Unde-s iernile de altădată?
Mi-e dor de o poveste spusă la gura sobei,
Să-mi simt obrajii-n flăcări și-n ochi să am scântei,
Să cred iar în dreptate și în puterea vorbei
Că Făt-Frumos va-nvinge vrăjitoare și zmei!
De ce-n copilărie ni se promite-o lume
Fără minciuni și ură, fără înșelăciuni,
Ne-ndeamnă toți să facem mereu doar fapte bune?
Creștem, deschidem ochii și vedem... deșertăciuni!
Parc-am trăi în două lumi total diferite:
Cea pură, frumoasă, a basmelor cu zâne,
Pentru ca mai târziu, să trecem, pe nesimțite,
În lumea cu prea mult rău și prea puțin bine!
Unii mai păstrăm încă, în suflet, lumea bună
Cu zmei și vrăjitoare însă, luptăm în van,
Doar o firavă rază nu-nvinge o furtună
Și nici putere n-are să topească-un noian!
Când oare o să ningă iar, cu fulgi diamantii,
Șăgalnici, ei să mă prindă-n dansul lor nebun,
Să se ascundă răul sub a zăpezii mantii
Și-n fiecare casă, să ajungă Moșul bun!
Când mai vine acea iarnă, cu râsete zglobii,
Cu ecou de colinde și iz de cozonaci
Ca altădat' să fie, sărbătorile iar vii,
Să simți că Isus coboară și să cânți... ori să taci!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.