Lucian: Un moment! Vrei să spui că toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celulară acizii nucleici?
Dick: Exact. Nu au ADN, nici ARN.
Lucian: Dar asta e imposibil! ADN-ul este esența tuturor organismelor vii.
Dick: Așa o fi pe Pământ, dar nu și aici, Lucian. Toate aceste plante obținute de noi pe căi artificiale nu au ADN, dar ele există. La fel se întâmplă și-n cazul animalelor și pomilor din pădurea artificială.
Lucian: Asta nu se poate! Fără molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput să poată exista plante fără ADN. Ce să mai spunem despre animale? Animale, ființe vii, fără ADN?!
Dick: Nu au ADN, Lucian! Dacă ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dacă ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum să mă exprim ca să înțelegeți mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde să procurăm ADN-ul lor. Poate mai mult din cauza asta putem afirma că ar fi artificiale, nu în sensul că ar fi de plastic, iluzii, holograme sau altceva de genul acesta.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Dar asta-i imposibil!
Dick: O fi imposibil pe Terra, Lucian, însă nu și pe pe planeta noastră. Aici e foarte posibil, deci ar trebui să accepți realitatea.
Lucian: Mă văd nevoit să accept realitatea așa cum mi-o prezentați voi, Dick, n-am încotro, deși mie mi se pare ceva în neregulă, pe undeva.
Dick: Întotdeauna ți se pare a fi ceva în neregulă?
Lucian: Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ce-ai vrea să servești?
Lucian: Nu știu. Nu mă pricep, eu am servit masa de dimineață în nava noastră, aproape mereu.
Lia: Săptămâna asta parcă aveai interdicție la gătit.
Lucian: Așa e. Și m-am conformat interdicției. N-am gătit deloc; în schimb roboții au făcut-o, ei nu aveau interdicție, iar eu doar am servit ceea ce au pregătit ei. Aici însă... Îți spun eu cum să procedăm; îți propun să faci tu comanda și pentru mine, te pricepi mai bine, doar servești micul-dejun aproape în fiecare dimineață aici, în oraș.
Lia: Adevărat. Deci, chiar te lași pe mâinile mele? Ai curajul ăsta?
Lucian: Sigur. De ce nu? Doar nu e nici un pericol, presupun...
Lia: Nu se știe niciodată... Deci, cum ți s-a părut totuși micul-dejun?
Lucian: Hmm; acceptabil.
Lia: Nu pari prea încântat.
Lucian: Sincer să fiu, nici nu sunt. Nu că n-ar fi gustoase, dar... Artificiale?! Nu mă împac deloc cu ideea asta. E ca și cum am consuma... Cumva plastic!?
Lia: Nici chiar așa. Să nu exagerăm! Eu m-am obișnuit deja, nu mi se mai pare neobișnuit.
Lucian: Îmi închipui... De fapt, nici nu e neobișnuit, doar că... Ah, chiar n-are nici o importanță, e doar o banalitate! Ți-am spus, o toană; am câte unele, mi-e greu să scap de ele.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci, cum e posibil ca aceste plante să existe fără ADN? ADN-ul, lanțul, spirala sau helixul vieții, cum este denumit pe Terra, acea miraculoasă macromoleculă bicatenară, stă chiar și la baza existenței proteinelor și a altor substanțe primordiale. Nu greșesc când afirm că este însăși esența vieții. Fără ea, nu poate exista viață.
Dick: Ah, de ce oare voi, oamenii, sunteți dispuși să credeți că așa cum este pe Pământ, așa ar trebui să fie peste tot, în întreg Universul? De ce raportați totul la ceea ce se află pe Terra? Și de ce oare nu puteți accepta o altă formă de existență a vieții, de manifestare a materiei, cu totul altfel decât cum e pe Terra voastră? Uite că nu e chiar așa peste tot! Legile de acolo nu sunt universal valabile. Repet, nu e la fel ca pe Terra voastră și am să vă dovedesc acest lucru de îndată!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: E greu de crezut că ai putea avea dușmani.
Lucian: Așa ți se pare ție, din cauză că ești foarte bună. Cum reușești?
Maria: Explicația ar fi simplă: Trăind mereu printre plante și animale, iubindu-le, prețuindu-le și îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă și bună. În plus, aș putea afirma că am reușit să înțeleg adevărata valoare a vieții.
Lucian: Adevărata valoare a vieții?! Și care ar fi aceasta?
Maria: Nu știu dacă într-adevăr am dreptate și chiar aș fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existență însăși.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; și nu mă refer doar la ființele vii, ci și la plante, pentru că și ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte ființe, doar pentru că așa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care conviețuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar așa! Chiar și o muscă, o floare sau un microb este la fel de important și poate revendica aceleași drepturi. De ce? Pur și simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existența noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor și deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepția oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare își are rolul și rostul bine determinat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Biolog? Ah, deci, în general, îți plac animalele.
Maria: Animalele?! În general, toate, fără diferențe. În plus, evident, îmi plac și plantele.
Lucian: Plante și animale; interesant... Mie îmi plac numerele, în general, toate, fără diferențe; sau și cu diferențe, de fapt.
Maria: Poftim?!
Lucian: Adică matematica; sunt matematician.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Spune-mi, tot mai crezi despre mine că aș fi artificială? Despre noi toți, locuitorii Proximei, cu excepția membrilor familiei Kuny, sau ți-ai schimbat între timp această părere?
Lucian: De ce mă întrebi?
Sonya: Fără un motiv anume. Vreau doar să știu ce mai crezi despre noi, locuitorii Proximei? Crezi că e o întrebare nepotrivită, incomodă pentru tine?
Lucian: Nu, dar ar trebui să-ți dai seama că nu-mi schimb părerile așa de repede, odată formate. Deci, deși n-am mai aflat nimic nou în acest sens, tot mai cred că sunteți creaturi artificiale, dar extraordinar de reușite...
Sonya: Deci, îți păstrezi convingerile.
Lucian: Da, în privința asta, nu sunt un tip schimbător. Sunt foarte conservator, statornic...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Păi, uite, din cauza mea, lucrezi în weekend, sâmbăta și duminica, în loc să faci altceva mai plăcut...
Nistor: Altceva?! Să fim serioși! Ce altceva?! Aș avea oare ce altceva să fac pe aici? Mai plăcut decât asta?! Nu, clar nu...
Lucian: Bine, mă... Atunci, sigur totul e-n ordine?
Nistor: Da, șefu'. E! Sau va fi, în curând, după ce termin cu toate denumirile astea...
Lucian: Și n-ai nimic altceva să-mi spui?
Nistor: Nu, șefu'... Nimic.
Lucian: Bine, mă. Așa să fie, cum zici tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Mai aveți nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneți, domnișoară.
Maria: De fapt, aș vrea să știu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu știu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aș sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălașe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieții animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitați.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteți lua.
Maria: Și... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aș avea unde să le depozitez? Și li s-ar asigura toate condițiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îți poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămurește-o tu pe domnișoara, te rog!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce faci aici, la ora asta, blondule? Te joci cu păpușile?
Iulian: Nu... Credeam că dormi.
Lucian: Tot așa credeam și eu.
Iulian: Scuză-mă că te-am deranjat. N-am vrut.
Lucian: Nu, nu... Stai liniștit! Nu m-ai deranjat deloc; nu reușisem încă să adorm.
Iulian: Ah, așa...
Lucian: Deci, cum e cu păpușa?. Te jucai?
Iulian: Nu mă jucam deloc; văd că tu te ocupi cu activitatea asta. Eu doar o priveam cu atenție; chiar seamănă mult cu domnișoara Barbie.
Lucian: Nu-i o Barbie, blondule!
Iulian: Arată la fel ca păpușa ta.
Lucian: Nici păpușa nu e o Barbie.
Iulian: Eh; orice ar fi... Nu mă pricep la păpuși; n-am avut nici o fiică, soră sau nepoțică. Așa că eu tot Barbie o să le spun, amândurora.
Lucian: Cum dorești. Nu-ți interzice nimeni.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Și crezi că e bine să continui cu aceste lecții, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Și ce-ai să faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi că n-ar fi posibil?
Lia: Nu știu. Însă nu cred că el ar comite o asemenea imprudență.
Lucian: Să presupunem că totuși o va face. Cum te vei descurca în această situație?
Lia: Nu știu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Așa că gândește-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru că el n-are nici o șansă cu tine!
Lia: De unde știi tu că nu are?! De ce ești atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu ești de pe Terra. Nu cred că tu vei dori să rămâi aici, iar el nu te va putea însoți pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoți!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei să mă convingi că ar fi așa. Și sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny că n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru că dânsul m-a rugat insistent și nu vreau să-l supăr. E un om deosebit. Totuși, asta nu înseamnă că aș crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar așa am promis... Era însă vorba despre Sid. Și ar fi mai indicat să renunți la aceste lecții, ca să eviți eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru că așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, ce-a însemnat asta?
Lucian: Poftim?! Mihai, încă ești aici?! Nu te observasem. Credeam că ai plecat cu ceilalți.
Mihai: Ei, uite, că n-am plecat. Și... Repet, ce-a fost asta?! N-am înțeles nimic.
Lucian: Păi, dacă ai auzit, nu e nimic de adăugat. A fost exact ce-ai auzit, nimic altceva.
Mihai: Da, am auzit, tocmai de aceea spun că nu te înțeleg. Adică, tocmai ți-ai dat acordul ca ea să se întâlnească zi de zi cu Sid, fără ca tu să participi la acele întâlniri, decât ei doi.
Lucian: Văd că pricepi. Exact asta am făcut.
Mihai: De ce?
Lucian: Mihai, poate ai treabă și eu te rețin, ceea ce, sincer, n-aș vrea să se întâmple!
Mihai: Nu, n-am nimic de făcut, altfel n-aș fi încă aici, cu tine.
Lucian: Cred că Ly te așteaptă. Mai bine ai pleca, să nu se supere.
Mihai: Las-o pe Ly în pace! Mă așteaptă, e adevărat, dar... Nu se va supăra deloc. Nu mă goni, că nu plec. Spune-mi clar, ce-i cu tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Așa nu-ți place?
Lucian: Ba da; n-aș putea zice că nu. Arăți foarte bine.
Lia: Știu că nu prea mă potrivesc cu costumația ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, să te schimbi, sau să mă schimb eu, ca să ne potrivim.
Lia: Nu. E bine și așa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurți.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanți, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, mă caracterizează. Deci îmi convine chiar și uniforma. Mă bucur că nouă, fetelor, nu ni s-a impus să purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hmm... Ești deci un pic băiețoasă, în privința asta?
Lia: De ce? Nu-ți plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hmm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnișoară cu pantaloni!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Faci injecții?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puțin are mână ușoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă servești?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ți-a trecut puțin.
Lucian: Poate, puțin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aștept să văd cum vei arăta!
Lucian: Așa, mulțumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ți convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obișnuiești cu ea. Cine știe, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbierești.
Lucian: Așa crezi? Nici gând! De abia aștept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăți foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuțoi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Afurisită promisiune! Aș fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedești, respectându-ți promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părți implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi ești coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăși cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ți spun din nou "prințesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândești la așa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Așteaptă, Alteță! Și eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prințesă.
Lia: Ah, Luci, ești imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te lași mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aș putea, prințeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și acum... Ce zici, cum rămâne cu micuța ta prietenă, arahnida Ema?
Maria: Așa cum am stabilit.
Lucian: Bine. Atunci, prinde-o și pregătește-o pentru o scurtă călătorie!
Maria: E vreo grabă? Adică... Am mai putea-o lăsa puțin.
Lucian: Fie, blondo! Dar nu prea mult. Va trebui să plecăm cel târziu la 09.00. Sau, hai să zicem 10.00. E bine așa?
Maria: Perfect! Mersi, Luci.
Lucian: Pentru nimic. Tu hotărăști când să o ducem.
Maria: Da, sigur, eu...
Lucian: Ascultă, blondo, dacă vrei, poți amâna data.
Maria: Nu, Luci. Nu e cazul.
Lucian: Și ce-ai aflat despre ea?
Maria: Păi... Regret, Luci, nu prea multe. Ema nu a făcut nimic deosebit în perioada în care am ținut-o sub observație. A stat doar, știi și tu. Însă nu cred că e cazul s-o păstrăm. Dick și ceilalți sunt nerăbdători s-o aibă. Deci, le-o putem da astăzi, așa cum am stabilit.
Lucian: Așa cred și eu.
Maria: Și cum rămâne cu microcipul? E nevoie să-l chemăm pe Mihai, să i-l scoată?
Lucian: Nu, blondo. Nu e cazul. Nu cred că va păți ceva dacă-l va purta în continuare. Așa că, să nu-l deranjăm degeaba pe campion. Oricum, el a zis clar că de scos e mult mai dificil decât cum a fost de atașat și nici n-ar fi dorit să încerce.
Maria: Cum spui tu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, astea sunt toate hărțile tale?
Nistor: Da, șefu', astea sunt cele terminate. Mai am unele începute, dar nu sunt gata. O să le termin în curând și pe acelea. De ce, șefu'? Nu sunt bune?
Lucian: Ba da, mă, nărodule, în mare măsură sunt foarte bune, arată bine, sunt bine realizate, detaliate, cu toate elementele necesare... Dar se putea și mai bine de atât. Adică, privește și tu, Nis! Ce fel de hărți sunt acestea, oare? Și ce fel de geograf mai ești și tu?!
Nistor: De ce, șefu'?! Ce anume nu e bine? Eu n-am greșit nimic, serios. E totul corect. Foarte corect, din orice punct de vedere.
Lucian: Oare ce nu e bine, mă?! Nimic de zis, nu vreau să te critic, ai lucrat mult la ele, se vede, sunt foarte bine realizate și sunt convins că sunt foarte corecte, dar unde sunt denumirile?! Un bun geograf ar fi pus toate denumirile la locul lor! Iar tu ai pretenția că ai fi un bun geograf, nu?!
Nistor: Păi... Care denumiri, șefu'?!
Lucian: Cum, care denumiri, mă?! Toate! Ai mai văzut tu pe undeva hărți fără denumiri?! Eu, unul, nu! Deci, cred că ar trebui să le pui și tu la locurile lor... Nis, chiar și aici, pe Proxima, toate au denumirile lor specifice: străzile, aleile, parcurile, restaurantele, clădirile, tunelele subterane sau cele de legătură cu exteriorul, cercurile colorate, râurile artificiale, munții etc. Totul are o denumire proprie, doar e normal să fie așa.
Nistor: Serios?! Au denumiri? Păi... Nu știam.
Lucian: Acum știi! Deci, ai face bine să le afli și să le pui la locul lor, pe toate. Dar să nu le scrii de mână, că altfel strici toată frumusețea acestor hărți, cu scrisul tău indescifrabil! Oricum, fără denumiri, ce fel de hărți mai sunt și acestea?!
Nistor: Ai dreptate, șefu'.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Hai acum, nu mai sta închis aici. Hai cu mine pe puntea principală. Nu ne poți lăsa singuri; ar fi nepoliticos din partea ta. Sau poate vrei să plecăm mai repede, să te lăsăm singur? Spune-mi, te deranjează prezența noastră?
Lucian: Nu. Cum poți să crezi așa ceva?! Aș prefera totuși să rămân aici, în rezerva mea.
Maria: Nu se poate, pentru că nu te las eu. Hai, struțule, nu mai tot băga capul în nisip ori de câte ori ți se pare ceva în neregulă. Scoate-l afară și înfruntă realitatea, cu curaj! Nu te tot ascunde, nu-ți șade bine. Nu ție...
Lucian: Struț?! Eu?! Parcă eram urs.
Maria: Struț, urs, catâr; ce contează? Nu-i genul tău să fii nici una, nici alta; nu-ți stă bine deloc în nici una dintre aceste variante.
Lucian: Bine, domnișoară Biologie... Gata, m-ai convins, dacă insiști atâta. Ai terminat cu lecția de biologie, despre animale încăpățânate, ursuze și retrase?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!