Romanţa Sulamitei

Fetiţă tuciurie, Sulamita,
în somn domestic mă cuprizi de coastă
când surâzând îţi scapăr dinamita
din sânul preadivin al dumneavostră

şi te iubesc la mic dejun pe tavă
sorbindu-ţi ceaiul negru din adidaşi
amestecat cu frunze şi otavă
pe care la-nserat, pe şest, omida-şi

plineşte pofta grea de fluturare
şi ne revarsă raiul peste faţă,
piele de înger creşte-n fiecare-
cum să o porţi te scoală şi învaţă

fetiţă tuciurie, Sulamita,
ce-n somn domestic mă cuprizi de coastă
şi surâzând îţi scaperi dinamita
din sânul preadivin al dumneavoastră.

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel Sulamitei

De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita şi neîmplinita?

Nu i-a păsat că ea e vestita
Deşi înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?

Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.

De ce a fugit Sulamita?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academicienii visului

Ne vom iubi
peste pi-
an şi chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul domestic

omul cu înţelepciune a inventat domesticirea
animalelor
crescute pe lângă casă, hrănite, muncite, exploatate
în final sacrificate
apoi a descoperit ceva mai interesant
domesticirea omului de către om
crescătoriile în mari oraşe, cuşti în apartamente
jugul la biroul unde soarele e desenat pe tavanul liftului
mâncarea furaj concentrat din supermarket
şi cea mai tare realizare, libertatea
din mintea oamenilor domesticiţi
cu filme, cu ştiri, cu reclame, cu vacanţe scurte
în resorturi corespunzătoare
omul domestic se reproduce controlat în laboratoare
dă naştere altor oameni domestici educaţi despre libertate
când se trezeşte unu, cu amintiri
de când oamenii migrau în toată lumea
evadează din morala comună pe câmpiile posibilului
colectivul ia atitudine, îl marginalizează din crescătorie la abator
un nebun, inadaptat, neînţeles, decăzut, paria
programul continuă firesc de la 7 la 5 seara
cumpărături, televizor, somn
numai că omul a ajuns să domesticească robotul
mult mai eficient şi mai ieftin
comedianţii cu vieţi triste se sinucid în moteluri insalubre
omul domestic va fi înlocuit curând de robotul domestic
nu o să mai fie nevoie de crescătoriile de
găini, porci, vite, peşti, oameni
să nu uităm de clone, însă am o nedumerire
se transmit şi poeziile şi diabetul?
totul va fi atât de simplu
poate atunci îşi va găsi libertatea pierdută
în altă lume
omul domestic

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă că Raiul există

Iubesc o fetiţă cu ochii albaştri,
mă doare privirea lor tristă...
Curaţi, argintii, căutând înspre aştri,
dovadă că Raiul există!

Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simţind că ne ştim dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!

Din Soare Răsare, Lumina mă-nvaţă
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în faţă,
dovadă că Raiul există!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gărgăriţa

Gărgăriţă, gărgărea,
Tu eşti o zburătorea,
În curte la grădiniţă,
Te admiră o fetiţă.

Tu mai zbori din floare-n floare
De cum soarele răsare,
În frumoasa poieniţă,
Unde este o fetiţă.

Carapacea cu buline,
Ele se potrivesc pe tine;
Aşa ar vrea o fetiţă
Colorată, o rochiţă.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă obliga

nu pot să cred că scrii
abia de ieri pionierii
au defrişat un câmp cu cravate
cu guma
la spate stă ca placajul tricoul (?!)
care de fapt es...
te un sertar cu poeme
coastă cu coastă cu coastă în mare -
un osuar
tras dinspre ta-
ra-ta-ta în
pixeli patetic penali -
o serbare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sula-n coastă

Chestia cu sula-n coastă
E-o expresie nefastă,
Chiar Adam ar spune ceva:
Coasta mea e doamna Eva.

epigramă de Petru Miloş (2009)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patul meu

Ah, cât de frumoasă eşti
Seara când mi-adormi pe pernă,
Când în somn parcă-mi zâmbeşti
Cu o dragoste eternă!

În cascadă vălurită
Părul tău îmi umple patul,
Blânda, draga mea iubită
Cu păr negru ca păcatul!

Din făptura ta gingaşă
Un oftat ţi se prelinge,
Iar un sân, pe sub cămaşă,
Mai obraznic, se împinge!

Palma mea, acum căuş,
Mai c-ar vrea ca să alinte
Sânul mic şi jucăuş,
Dar mai bine stă cuminte.

Ştiu că sunt în vis, cu tine,
De aceea te-nfiori
Şi-atunci cred c-ar fi mai bine
Să te-alint pe ochişori.

Eu mă rog către toţi sfinţii
Şi-l mai rog pe Dumnezeu
Să mă vezi cu ochii minţii
Şi să mă iubeşti mereu!

Dormi, iubito, înger blând,
Îţi şoptesc şi te privesc,
Mă ia somnul murmurând:
"Oare ştii cât te iubesc?"

poezie de Florentina Mitrică (28 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopţile, bem viaţa toată,
destinul se-nvârteşte ca o roată,
aşteptând clipa când să-şi deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem
şi ţie-ţi curge părul ca un râu,
ţi-aş strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub braţul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n braţe eu aş vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aş fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.

deşi moartea-i maestru de ceremonii,
m-aş mai scula odată din mormânt,
să laud frumuseţea-ţi, să te cânt
şi te-aş ruga cu mine ca să vii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopţile, bem viaţa toată,
destinul se-nvârteşte ca o roată,
aşteptând clipa când să-şi deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem
şi ţie-ţi curge părul ca un râu,
ţi-aş strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub braţul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n braţe eu aş vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aş fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.

deşi moartea-i maestru de ceremonii,
m-aş mai scula odată din mormânt,
să laud frumuseţea-ţi, să te cânt
şi te-aş ruga cu mine ca să vii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broscuţa sportivă

BROSCUŢA SPORTIVĂ

Pe pajiştea din grădină,
Lângă pârâiaş de munte,
Oaki aşteaptă să vină
Prieten cu moţ în frunte.

Iute, zglobie, isteaţă,
La program de-nviorare
Se scoală de dimineaţă,
Cu răsăritul de Soare.

La lecţia cu salt vioi
Şi pasul uriaşului
Păstrează ritm în "unu, doi",
Pe cadenţarea timpului.

Pregăteşte-n mare grabă,
La mic dejun, o gustare
Din gâze zburând prin iarbă,
Plăcută a-i fi plimbare.

Prieten e o fetiţă
Cu păr bălai şi desculţă.
Poartă pe cap o bentiţă
Şi ie de ţărăncuţă.

Merge cu zâmbet pe buze,
Pe Oaki s-o întâlnească.
Umbrelă face din frunze,
De ploi să se-adăplostească.

Frumoasa prietenie
Cu bucurii presărată
Este ca o familie,
Ce-n suflet e închegată.

Maria Filipoiu

poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezie pentru copii (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Logofăt

O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu părul de aur!
Stăi, te odihneşte,
Că-n deal te pândeşte
Un negru balaur."

"Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu mândru colan!
De dânsul n-am teamă
Căci am pe-a lui seamă
Al meu buzdugan!"

"O! tânăr semeţe,
Cu blânde mândreţe,
Cu ochii de foc!
Balauru-i mare
Şi milă nu are...
Stăi, ah! stăi pe loc."

"Luceafăr din stele,
Cu dulci porumbele
Pe faţă de crin!
Toţi zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur şi se-nchin."

"Viteze vestite
Cu arme aurite,
Cu dulce cuvânt"
El peste munţi calcă
Şi-n cer are-o falcă,
Ş-una pe pământ."

"Păsărea de munte
Cu salbă pe frunte,
Cu salbă de flori!
Murgul meu, când sare,
Trece peste mare
Şi zboară prin nori."

"O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, voinice,
Că eu te iubesc!"

"Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu sân fecioresc!
Pentru-a ta iubire
Fală sau pieire
Vreau să dobândesc!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul primordial era eminamente sălbatic. Singurul animal domestic, introdus în faza finală, a fost Adam.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, puişor!

Un vulpoi şi o vulpiţă
Au aflat că un arici
Spune, seara, la fetiţă,
O poveste din bunici.

Iar fetiţa, (cum se poate?)
E cuminte, stă în pat,
Nu mai vrea la "animate"
Când e timpul de culcat.

S-au gândit, s-au tot gândit:
Cum să fure ei poveşti?
Şi, spre seară, au pândit
La arici pe la fereşti.

Cu urechile ciulite
La povestea ce s-a zis,
Au căzut, pe nesimţite,
Într-un somn, direct în vis.

Se făcea că sunt acasă
Şi că spun la puiul lor
O poveste-aşa frumoasă...
Noapte bună, somn uşor!

poezie pentru copii de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţa-i divină

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii
Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti
Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula
Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi
Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţa-i divină

Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii
toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti
te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine
de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj
să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare
o tulesc peste hotare

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paternitate

Având un frate blond ca spicul,
Leit mămica şi tăticul,
Cel mic, cu faţa tuciurie,
Al cui o fi, Alah mai ştie!

epigramă de Vasile Vajoga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de friguri

Ieşi frig
Când te strig:
Din mâini, din picioare,
De unde pe X îl doare;
Din genunchi,
Din rărunchi,
Din călcâi, din cot,
De peste tot.
De sub frunte,
Fugi la munte.
Din coastă,
Fugi pe coastă,
Din mijloc-
Du-te-n foc.
Ieşi, du-te, să nu te mai întorci,
Să ajungi albie de porci.
X să rămână sănătos,
Ca Domnul Hristos.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă şi mă cheamă la el să ajung

Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agăţate încă

Mi-e dor de pădure şi mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul ţâşnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

Să simt iar parfumuri, de pământ şi flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge şi în carnea mea,
dor de a fi liber şi de-a alerga

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic dejun cu Godot

Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă şi de limbă
Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.

Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Şi-i este bine şi mi-e foarte rău,
Şi mă dezbracă şi îmi spune "hai!".

Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade şovăielnic şi precar,
Îşi face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.

Mă copleşesc spre seară scarabeii.
În faţa filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniţi, care mă ling
De moartea mea şi poate a femeii.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!