
Sărituri
Când era fetița mică,
Sărea coarda cu Mitică;
Mare, după cum e cazul
Sare când și când... pârleazul!
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Medicul epigramist
Când are câte-un insucces
Nu se comportă ca zaraful.
De-ajunge cazul la deces
Îi scrie gratis epitaful.
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai vecin veterinar
Soțu-i dus să vândă prazul
La piață, iar nevestica
Sare la doctor pârleazul
Să-i arate... păsărica!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantaj
Veterinarul e mai mare
Când eșuează tratamentul
Recurge la sacrificare
Și-și mănâncă pacientul.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziții
Când îl critica în spate
Pe directorul cel mare,
Omul mic avea dreptate,
Celălalt, spatele tare.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistică de bulevard: atunci când Mitică crede că are o aură mitică.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Melcul
Șade melcul supărat
Cu căsuța în spinare,
Toată ziua a umblat
După pâine, după sare.
A trecut întâi o cale
Lungă cât o gămălie,
De-a ajuns cu greu la vale
În sătuc, la prăvălie.
Dar când a sosit la poartă
Nicio pâine n-a aflat...
"Ah, cât de nedreaptă soartă! "
Zise melcul supărat.
"Și nici nu mai este sare
Pentru ciorba de urzici,
Îi trimit mamei scrisoare
Că dorm noaptea chiar aici.
Și atunci în zori de zi
Îmi voi lua sare și pâine,
Iar când lumea se va trezi
Voi fi eu acas′ la mine!"
poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița alintată
Mamă, coase-mi paltonașul!
Mamă, mi s-a rupt rochița...
Prinde-mi, mamă, gulerașul!
S-alinta mereu fetița.
Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită și săracă
Și c-o droaie de copii.
Și de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând!
Vine fata alintată
Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuța, supărată,
A luat-o mai cu zorul:
Uite ac și uite ață.
Nu mai ești fetiță mică,
Ia împunge și te-nvață
Să mai coși și singurică!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era un mic poet
Îl făcea cu ou și cu oțet
Dar de când a ajuns mare
Îl face cu pâine și sare.
catren de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Erupție conjugală
L-a luat tare, chiar țipând,
La prânz când îl servea la masă:
- E-a treia sâmbătă, la rând,
Când vii duminică la masă!
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteazul sare pârleazul.
aforism de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când e sare, nu e făină, când e făină, nu e sare, și când le împreună pe toate, iese apa în vatra focului.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei vânzătoare
Fetița asta, după gest,
Mereu tot umblă cu-nșelatul,
Aici la casă, când dă rest,
Și-n rest acas', când nu-i bărbatul.
epigramă de Nicolae Nicolae din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cazul Cuza - Lui I.L. Caragiale
Și după ce pe la Regie
Fuseși atâta timp mai mare,
Este păcat să-ți zică lumea,
Că n-ai și tu nițică sare.
epigramă de Dimitrie Teleor din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal duduie
Aoleu ce comportare
De viperă asta are
Adesea ca din senin
Ea împroașcă cu venin
Și când râde și când plânge
Are răutatea în sânge
Și când plânge și când râde
Face numai faze hâde
Sare gardul sare calul
Cum n-a mai văzut Ardealul
Plecată total cu pluta
Iscă cearta și deruta
S-a lăsat dusă de val
Până s-a înecat la mal.
poezie de David Boia (19 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirări
Când să vă plângă toamna după nucii cruzi?
Când să vă alunge iarna frunzele de duzi?
Când voi merge singură pe stradă în aplecare?
Când voi culege arama toamnei milenare?
Când vom alege aurul după culesul viei?
Când vom aduce lumii pace și armonie?
Când vor să curgă norii a picuri reci de apă?
Când vor să înghețe, prefăcuți în zăpadă?
poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bătrân dă în mintea copiilor, nu când sare în curtea vecinului să fure fructe, ci când sare să-i fure muierea.
aforism de George Geafir din Capul piramidal și efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn
Îndrăznește, râzi de tine
Când nu ești cum se cuvine!
distih de Ștefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui șef de unuitate după control
Cu motivarea pe buze
A găsit la toate scuze;
Numai scaunul lui mare
E fără justificare.
epigramă de Ștefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
(poezie închinată bunicei mele Anica Andrieșanu)
O am mereu, sub pleoape, dinainte,
BUNICA mea icoană ireală,
Puțină-n trup, cu mâinele muncite,
O știu așa, din primii ani de școală.
Sărea pârleazul, sprintenă-n grădină,
Bătea un pom, se apleca sub ruguri;
Când se-ntorcea, avea pestelca plină
Cu zarzăre, cu pere sau cu struguri.
Mă mai ruga așa, pe ne-așteptate,
Când frământa un aluat de grâu,
Să merg la trunchi, să tai "găteji" uscate,
Să coacă "un cuptior di poali-n brâu".
Făcea de toate, ca orice femeie,
Gătea, spăla, cârpea, făcea dulceață,
Prășea, plivea, că nu putea să "steie"
Și-avea, mereu un zâmbet trist pe față.
De-atâta-alergătură prin lumină,
Au pus-o într-o zi sub o prostire,
Și-au dus-o pe bunica spre hodină,
De-a dreptul în această amintire.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe plajă
În costumul ei bikini,
Când pe burtă, când pe spate,
I-a băgat pe toți vecinii
În... păcate.
epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion

Comentează! | Votează! | Copiază!