Sentinţa-i divină

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii
Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti
Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula
Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi
Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţa-i divină

Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii
toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti
te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine
de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj
să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare
o tulesc peste hotare

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna coadă

Ani de zile am tot stat
La cozi lungi şi-am aşteptat,
Iar acuma, ca nerozii,
Ne-nvârtim în jurul cozii.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne compătimesc irozii...

Românii, ca toţi nerozii,
Se-nvârtesc... în jurul cozii...

distih de Constantin Enescu (2 octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vin? Cine sunt? Încotro merg? Dio, îmi veţi răspunde Dvs., cititorii. Şi aveţi dreptate în 99,999...9 la sută din cazuri. Însă ce mă fac eu cu acel infinit din 0,000...1 la sută? Ăsta mi-a dat mereu viaţa peste cap! Nu a lăsat hazardul să-şi facă treaba: i-a pus sula în coaste, împingându-l alături de drumul celorlalţi. Buşindu-l de stânci ori de valuri.

Costel Zăgan în Deşertul de catifea (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin şi ce îi goneşte pe toţi? E greu să admiţi că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiţii şi poate o scânteie din focul divin. E greu să admiţi că dintr-o mie de mii, cu feţe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toţi va supravieţui peste toţi... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani

Trimestrial, mă dau la întors banii, la refec:
"De ce ne laşi necheltuiţi, aşa fără temei?
Reprezentam tot ce n-ai avut, bunuri şi femei.
Ȋncă le poţi avea dacă semnezi un cec".

Privesc în juru-mi să văd ce fac pe strada mea
Vecinii care nu ţin, desigur, banii la saltea:
Toţi au maşină nouă şi-s la a doua soaţă.
Este clar, banii au un cuvânt de spus în viaţă.

Ba, chiar mai multe, dacă cineva întreabă,
Nu poţi să fii veşnic tânăr — iar chestia asta doare —
Şi-, oricât strângi şurubul, e doar aflare-n treabă,
Banii strânşi ajung doar pentru colac şi lumânare.

Ascult cum cântă banii. Parcă-aş privi departe
Printr-o fereastră lungă şi-aş vedea într-o parte
Gunoaie pe rigolă şi-n cealaltă biserica, pe contrasens.
E ceva trist şi urgent în jurul meu. Intens.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalizări ratate

Sunt greu românii de pornit
Şi mulţi n-ajung la bun sfârşit,
Căci mai târziu, precum nerozii,
Se învârtesc în jurul cozii.

epigramă de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos pe sus

Steaua mea de buzunar,
Hei, am aruncat-o-n sus;
Însă voi n-aveţi habar:
Unde naiba mi s-a dus!?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Socrate ar intra în cameră, toţi ne-am ridica în picioare ca să-i dăm cinste, dar dacă ar intra Iisus Hristos, I-am cădea toţi la picioare.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă vei mai iubi

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
De la toamnă până la cealaltă toamnă,
Poate zilele nu se vor mai grăbi,
Spre-un sfârşit de an, ce mă condamnă.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până vin frunzele să mă colinde,
Poate nimeni nu va mai deosebi,
Două trupuri ce nu se pot desprinde.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până va fi coama munţilor ninsă,
Vino înainte să mă poată zdrobi,
Cavalerii albi din apocalipsă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul despre care vorbeşti, nu mi-e duşman. În această viaţa, fiecare îşi face lucrul său. Deocamdată sunt puţini aceia care, făcându-şi lucrul lor, apar tuturor folositori. Iar de cei care făcându-şi treaba lor, dăunează tuturor, e pământul plin. Şi atunci, cum să socotim pe toţi oamenii răi duşmanii noştri? 
A fi om de omenie şi adevărat abrag, nu înseamnă deloc că eşti alungat şi tu fugi. Dimpotrivă, omul bun trebuie să fie el însuşi urmăritor. El urmăreşte răul făcut de oamenii răi şi schimbă acest rău în bine. Dacă nu e aşa, ce rost mai au fugile şi alergările noastre în arta ascunderii şi a dispariţiei. 
Dacă tu ţi-ai propus ca din bezna celor răi, cel puţin pe unul să-l schimbi în bine, atunci pe oamenii răi nu-i mai poţi socoti duşmanii tăi, şi am să-ţi spun de ce. Oamenii răi sunt aproape toţi cei ce alcătuiesc lumea. Dacă pe toţi îi socoteşti duşmanii tăi, atunci de cealaltă parte eşti singur cuc, iar împotriva ta sunt toţi. Şi ei te vor copleşi. Asta-i una. Şi acum ascult-o şi pe a doua. Începi lupta cu omul rău şi să zicem că le vii de hac la o duzină, viaţa însă se înmulţeşte ca iarba şi în locul duzinii apar hoarde întregi, toţi viermii se înmulţesc de colcăie. Se vădeşte că ai sporit şi nu ai mărginit răul.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar toamnă

Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veşnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!

Cu paşi plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viaţa, am înteles!
În tine, sunt toate nopţile de dragoste promise.

Te scuturi de speranţe şi le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniştea şi puritatea ce-o trăieşti,
Aduci în jurul tău doar iubire!

Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!

poezie de Liliana Andrei (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greşeşte cel mai mult în relaţii, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeşti, trebuie să ieşi din tine în sensul de a încerca să-l trăieşti pe celălalt, să-l înţelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Şi se va închide în el. Se va feri de tine, se va simţi agresat. Într-o relaţie trebuie să existe un balans între apropiere şi distanţă. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exerciţiul acesta al ieşirii din noi înşine uneori e dureros, înseamnă să părăseşti o poziţie sigură, să ieşi din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai aşa te poţi lărgi, te poţi îmbogăţi şi poţi transforma iubirea în cale de cunoaştere. Dacă rămâi în tine însuţi, eşti foarte sărac. Ba, mai mult, te trezeşti că toţi îţi întorc spatele. Te trezeşti singur.

Părintele Pantelimon de la Oasa în Despre dragoste
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trimit un înger...

Azi mă gândesc.
Dacă aş fi un pictor,
Aş picta o casă în nori,
Un cer înstelat
Pe care să le împart cu tine.
Dacă aş fi un poet,
Te voi recita în versuri.
Dacă aş fi un muzician,
Tu ai fi muzica versurilor mele.
Dacă aş fi un înger,
Ţe-aş face numai bine
Pentru a vedea zile minunate,
Pline de muzică,
poezie şi dragoste.

poezie de Eugenia Calancea (26 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul n-a fost mai aproape
frumoaso ca-n preajma ta
însă l-ai acuns sub pleoape
să vezi dacă-l pot visa

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (5 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aia nu vreau eu să fiu poetă, cică poeţii toţi au murit săraci.

aforism de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificatul de naştere ne condamnă la moarte.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

Ne-a luat pe toţi în balon

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (31 decembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de plecare

Înainte de plecare,
Moş Crăciun îşi trage suflul
Şi în camera cea mare,
Îşi varsă şi el năduful!

În ce fel? Cu prichindeii!
Şapte câini şi o pisică,
Mai lipseau doar şoriceii,
Însă lor le e cam frică!

Căţeluşii-n vervă mare,
Nu prea ştiu deloc de glumă,
Ei sar în două picioare
Şi pe Moş, jos, îl dărâmă!

Trag de el, îi sar în faţă,
I se-agaţă de bărbiţă
Şi de azi de dimineaţă,
Îl tot pupă pe guriţă!

Unul a intrat cu totul
În caciula-i roşioară,
Căutând prin ea cu botul,
Un oscior de astă vară!

Altu-l trage de-ncălţări,
Negre, parcă sunt de smoală,
N-are teamă de urmări,
Dacă-n picioare se scoală!

Dar şi moşului îi place,
Şi le dă la fiecare,
Căci şi-aşa, n-are ce face,
Pe rând, câte-o-mbrăţişare!

Doar pisica e cuminte,
Stă pe scaun şi-i priveşte.
Ar sări, dar are minte,
Căci de sare, o păţeşte!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!