Lia: Ce-ai vrea să servești?
Lucian: Nu știu. Nu mă pricep, eu am servit masa de dimineață în nava noastră, aproape mereu.
Lia: Săptămâna asta parcă aveai interdicție la gătit.
Lucian: Așa e. Și m-am conformat interdicției. N-am gătit deloc; în schimb roboții au făcut-o, ei nu aveau interdicție, iar eu doar am servit ceea ce au pregătit ei. Aici însă... Îți spun eu cum să procedăm; îți propun să faci tu comanda și pentru mine, te pricepi mai bine, doar servești micul-dejun aproape în fiecare dimineață aici, în oraș.
Lia: Adevărat. Deci, chiar te lași pe mâinile mele? Ai curajul ăsta?
Lucian: Sigur. De ce nu? Doar nu e nici un pericol, presupun...
Lia: Nu se știe niciodată... Deci, cum ți s-a părut totuși micul-dejun?
Lucian: Hmm; acceptabil.
Lia: Nu pari prea încântat.
Lucian: Sincer să fiu, nici nu sunt. Nu că n-ar fi gustoase, dar... Artificiale?! Nu mă împac deloc cu ideea asta. E ca și cum am consuma... Cumva plastic!?
Lia: Nici chiar așa. Să nu exagerăm! Eu m-am obișnuit deja, nu mi se mai pare neobișnuit.
Lucian: Îmi închipui... De fapt, nici nu e neobișnuit, doar că... Ah, chiar n-are nici o importanță, e doar o banalitate! Ți-am spus, o toană; am câte unele, mi-e greu să scap de ele.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.