintre cele mai mari trădări
din istoria României: Tratatul cu Ucraina.
de la Iulia Albă la Alba Cetate
trece țara mea dalbă în străinătate
de la Alba Cetate la Bucovina
trei fantome drept state, în rest Ucraina
de la Bucovina o iei mai la vale
tot lumea română îți iese în cale
aici Basarabia stă nemișcată
cu capu' sub sabie, cu restu' plecată...
de la mare la munte, de la munte la stele
nici elite în frunte și nici frunte cu ele
doar trădare vulgară, doar cumplită hoție
numai umbră din țara ce-i mai zic Românie.
poezie de Iurie Osoianu (10 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre alb, poezii despre văi, poezii despre superlative sau poezii despre patrie
Iisus Hristos: Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre creștinism, citate de Sfântul Matei despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate de Sfântul Matei despre Iisus Hristos sau citate despre picioare

Omagiu
Măgureleni din largul zării
Ai lui Ștefan cel Sfânt supuși,
Ați fost și sunteți talpa țării
Călcată nemilos de ruși.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre sfinți, epigrame despre sfințenie sau epigrame despre Rusia
Joc...
Pe fruntea unui deal scăldat in soare
Priveam iubirea intrupată-n floare
Îi pregăteam pe-ascuns inel de sărbătoare
Timpul fățarnic m-ademenea spre altă zare..
poezie de Emil Simion din Ostatic în inima cuvintelor (15 august 2009)
Adăugat de Doru Lascarache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre iubire sau poezii despre flori

Dunărea și Oltul
Dunărea vorbea cu Oltul:
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu
Plouă mult la voi la munte,
Sate și câmpii de-neci,
Ori ți-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?
Rup și maluri câteodată
Și fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, și-i păcat!
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi și țări și munți frumoși,
Neamuri ce-și vorbesc ferice
Graiul din strămoși.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viața
Și de soarta lor.
Vezi și-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene și mândre fete
Și flăcăi voinici.
Și ți-e dragă țara asta
De români, căci te iubesc
Dar tu nu cunoști de-a-ntregul
Neamul românesc!
Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre șes scobor,
Căci de unde vin, e spaimă.
Groază și fior.
Tot români sunt și pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor și astăzi
Jugul este pus.
Ei n-au voie să-și vorbească
Graiul strămoșesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Sulițele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepți sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!
Ah, de mila lor eu, maică,
Vin așa de tulburat,
Și de ciudă pe dușmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec și mal și oameni,
Nu mai știu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre spaimă

Elan
Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce port e: Unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largul vieții revarsă un trecut.
Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc vestmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg subtil fior
Prin săli orgolioase ori umede caverne...
Și astfel, în pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre ritm, poezii despre orgoliu, poezii despre existență sau poezii despre apă

Maică Sfântă
Plânge Maica, plânge,
Cu lacrimi de sânge,
Pe fiul mult iubit,
Ce noi l-am rastignit
Maică, Maică Sfântă
Cu durerea-ți cruntă
Ce-n cruce stai dreaptă
Vie, înțeleaptă,
Să ne ierți, Tu, Sfântă
Pururea mărită,
Maică Precista
Tu, Măicuța mea!
Maică, Maică Sfântă,
Cu fața ta blândă,
Blândă și cuminte,
Să te rogi fierbinte,
Fiul să ne ierte,
Firea sa ne-o-nedrepte,
Fapta și gândirea,
Să dea mântuirea
Sufletelor noastre,
Necăjite, aspre,
Sufletul să-nalțe,
Între sori și astre
Sa dea mângâiere
Nu oțet și fiere
Cum I-au dat Lui, hei
Nevrednicii iudei,
Măicuțelor Marii,
Ce le-au plecat fii,
Maicutelor Flori,
Ce le-au plecat feciori
Să moară pe glie
Ai milă, Marie,
Tu să le ocrotești
Răni să oblojesti
Pe noi, Maică Sfântă
Cu inima frântă,
Să ne ierți, fii bună,
Patria străbună,
Să ne o acoperi
Cu mâini de luceferi
Și cu stele multe,
În forma de cruce
Paharul ăsta greu
Să-l rogi pe Dumnezeu
De la noi să-l ducă,
Ca pe o nălucă
Să-l facă să piară,
Sufletul de fiară,
Să îl îmblânzească,
Sau să îl trezească,
Inima haină
Rămâie străină
De străbună fire
De-a noastră simțire!
Plânge Maica mea,
Maria și ea
Durerile tale,
Și măicuții sale
Pe întinsă mare,
Iisus în picioare
Duce Crucea grea,
Duce crucea mea,
Crucea lumii cară,
Maică scumpă iară,
Și are sus pe ea
Și durerea ta!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cruce, poezii despre înțelepciune sau poezii despre vestimentație
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre Dunăre

Deschise cerul
Și in foc de iele
Se deschideau cerurile
Și mi-a întins un braț
Deschizând cu o palmă întinsă
Lungimea albastrului necuprinsă
Și totuși cuprinsă
Intr-o palmă intinsă
Unde sunt un fir de praf
Aprins in imensitatea universului
Plămădit în căuș de urcuș
Intr-un arcuș
De rază din umbră
Din Elizeea adumbră
Unde mă ascunde
De a întunericului umbră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre lungime sau poezii despre Iele

Copilăria să privească înaintea sa, bătrânețea în urmă: nu asta semnifică dublul chip al lui Janus?
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre copilărie, citate de Michel de Montaigne despre copilărie, aforisme despre bătrânețe sau citate de Michel de Montaigne despre bătrânețe