Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e uşoară. Noi riscăm foarte puţin şi totuşi ne bucurăm de o superioritate faţă de cei care îşi supun creaţia şi, totodată, sufletul judecăţii noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât şi de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt şi momente în care un critic chiar riscă, şi anume atunci când el descoperă şi apără ineditul. Adesea, lumea este necruţătoare cu noile talente, cu noile creaţii, ineditul are nevoie de susţinere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepţională de la o sursă absolut neaşteptată. A spune că atât mâncarea cât şi creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecăţile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din dispreţul meu faţă de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înţeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care găteşte acum la restaurantul lui Gusteau şi care este, în opinia acestui critic, nimic mai puţin decât cel mai bun maestru bucătar al Franţei. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Skinner: Ce insinuezi?
Linguini: Rămân concediat?
Colette: Nu-l poţi concedia.
Skinner: Poftim?
Colette: Lui LeClaire i-a plăcut, aşa-i? Chiar a insistat să-ţi spună asta. Dacă va scrie o recenzie în acest sens şi află apoi că ai concediat bucătarul care a gătit pentru ea...
Skinner: E un coate-goale.
Colette: Care a gătit ceva ce i-a plăcut. Cine pretindem noi că reprezintă numele lui Gusteau dacă acela nu confirmă crezul său cel mai de preţ?
Skinner: Şi care ar fi acela, domnişoară Tatou?
Colette: Oricine poate găti.
Skinner: Poate că am fost puţin prea dur cu noul nostru băiat care duce gunoiul. Şi-a asumat un mare risc şi noi ar trebui să răsplătim asta, aşa cum ar fi făcut şi maestrul Gusteau. Dacă el vrea să se joace cu riscul, cine suntem noi să-l oprim?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (când Remy este încuiat în cuşcă): Aşadar, noi am renunţat.
Remy: De ce spui asta?
Gusteau: Suntem într-o cuşcă dintr-un portbagaj de maşină, aşteptând să ne facem un viitor în produsele congelate.
Remy: Nu, doar eu sunt în cuşcă. Eu am renunţat. Tu eşti liber.
Gusteau: Sunt atât de liber pe cât îţi imaginezi tu că sunt. La fel ca şi tine.
Remy: O, te rog. Sunt sătul să mă tot prefac. Mă prefac că sunt un simplu şobolan pentru tata. Pretind că sunt un om cu ajutorul lui Linguini. Îmi imaginez că tu exişti ca să pot avea pe cineva cu care să vorbesc! Îmi spui lucruri pe care le ştiu deja! Ştiu cine sunt! De ce am nevoie ca tu să-mi spui asta? De ce trebuie să mă prefac?
Gusteau: Dar nu este aşa, Remy. Tu nu ai făcut asta niciodată. (Dispare.)

replici
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (văzând că Remy tocmai vrea să mânânce o bucăţică de pâine de la masa cuiva): Ce faci?
Remy (mormăind): Mi-e foame! Nu ştiu nici unde mă aflu şi nici dacă voi mai găsi mâncare pe undeva.
Gusteau: Remy, tu eşti mai presus de aşa ceva. Tu eşti un bucătar! Un bucătar creează! Un hoţ fură. Tu nu eşti un hoţ.
Remy: Mi-e foame.
Gusteau (zâmbind): Va veni şi mâncarea, Remy. Este întotdeauna mâncare pentru cei care adoră să gătească. (Dispare.)

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Ambrister, ce s-a întâmplat?
Ambrister Minion: Restaurantul lui Gusteau, domnule.
Anton Ego: Se închide în sfârşit, aşa-i?
Ambrister Minion: Nu, domnule.
Anton Ego: Iar au probleme financiare?
Ambrister Minion: Nu...
Anton Ego: Au inventat o noua linie de rulouri cu ou pentru cuptorul cu microunde? Ce-i? Ce e? Spune odată!
Ambrister Minion: A revenit. Şi e popular.
Anton Ego (scuipă şi bea din vin plin de uimire): Nu i-am făcut o recenzie restaurantului lui Gusteau de ani de zile!
Ambrister Minion: Nu, domnule.
Anton Ego: În ultima mea recenzie l-am comparat cu o cantină de tren.
Ambrister Minion: Da.
Anton Ego: Am spus aşa, "Gusteau şi-a găsit în sfârşit locul de drept în istorie alături de alt bucătar celebru: domnul Boyardee."
Ambrister Minion: Da.
Anton Ego: Atunci, Ambrister, spune-mi cum poate fi popular?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (la televizor): Trebuie să fii creativ, întreprinzător. Trebuie să încerci lucruri care s-ar putea să nu-ţi iasă şi nu trebuie să laşi pe nimeni să-ţi impună limite din cauza originilor tale. Singura ta limită este sufletul tău. Ceea ce spun eu este adevărat - oricine poate găti... dar numai cei neînfricaţi pot excela.

replică din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel mai mare critic al meu. Înainte ca oricine altcineva să mă critice, deja m-am criticat eu însumi. Dar pentru restul vieţii mele, o să fiu cu mine şi nu vreau să-mi petrec viaţa cu cineva care este mereu critic. Deci, am să mă opresc din a fi propriul meu critic. Este timpul să accept toate marile lucruri despre mine.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau: Ce spun eu mereu? Oricine poate să gătească.
Remy: Da. Oricine poate, dar asta nu înseamnă că şi trebuie.
Gusteau: Dar asta nu îl împiedică şi pe el. Vezi?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre fiinţa omenească

Unchiul Dan a spus
ascultă,
există dreptate şi există nedreptate,
şi mai există două tipuri de oameni:

Cei în care nu poţi avea încredere
şi cei în care poţi avea încredere că nu pot fi nedrepţi.

Scoate microscopul şi hai să vedem
ce fac anumite persoane atunci când
află că ai făcut o greşeală.

Dacă te tratează de parcă n-ai mai fi o fiinţă omenească,
atunci află că
aceea este faţa diavolului.

Mă sperie mai mult acei care
cred că ei au drepate absolută decât
acei care ştiu că au greşit.

Află care este persoana absolut convinsă că
are dreptate în privinţa a toate şi a orice
şi treci pe celălalt trotuar –
aceea este o femeie periculoasă
sau acela este un om periculos.

Acum, dacă întâlneşti persoană care
îşi dă seama că ai greşit,
dar nu te judecă,
aceea este o fiinţă umană.
Asta te include şi pe tine când judeci
pe alţii.
Evită pe cei care încearcă să dovedească mereu
că au dreptate, acesta este semnul clar că nu au.
Evită pe cei care constant
vorbesc necontenit despre cum
au fost ei nedreptăţiţi,
asta înseamnă că aşteaptă şansa lor
de a se revanşa pe cineva,
pe oricine –
oricine din apropiere poate deveni o victimă.

Vorbeşte cu oameni care spun
"s-ar putea să am dreptate sau nu",
căci dovedind că ai sau nu ai dreptate nu este important,
important este cum tratezi oamenii şi cum
te judeci pe tine. Altceva nu contează.
Atât.

poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.

citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul este emergent şi vine în urma unui ideal mare pe care îl străduim să îl atingem, mai mare decât problemele mărunte pe care le avem. De asemenea, problemele noastre nu se rezolvă cu o singură acţiune sau sfat bine ţintit, ci sunt un efect al obiceiurilor noastre zilnice, al gândirii noastre şi, mai mult, orice facem poate fi un filtru sau un amplificator. Te rog să înţelegi că totul se leagă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura faţă de rău, care se manifestă, de fapt, prin durere, este necesară din punctul de vedere al corpului. Vorbesc însă de ura care provine dintr-o cunoaştere mai clară şi o raportez numai la suflet. Afirm de asemenea că ura este întotdeauna însoţită de tristeţe, deoarece răul nefiind decât o lipsă, nu poate fi conceput fără un subiect real în care să se afle;şi nu există nici un lucru real care să nu aibă în sine ceva bun, aşa încât ura care ne depărtează de un rău, ne depărtează totodată de binele cu care acesta este legat, iar lipsirea acestui bine, fiind înfăţişată sufletului nostru ca un neajuns care îi aparţine lui, provoacă în el tristeţe. De pildă, ura care ne depărtează de purtările rele ale unei persoane, ne depărtează totodată de convorbirea cu această persoană, în care altminteri am putea găsi ceva bun, lipsirea de acest lucru fiind supărătoare pentru noi. Şi tot astfel, în orice altă ură se poate observa un motiv de tristeţe.

citat din Ralph Cudworth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia eşti tu! Totalitatea lucrurilor pe care le faci şi care te reprezintă în momentul ăsta şi lucrurile pe care le vei obţine, persoana care vei deveni, continuând ce faci acum. Aşa că fiecare persoană care spune "nu ştiu care îmi este vocaţia" – spune de fapt "nu ştiu cine sunt eu". Şi este MULT MAI UŞOR să descoperi cine eşti tu, decât să cauţi o vocaţie, care nu este nimic altceva decât un termen abstract. Nu există nici vocaţie, nici scop al vieţii, nici misiune personală. Decât dacă îţi sufleci mânecile şi le creezi tu, pentru tine.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este dificil să găteşti. Toată lumea e înzestrată cu gust, chiar dacă nu-şi dau seama. Poţi să nu fii un mare bucătar însă nimic nu te poate opri să înţelegi diferenţa între ceva care are un gust bun, şi ceva care n-are. Acesta este cel mai teribil aspect al industrializării agriculturii şi a lanţului de alimentare. Sunt copii în ziua de azi care habar n-au cum arată un miel, un porc sau un iepure.

citat din Gerard Depardieu
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioşi,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înţelegeţi cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viaţa.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deşi tare aş fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credinţă,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai uşoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în faţa oamenilor,
care abia aşteaptă să mă etichiteze,
oameni, care se mulţumesc doar cu sinteza de suprafaţă a lucrurilor
şi mai puţin cu motivaţia sau profunzimea lor.
Astfel, am învăţat să-mi pansez singură sufletul,
învelindu-i rănile cu balsam creştin.
Aşa am reuşit să-mi stăpânesc de multe ori, puhoiul lacrimilor amare,
gata oricând să se reverse, la cea mai mică slăbiciune a mea
şi am înţeles, că sunt lecţiile mele de viaţă,
care mă ajută să mă înţelepţesc mai repede,
pentru că nimic pe lume nu e întâmplător.
Toate lucrurile au un scop precis, care anume, e greu de ghicit...
Aşternându-mi pe hârtie, cu sinceritate, toate gândurile bune sau rele
mi-am uşurat sufletul împovărat de toate greutăţile vieţii.
Ea, hârtia, mi-a suportat astfel
toate bâlbele scrise cu emoţie sau agramat,
pe când majoritatea oamenilor îmi vânează doar greşelile făcute
şi mai puţin conţinutul sau tensiunea adevărată a cuvintelor sau a faptelor.
În scris stângaci şi în muţenia gândului
mi-am găsit un refugiu faţă de cei din jur,
care nu-mi suportau liniştea enigmatică dobândită cu mare trudă,
dar nici frumuseţea interioară câştigată în timp,
care-mi luminează sufletul şi faţa cu lumina ei discretă,
ascunzându-mi sensibilitatea firii.
Punându-mi deseori ca scut de apărare un comportament jovial,
am scăpat de iscoadele rele gata să-şi devoreze prada,
asemenea peştilor Pirania, pentru a compara răutăcios coeficientul de nefericire a lor cu al meu sau cu al celor din jur.
Şi vai de acei oameni pe care nefericiţii îi vor simţii fericiţi...
Eu nu am strigat în gura mare, frustrările vieţii mele sau bucuriile ei,
eu le-am imortalizat modest, în scris,
pentru că ele, bucuriile şi durerile mi-au şlefuit latent caracterul
şi m-au înălţat spiritual, pentru oamenii dragi, din jurul meu.
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...,
numai ce am trăit şi simţit cu adevărat,
pentru că eu mi-am descoperit un alt capriciu al firii mele
mult mai frumos şi mai înălţător
decât toate celelalte lăsate în urmă,
credinţa în Dumnezeu,
ocrotitorul şi puterea oamenilor sinceri, cinstiţi
şi a celor care cred cu adevărat în El.

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat şi cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Şi cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârşire liniştit. În aceste momente eu îi iubesc pe alţii şi găsesc că şi alţii mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credinţă în care totul pentru mine este limpede şi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai raţional, mai bărbătesc şi mai desăvârşit decât Hristos. Şi nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aş prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul.

Dostoievski în scrisoare către o decembristă
Adăugat de Ion Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puţin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar că suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ţi se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu doreşte să şi le arate faţă de ceilalţi.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greşit. De abia acum realizez cât de mult am greşit... Uff... De fapt, nici nu credeam aşa ceva despre el, nu ştiu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeţi!
Alex: Acum e prea târziu să-ţi mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poţi schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm că perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu ştiu cum ne vom descurca fără el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza şi-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele şi mă vei părăsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am spus nu este decât o bănuială, dar nu-mi poate ieşi din cuget, mă ameţeşte şi mai tare decât disperarea în care m-a adus despărţirea de tine... Ai încuviinţa tu, în culmea gloriei, să-ţi aduci aminte de vremurile atât de blânde ale copi­lăriei noastre... de acele momente minunate în care îmi jurai să nu fii decât a mea... Ah! cum au trecut aceste clipe de desfătare şi cât de lungi vor fi cele ale durerii... Ce-am făcut eu să merit să mă părăseşti? Spune, ce-am făcut? şi de ce-l sacrifici pe cel care te adoră? Oare monstrul care mi te răpeşte dezmierdărilor, te iubeşte la fel de mult ca mine? Oare te iubeşte tot de atâta amar de vreme?

Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminalii sunt insensibili la dureri fizice şi de aceea sunt lipsiţi, şi de compasiune faţă de alţii. Moartea le este indiferentă, iar distrugerea unei vieţi este lipsită de importanţă în ochii lor. Faţă de străini, în mod aparent, manifestă compasiune, sunt flexibili şi liniştiţi. Alcoolul este mai puţin gustat de ei decât jocurile de noroc sau plăcerile senzuale. Sunt mândri de isprăvile lor, în care dau dovadă de mai puţină inteligenţă decât de forţă fizică şi curaj. Ceea ce apare la ei ca mare abilitate nu este altceva decât efectul unui îndelungat exerciţiu. La toate acestea se poate adăuga că cei mai mulţi criminali au putere de judecată şi de anticipare redusă, voinţa lor este slabă, iar viaţa afectivă este centrată pe efecte foarte puternice (mânie, sete de răzbunare, invidie, ură), care le domină conduita. Trăirile simpatetice sunt o raritate, iar dacă apar, atunci vor avea o semnificaţie practică minoră.

citat clasic din Cesare Lombroso
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!