
Privește cedrul mândru: atâtea brațe are!
Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.
Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cum apă cer Crinii pentru supă
La norii din Cer aburi pe-o lupă,
La fel si tu, Vin cere si bea pân'
S-o întoarce Cerul goală Cupă.
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc două limbi: limbajul corpului și engleza.
citat clasic din Mae West
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile ne vorbesc în limbajul luminii.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt...
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta duioșie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi și-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Și-acum,
De ce sunt toate ură și lacrimă și fum?
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-i prietenul necredincios, disprețuiește-l ca pe un dușman. Respectă vrăjmașul statornic; Privește otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulcețurile rele consideră-le oțet omorâtor.
citat celebru din Omar Khayyam
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

30
Cu pietre umpli marea? Sunt scârbit
De cel stricat, ca și de ipocrit.
Khayyam, spre Iad sau Rai? Dar ce-s acelea?
S-a-ntors vreunul și ți-a povestit?
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Omar Khayyam
Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.
Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?
De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?
poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai toarnă-mi vinul roșu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inimă curată.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile și nopți, atâtea, s-au scurs 'naintea ta!
Planetele se mișcă, demult, necontenit;
Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,
Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.
catren de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

34
Khayyam, de ce atâta supărare?
Păcatele pe suflet nu-s ușoare?
Dar mila nu-i pentru cei drepți, ci doar
Păcatele au parte de iertare.
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chinuiește gândul că faci mereu păcate.
Din orice bucurie o vină ți-ai făcut.
E fără rost tristețea, Khayyam, căci după moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbajul care exprimă cel mai bine și conduce cel mai sigur la transcendență nu este limbajul intelectual, ci cel al poeților și al misticilor, al muzicii... și al tăcerii.
citat din Yvon Le Mince
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor și au atâtea înțelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viață primară, de geneză miraculoasă.
Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul toamnei
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii
lasă-mi poeții timpului să mă iubească
și greieri trubaduri pe răzorul luminii.
lasă-mi toamnă visul să mai crească
precum crizantema în poala grădinii
lasă-mi toamnă crinii să zâmbească
ofilește-n mine numai mărăcinii.
aruncă-n soare ruginita mască
adu ploi mirene în setea rădăcinii
vlăstarele iubirii în lume să se nască
la nunți de taină să se-adune străinii.
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se spune: "Khayyam, nu mai bea!"
Eu răspund: "Când beau, aud ceea ce spun
trandafirii, lalelele și iasomiile.
Aud chiar ceea ce nu-mi poate spune iubita!"
catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
am intrat într-o moschee
cu evlavie, cucernic,
însă nu să-nchin o rugă
către cel Atotputernic.
am luat de-aici odată
un covor de rugăciune,
acum s-a ros și, după altul,
m-am întors, cu plecăciune.
poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea cu atâtea limbi
nu-și schimbă cuvântul
tu însă ți-l schimbi
cum adie vântul
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu...
Nu știi, nu simți, nu vezi
De atâtea ori cum cad plângând.
Nu vrei, nu poți, n-ai să mă crezi
Cum pierd dorințe tremurând.
Și de atâtea ori ți-am spus
Să vii, să pleci, nu te-am mai vrut...
Și fiecare apus de soare
Mă ucidea printr-un sărut.
Sărutul dulce al răzbunării
Ce l-am gustat de atâtea ori,
Chemarea tristă a uitării
Din ofilirea unei flori.
Însă acum te rog fierbinte
La pieptul meu tu să revii,
Să mă alini doar prin cuvinte
Și-n brațe strâns tu să mă ții.
Și să îmi spui că nu-i târziu,
Că nu-i greșeala cea fatală...
Pierdută-n golul cenușiu,
Îmi dau suflarea cea finală.
poezie de Karine Vuicin
Adăugat de Karine Vuicin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Washington McNeely
Bogat, respectat de concetățeni,
Tatăl multor copii, născuți dintr-o mamă nobilă,
Toți crescuți aici,
În conacul cel mare de la marginea orașului.
Priviți cedrul de pe pajiște!
Am trimis toți băieții la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viața mea curgea înainte, devenind tot mai bogat și mai respectat
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieților le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promițători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit țara dezonorat,
Jenny a murit la naștere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorțat
Eu am rămas sub cedrul meu.
Paul și-a pierdut mințile din prea mult studiu,
Mary s-a rupt de lume, rămânând acasă, din iubire pentru un om.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Toți au pierit sau și-au frânt aripile sau au fost devorați de viață.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Soția, mama lor, mi-a fost luată
Eu am ramas sub cedrul meu,
Până când ceasul a bătut de nouăzeci de ani;
O, Pământ maternal, legănând frunza care cade spre a adormi.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!