Părinții mei
Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorințe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi ființe.
Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.
C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp și, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.
Lor le mulțumesc plângând,
La oraș, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot țărâna mea natală.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Plângând
Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea Lui
La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut și scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.
Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Țâșnind, sângele ispășirii,
Primit-am eu viața cea nouă.
La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt și zdrobit.
Și-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.
La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.
poezie de Cristian Dume din Exerciții de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-I mulțumesc, mă simt dator!
Când îmi îndrept puțin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulțumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit în cale
Și tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulțumesc!
Când văd un firișor de iarbă,
O floare simplă când privesc...
Un crin din câmp în haină albă...
Mă simt dator să-I mulțumesc!
Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine...
Să-I mulțumesc, mă simt dator!
Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau să-I mulțumesc deplin.
Și pentru freamătul pădurii,
Și pentru murmur de izvor,
Și pentru tainele naturii,
Îi mulțumesc! Îi sunt dator!
*
Sub semnul de recunoștință,
'Nainte-Ți, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credință,
Pios să-Ți mulțumesc deplin!
O, și-ntr-o sfântă dimineață,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viață
Și-atunci eu vin să-Ți mulțumesc.
poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire se plimbă prin satul meu natal
Nimicul
nu-i
totuși
un
răspuns
La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii
Doamne
și eu
tac
în
numele
tăcerii
Și
nu
m-aud
decât
pe
mine
Apollinaire
se
scoală din morți
Și
vorbește
iată
prin
gura lui
Allen Ginsberg
Vorbește
cu
haikuuri oceanice
cu
demente taxiuri
urlătoare în albastru
cu
statuile de culoare
ale lui
Buddha
O muzică profundă
wagneriană
izbește
cele
două războaie mondiale
de
calea lactee
Făcându-le
praf și pulbere
și
steluțe
pentru
adormit
poeții somnambuli
ai mileniului III
Merg și eu
Pe
străzile
din
satul meu
natal
În fracul
alb-negru
al
poeziei
franco-americane
Improvizând
tăceri globale
Deasupra
mult deasupra
viitorului omenirii
Mă uit
prin
geamul cerului
Poate
zăresc
vioara lui Bacovia
Ori
Anemonele
lui
Ștefan Luchian
Tzara
își
duce
pistolul
la tâmplă
ca pe-o
mitralieră
a unui
greier sinucigaș
STOP
Nu cânta
Nu scrie
NU EXISTA
Ultimul mesaj
pe-o
pereche de chiloți
de
lavandă poliedrică
"Pe-aici
se
ajunge-n
America!"
Nu ocoliți
raiul
e înainte
dar
cu
totul
în
alt
sens
M-am întors
și-am
plâns
Copacii din Paris
brusc
înfloresc
pe
strada mea
Ce
primăvară
new-yorcheză
domnilor
la
mine-n odaie
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dragi copii
Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
Să nu uitați niciodată,
Că printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
Să-i ajutăm să aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine
M-amân de rău sau de speranță
Înglodat de muncă spre vacanță,
Mă descotorosesc de azi, de datorii...
Mai simplu-i să văd mâine ce va fi!
Mă programez... infinitiv
Pe-o altă zi și-mi caut un motiv
De-alte conexiuni astrale...
Pun totul din amont, la vale!
Pe mâine ziua toți lăsând,
Depinde punctul de-ncepând
Cu rezultat aleatoriu;
Mâine... e un mințit notoriu!
PS
... Și totuși ce n-aș da să-l am
Să-mi fie destinat prin plan,
Să am, o pururea, un mâine
Măcar să cumpăr zilnic pâine...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o oglindă care rătăcește prin lume, un om străin a început pe neașteptate să te poarte în sine - nu, nu ca o oglindă, ci oglinda îți soarbe imaginea numai dacă i te oferi din proprie voință - ea însă, femeia, străina care te iubește, ea te-a sorbit înlăuntrul ei, în sângele ei. Mereu te are în ea și te poartă cu ea, oriunde te-ai refugia.
citat celebru din romanul Suflete zbuciumate de Stefan Zweig (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Impatience of the Heart" de Stefan Zweig este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Viață, te trăiesc
Viața te- ntreabă
Ai trăit ai existat
Visezi noaptea albă
Iubire tu ai rezistat
Mereu te gândesc
Suflet ești pereche
Prin vise de găsesc
În șoapte la ureche
Clipa a fost de-ajuns
Iubesc pentr-o vecie
Tristețe te-ai ascuns
Rămâne doar bucurie
Astăzi te-am întâlnit
Și mâine te iubesc
Și ieri am fost fericit
Sigur viață te trăiesc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise, vise...
Vă duce mintea prea departe,
Nu mai visați atât de mult
Femeia nu este o carte
Cu-același titlu de-nceput.
epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unor anumite femei
Vă mirați când se mai spune,
Prin oraș, adeseori,
C-au făcut copii din flori?
E normal... că-s "poame" bune!
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihoză
Destin... oprit în loc,
Dat ca pedeapsă
Fără noroc,
Prin ceața deasă,
Ascuns...
De azi pe mâine,
Îngropat în griji,
Grija de o pâine,
Când zorii s-or miji
Timizi...
Totul e pierdut,
În ochi, în suflet,
Un cântec plăcut,
Frumos ca un urlet
Un ecou...
Stând în cămară,
Privind în neant,
Natura de-afară,
Așteptând arogant
Sângerând...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citește-mi inima
Te-ai trezit cu mine-n gând,
Glasul nopților plângând...
Ai zâmbit in dimineață,
Alungând norii cu ceață.
Te-ai trezit cu mine-n gând
Si in versuri lăcrimând.
Pune-n geam speranță vie,
Intr-o iarnă... albă ie...
Îmbrăcată sub bundiță
Broderie in altiță!
Te-ai trezit in gând cu mine.
Îți alung melancolie.
Ia o ceașcă de cafea
Și-mi citește inima....
Inspirăm mirosuri fine
Răsfoind scrieri latine
Un dicton in apanaj
Va puncta ziua de azi.
Te-ai trezit cu mine-n gând.
Nu e ploaie, nu e vânt....
Vom pleca pe o colină
Ca sa-mi fie ziua plină
De mirajul unui vis....
Domnul nu a interzis.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menestrelul
Să-mi dați un strop de vin și pâine,
ca unui menestrel hoinar.
Eu doar trăiesc de azi pe mâine,
de griji și soartă n-am habar.
Am fost odată om cu stare,
aveam nevastă și copii,
dar m-au gonit în lumea mare,
războaie crude și urgii.
Am fost în lupte, printre leșuri
privind la câmpul plin de sânge,
am dobândit noi înțelesuri
și am pornit pe strune-a plânge.
Eu am văzut putreziciunea
nenorocirii și durere
și-am înțeles deșertăciunea
vieții fără mângâiere!
A povestit întreaga seară,
de vremuri aspre, de războaie,
acordurile de ghitară,
scânceau prin picurii de ploaie.
Un strop de vin și-un colț de pâine
i-au dat ferindu-l de șiroaie,
ca oaspete de azi pe mâine
în șură, pe un braț de paie.
Dormea chircit, visând pesemne
la viața lui cea zbuciumată,
și pe obraz îi lasă semne,
o lacrimă adevărată.
Atât a plâns, un bob de jar
cât răul din întreaga viață.
De griji, de chinuri și amar,
el uită până dimineață.
În zori se-nchină și pornește.
Nu știe unde-l duce pasul.
Din loc în loc îl omenește,
mulțimea să-i asculte glasul:
- Eu nici nu cânt, doar povestesc
de câte-am reușit să strâng.
Prin lumea largă rătăcesc
și traiul meu pierdut îl plâng.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fac schimb
Spre nenorocul meu nu-s tufă de măcriș,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,
Și gândul orișicui nu voi să-l cutreier.
Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiți cât mai profund, și mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Și răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e țesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - și mari dureri se țin.
Spre mirarea mea când norii dau năvală
Și tot ce am măreț înăbușă în ceață,
Nu schimb nicicând țărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mulțumesc
TU m-ai ajutat la greu
Nimic nu mi-ai cerut
Te-am căutat mereu
Durerea mi-ai crezut
Mi-ai dăruit sănătate
Îmi dai putere și curaj
Să merg mai departe
Nu mi-ai cerut nici gaj
Inima mi-o dăruiesc
Pentru ceea ce-a fost
Astăzi îți mulțumesc
Iubirea ta nu are cost
Spre tine mă îndrept
Doamne-ți mulțumesc
O pâine eu ți-am copt
În semn că te iubesc
Ingenunchez mă-nchin
Mereu dai cât pot duce
Mă chemi eu am să vin
Sufletul spre tine să urce
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
E dimineață
E dimineață...
Isuse blând,
spre Cer se-nalță
întâiul gând.
Cu prima rază
Te regăsesc.
Te știu de pază
și-Ți mulțumesc.
E dimineață!
Iubit Isus,
somnul mă-nvață
să fiu supus.
Și iar sub soare
când mă trezesc,
mă uit în zare
și-Ți mulțumesc.
Și-odată-n viață
mă voi trezi
privind în față
eterna zi...
Salvat prin cruce
prin har ceresc,
Isuse dulce,
Îți mulțumesc!
AMIN
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul ăsta viu se răstignesc poeții
clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii
mă credeți pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
metalul ruginit
din carnea lor amară
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și mă trezesc plângând...
Se-aude-n noapte un pian cântând
Eu umblu pe-o stradă solitară
Un vânt rece, turbat mă-nfioară
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Și sunt nebun, sunt în delir,
Mă plimb, mă plimb ore în șir
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Și-n față-un chip mi se perindă
La fel de clar ca-ntr-o oglindă
Și mă trezesc plângând, plângând.
Se-aude-n noapte un pian cântând
Sunt singur, cu-a mea melancolie
Ce-mi ține-acum și companie
Și mă trezesc plângând, plângând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!