Raţiunea cosmică

Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele şi bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.

Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranţa că trăiesc
Trup şi spirit omenesc;
Să le simtă şi să creadă.

Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea neţărmuită;
Sunt esenţe în imagini.

Viaţa e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
Nu vă lăsaţi prinşi de notă,
Cei cuprinsă acum regretă,
Peste-o zi sau peste-o oră.

Nu plătiţi răul ură,
Traiul pe pământ te fură;
Ştergeţi toţi din grai cuvântul
Iar din minte simţământul;
Raţiunea-i: viaţa pură!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi

Două arderi într-un foc
Cuib de inimi la un loc,
Ploi de vise ca un roi
I-amăgesc pe amândoi
Şi se cred stăpâni pe cer
Prinşi de vrajă şi mister.
Ochi în ochi, două priviri,
Unul altuia, sclipiri
De îşi văd ca-ntr-o oglindă
Sufletele până-n tindă.
Timpul stă în loc să-i vadă
Cum sunt prinşi ca într-o nadă,
Încurcaţi le sunt fiorii
De cutreieră toţi porii...
Trupurile lor devin
De la alb pân' la carmin,
Amforă din lut prea crud
Modelată-n joc fecund.
Nu ne văd, nu ne aud,
Sentimentul lor e nud!
Prinşi de clipă şi de zbor
Lumea toată... e a lor!

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la rece

trăim mai sănătos în containerul
adânc îngropat pe un ţurţure
trecuţi printr-o selecţie riguroasă
e rece în jurul nostru şi ne ciupim
pentru a ne convinge că încă trăim
fiecare plânge fără lacrimi pe faţă
glumele cu îngheţată sunt interzise
viaţa la rece între două lumi

copiii nu se dau pe gheaţă pe câmpia
de pudră de la marginea satului
totul e rece şi cerul e plumburiu
joci şah pe patinoarele din care ies
crosele jucătorilor de hochei prinşi
sub gheaţa transparentă cu gust
de vanilie şi mentă şi cireşe amare

viaţa la rece este mai sănătoasă
şi toţi se gândesc că lumea va sfârşi
în flăcările iadului de pe pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, norule!

aici suntem toţi prinşi
unii mai aproape de alţii chiar şi de departe veniţi
înalţii scunzii toţi sunt aici
fără gen şi pete de culoare prinşi
azi de pământ prinşi
azi de carne prinşi
azi minunându-ne toţi
minunându-ne pentru încă o dimineaţă cu dumnezeu şi lucruri neîntâmplate
şi pentru mâine murindu-ne-ar moartea toţi suntem prinşi aici
şi tu de mâini
de inimă cu noi toţi jucându-ne
minunându-ne

... şi cerul!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există în lume adevăr mai mare decât siguranţa vieţii spiritului şi corpului omenesc în traiul de zi cu zi, deoarece el este lumea.

Albert Ignatenko în Cum să devii fenomen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume

O lume fără margini,
Ascunde un mister.
Ce leagă două pagini,
Ce scrie-n caracter.

O lume a iubirii,
A păcii şi iertării.
Cu dragostea privirii,
Purtat pe valul mării.

O lume neştiută,
Ce doar un gând o ştie.
O lume nevăzută,
Stă doar în povestire.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (31 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura tăcerii

Măsura tăcerii este ciutura veşniciei,
Precum versul este măsura poemului
Suntem născuţi între două sunete...
Unii trohei, alţii iambi.
Universali Caini şi Abeli...
Ni-i pasul în van şi viaţa cuvânt.
Două puncte şi o luăm de la cap.
Spirite plutind în imensitatea unei lumi fără margini –
Electroni fără sarcinăi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-o sută de ani

Confuz, în noaptea asta plutesc în incertitudine,
mă simt o barcă răsturnată, o navă fără pilot,
mă răpune suferinţa, oftez, dar nu iau atitudine,
n-am niciun fel de antidot.

Dar de ce-s oare-atât de demoralizat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

În mândrie defilez şi-mi petrec veleatul
cântând, iar viaţa mea-i un roman fermecător.
Ca un tânăr spiriduş mănânc lângă Prea Înaltul
şi ca un apostol al Diavolului golesc ulcior după ulcior.

Şi de ce nu m-aş bucura de-acest trai deşucheat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Să-ncetez această luptă cel mai bine-ar fi,
iar sufletul chinuit să-l duc la mare.
Acolo mă va găsi lumea-într-o bună zi,
Printre înecaţii cu poveşti amare.

Totuşi, de ce un final atât de ciudat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Nu-i mai bine, viu, să cutreier hoinar
şi să scriu cărţi noi, leat de leat,
să născocesc versuri nobile, pline de har
s-ajung până mor scriitor cunoscut, venerat?

Şi dacă asta-i tot, oricum, nimic nu s-a schimbat:
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

poezie clasică de Knut Hamsun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU VREAU...

Eu sunt venit din stelele căzute
Şi mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrăţesc cu dracii pe pământ;

Eu sunt acum un înger cu o armă
Şi loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Şi vieţii demne-i sunt un grănicer!

Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toţi urmaşii Iadului din voi
Şi gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi

Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuşi l-a uitat,
Dar voi s-aveţi un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi..
Unde ai vrea,.. să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi...
Unde ai vrea... să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viaţă, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheaţă, parc-am fost altundeva.
Nu aici şi nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume şi aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenţei din inexistenţa mea.

Am trăit în altă lume şi e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopţii şi am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina şi ploi şi jale şi tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veşnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanţuri, pot să zbor şi pot să cânt
Şi sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor şi să renasc,
Şi de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scapă de mintea îngustată de convingeri limitative. Nu există bine sau rău decât filtrat prin percepţia individuală a fiecăruia. Frigul şi zăpada sunt foarte rele pentru omul ce trăieşte desculţ pe stradă dar sunt foarte bune pentru pământul şi seminţele puse acolo de agricultor. Dacă eu vreau ca oamenii să fie buni şi lumea în care eu trăiesc să fie formată doar din oameni buni, am să îi scot pe toţi ăia răi din viaţa mea şi chiar dacă rămân cu 2 oameni buni în viaţa mea, eu trăiesc într-o lume plină de oameni buni. A curs multă cerneală pe subiectul acesta iar azi fizica cuantică ne dovedeşte că omul modelează şi îşi creează realitatea în fiecare clipă. Gândeşte lucrurile pe care le vrei în viaţa ta, nu cele pe care nu le vrei.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga spiritistului

Tu, spirit coborât din cer,
Înalţă al meu suflet,
Să-mpodobesc c-un adevăr
Macabrul meu resuflet;

Să mă despart din timpul meu
Şi, spirit, să fiu altul,
Şi să mă văz râzând mereu,
Râzând din tot înaltul.

Cel lut, acum nensufleţit,
Rămas fără de limbă,
să-l văz un chip de om pocit
Ce viermii-l rod şi-l schimbă.

Atâtea patimi l-au izbit,
Că-n lumea toată nu e
Un altul mai nefericit,
Un Christ bătut în cuie.

Deşi trecu el viaţa lui
În veselii şi glume,
În istorie totuş nu-i
Mai tristă pildă-n lume.
Ş-acuma tremur d-un fior,
Căci parcă îl contemplu
Cum stă, pierdut şi rugător,
În spiritistul templu.

O! vezi-l, spirite suprem,
În patima-i deşartă,
Deşi e lutul un blestem,
Dar spiritul îl iartă.
Pe veci remâne pur încai
Oriunde el va trece:
În faţă-i limba-i fără grai
Şi istoria-i rece!

rugăciune de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s iernile de altădată?

Mi-e dor de o poveste spusă la gura sobei,
Să-mi simt obrajii-n flăcări şi-n ochi să am scântei,
Să cred iar în dreptate şi în puterea vorbei
Că Făt-Frumos va-nvinge vrăjitoare şi zmei!

De ce-n copilărie ni se promite-o lume
Fără minciuni şi ură, fără înşelăciuni,
Ne-ndeamnă toţi să facem mereu doar fapte bune?
Creştem, deschidem ochii şi vedem... deşertăciuni!

Parc-am trăi în două lumi total diferite:
Cea pură, frumoasă, a basmelor cu zâne,
Pentru ca mai târziu, să trecem, pe nesimţite,
În lumea cu prea mult rău şi prea puţin bine!

Unii mai păstrăm încă, în suflet, lumea bună
Cu zmei şi vrăjitoare însă, luptăm în van,
Doar o firavă rază nu-nvinge o furtună
Şi nici putere n-are să topească-un noian!

Când oare o să ningă iar, cu fulgi diamantii,
Şăgalnici, ei să mă prindă-n dansul lor nebun,
Să se ascundă răul sub a zăpezii mantii
Şi-n fiecare casă, să ajungă Moşul bun!

Când mai vine acea iarnă, cu râsete zglobii,
Cu ecou de colinde şi iz de cozonaci
Ca altădat' să fie, sărbătorile iar vii,
Să simţi că Isus coboară şi să cânţi... ori să taci!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă sunt Pâinea Vieţii

Plin de-o-naltă-nţelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Eu nu sunt din astă lume
Şi la voi dar am venit

Căci Eu sunt Lumina lumii
Pâinea Vieţii încă sunt
Lăsaţi căile deşărtăciunii
Şi primiţi al Meu Cuvânt

O veniţi acum la Mine
Viaţa veşnică s-aveţi
Căile de soare pline
Ucenici să-mi rămâneţi

Ţineţi viu dar legătura
Cu Tatăl ce v-a creat
Trăind harul şi Scriptura
Toţi cu sufletul curat

Jugul Meu voi să-l luaţi
Şi sarcina Mea că e uşoară
Sfinţenia o-nvăţaţi
În lumea ce vă-nconjoară

Fiţi lumină din Lumină
Ascultând de Dumnezeu
C-o viaţă fără vină
Împletind Cuvântul Său

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Noi viaţa s-o trăim
Şi Lumina Lui ne-a dat
Numele să i-l slăvim

Eu sunt Calea şi Viaţa
Uşa oilor Eu sunt
O spălaţi-vă azi faţa
În lumină şi-n Cuvânt

Oameni ai neprihănirii
De azi toţi să deveniţi
Pe cărarea nemuririi
Viaţa sfântă s-o trăiţi

Lumea o abandonaţi
Şi trăiţi Sfânta Scriptură
Să fiţi toţi surori şi fraţi
Dup-a Mea învăţătură

Împletiţi-vă-n iubire
Să creşteţi în sfinţenie
Lăsând vechea voastră fire
Ceru-al vostru ca să fie

Tatăl Sfânt dar vă iubeşte
Şi vă vrea să fiţi Lui
El pe braţe vă primeşte
În puterea harului

O veniţi dar în lumină
Viaţa sfântă s-o primiţi
Până-n patria Divină
Pentru El dar să trăiţi

Şi Tatăl va răsplăti
Pe oricine îl ascultă
La Sine vă va primi
Sus în Patria Lui Sfântă
12-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!