O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza și-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele și mă vei părăsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am...
O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza și-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele și mă vei părăsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am spus nu este decât o bănuială, dar nu-mi poate ieși din cuget, mă amețește și mai tare decât disperarea în care m-a adus despărțirea de tine... Ai încuviința tu, în culmea gloriei, să-ți aduci aminte de vremurile atât de blânde ale copilăriei noastre... de acele momente minunate în care îmi jurai să nu fii decât a mea... Ah! cum au trecut aceste clipe de desfătare și cât de lungi vor fi cele ale durerii... Ce-am făcut eu să merit să mă părăsești? Spune, ce-am făcut? și de ce-l sacrifici pe cel care te adoră? Oare monstrul care mi te răpește dezmierdărilor, te iubește la fel de mult ca mine? Oare te iubește tot de atâta amar de vreme?
Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.