Fumegă înserarea

Fumegă-nserarea pe uliţele roase
Himerele coboară în şiruri din oglinzi
Păianjenii tristeţii se lăfăie pe grinzi,
Pădurile adorm în scorburile joase

Cocoşii de pe case fac iar larmă
Şi alergii la vânturile stranii
La miezul nopţii-au nechezat cârlanii
Când a bătut un clopot de alarmă

Un flux de ape unduie agale
Un plop stingher uitat la mantinelă
Spre care urcă lent o pasarelă
Iar aerul e aspirat în foale

Un sentiment acut de conservare
Cuprinde brusc întreaga esplanadă
Imboldul cărnii care stă să cadă
De unde trebuia să zboare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne şterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocenţă
Ajuns la ultima scdenţă
Şi-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Şi-apoi ne-a despărţit furtuna
Cu dune de nisip şi sare
Şi-şi duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânşi şi suferinzi
Ne şterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul şi disipu-l

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul s-a oprit la mantinelă

(exerciţiu liric)

I

stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.

II

stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
istoria se vinde pe-o franzelă
că şi morţii i se face greaţă

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
iar eu plătesc de-acuma un tribut
în gânduri care vor să se răscoale

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
prin sufletele noastre ca un mort
coborând din creştet înspre plex

III

oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă
porturile nordice îngheaţă
matrozii buluciţi pe caravelă

bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
saltimbancul de la carnaval e
când se sting luminile limbut

dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex
o himeră bântuie prin dex
dar nu va ancora în nici un port!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

ultimul poem uitat pe masă
înnegreşte cuvinte tocite de timp
copacii sunt singuri
stelele plutesc neştiute
străzile-s plecate spre infinit
se descompun lacrimi din dor
şi din frica de moarte
lumina coboară muşcând din fereastră
cuvântul se plimbă pe ecran
o sintagmă destramă aerul
în forme de frig şi de ceaţă
e o furtună între pereţi
o amiază umplută cu gol
oboseală turtită la capete
prelungită-n oglinzi
un clopot cu suflet bate uneori
e o vreme de somn

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta vrăjită

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ţi calin,
minuni cereşti mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt m-ating necontenit pe faţă,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... şi din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viaţă.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta vrăjită

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ţi calin,
minuni cereşti mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt m-ating necontenit pe faţă,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm,... şi din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viaţă.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta vrăjită

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele, cu zâmbetu-ţi calin,
minuni cereşti mi-aduci, în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt m-ating, necontenit, pe faţă,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult!
Adorm!... Şi din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viaţă.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta vrăjită

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ţi calin,
minuni cereşti mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt m-ating necontenit pe faţă,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... şi din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viaţă.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturile soartei

O navă se-ndreaptă spre est, iar alta spre vest,
Cu-aceleaşi vânturi care suflă:
E dispunerea velelor,
Şi nu furtunile,
Cea care decide calea pe care să meargă.

Ca vânturile mării sunt vânturile destinului,
Când navigăm prin viaţă:
E dispoziţia sufletului cea care
Decide scopul său,
Nu calmul sau conflictul.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din World Voices (1916), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

pietrele se spală pe cap de ploi
ţăranii beau cafeaua cu ţuică
povestindu-şi naravul dobitoacelor

eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviţi caii
îmi aprind pe spinare scântei
roţile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf

eu sunt o vulpe cu rană
cocoşii îşi dreg glasul în noapte
înfricoşaţi de tăcere
pe râu urcă peştii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi şi urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori

ţaranii caută în inima lemnului cruci

cioplitorul sunt eu
cu barda şi dalta la brâu

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranii doruri

stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
şi le ţin aşa pitite
până pe la primăvară.

atunci dorurile mele,
cer veşmânt spre alte zări
şi le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.

ca şi paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul clopot

Clopotele-si revarsa chemarea reverb,
Registrul lor insa n-ajunge la cei
Care-n graba ridicol,
Cu trupul isi poarta razboiul acerb,
Cu mintea-si sapa ursita pierzare.

Clopotele-nca suna in adanci cataracte,
Chemandu-i pe cei ce-au amanetat fapte,
Prin monstri de gri si prin fiare-adulate,
Suvoiul se-neaca mult prea putin lent,
Cand degete-apuca ale urii bucate.

Un clopot ursuz bate sterp in amurg,
Aceia isi zic: Ia un clopot si el,
Ce si-a gresit ora si bate stingher
Dar lucrul pe care aceia nu-l stiu:
De acum inainte vor fi in tarziu.

E ultimul clopot.

poezie de Andrei Ghita (15 iunie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de la miezul nopţii

E toamnă, e târziu şi plouă-ntr-una
Pe frunzele-amorţite şi pe gânduri
Ce nu mai pot să zboare, căci fortuna
Le-a încuiat în necitite rânduri.

Aşteaptă-nfrigurate şi mai speră
Ca lacătul pecetluit de-o vrajă
Să ruginească-n trista atmosferă
Sau să îşi uite rolul său de mreajă.

Şi-atunci, când vor putea din nou să zboare
Spre zări albastre, calde şi senine,
Vor căpăta şi aripi şi culoare
Te vor găsi, vor fi din nou cu tine.

Îţi vor aduce iarăşi bucurie,
Privirea ta va fi strălucitoare,
Iar vântul, într-o dulce acalmie,
Îţi va depune-o floare la picioare.

Vei fi, din nou, frumoasa de-altădată,
În echilibrul de la echinocţii,
Ce îmi oferă-n noaptea înstelată
Sărutul ce cuprinde miezul nopţii

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul

Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.

Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheaţă-n aer, suspendat.

Şi brusc trecutu-mi pare viitor
şi urc spre secole latine
şi-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foşnind prin mine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul dintre ziduri

mă aşez pe prima treaptă a scării
înălţător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieşire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei

deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri fiinţelor misterioase
prinse între ziduri
ele ştiu să asculte pe-ndelete
de la zidire

văd ce-i acolo în umezeală şi în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăţi
ce nu aşteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire

în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
şi totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc

nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung

lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri

pe al meu nu-l doreşte nimeni

într-o seară
şoferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în acelaşi loc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul din grinzi

sunt în purgatoriu mă-ndrept spre lumină
exersând iubirea ca pe un mod de viaţă
crezând cu demnitate în crucea divină
raze de zâmbete port mereu pe faţă

uneori mă simt clopotul din turn
chem la rugăciune lumea mea mireană
stând mereu de veghe ca planeta Saturn
la armonia lucrurilor pe pământul strană

întorc cuvintele pe toate feţele
până când vor apărea nişte oglinzi
să se oglindească-n ele toate stelele
care trimit aleanul pentru suferinzi

vreau să piară din lume urile belelele
cântecul meu răsună ca toaca în grinzi

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc, o căprioară

zilnic ni se fură
pâinea; ce mizerii
cine se îndură
să-i numere verii
banii ce stau ţuţ,
ouăle de struţ?

miriştile mele
nopţile ridică
lumea de calică
şi plină de rele;

drumurile urcă
un hăţiş de plase
apa care spurcă
să n-o pui în vase!

arma şi-o ridică
vorba de ocară,
brusc o căprioară
a-ngheţat de frică!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soi regesc de lene

Un soi regesc de lene mă doboară
Şi patul meu e o veşnică ispită
Destul doar să mă întind că-ntr-o clipită
Adorm şi uit de tot ce mă înconjoară

Dacă se întâmplă capul să mă doară
Sau nu'ş ce nedreptate mă irită
Destul doar să mă întind că-ntr-o clipită
Adorm şi uit de tot ce mă înconjoară

E drept că viaţa în jurul meu palpită
Aleargă lumea: urcă şi coboară
Şi mă frământ ca ceilalţi după pită
Dar cum răsplata e doar apă chioară,
N soi regesc de lene mă doboară...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal M - Preferinţă la Cluj

Nu m-atrage nici Untold-ul
Nici Castelul din Bonţida,
Însă simt acut imboldul
Spre un "Bal la Apahida"!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hare Drummer

Se mai duc băieţii şi fetele la Siever's
Pentru cidru, după şcoală, târziu în Septembrie?
Mai adună alune printre tufişurile
Fermei lui Aaron Hatfield când începe să cadă bruma?
De multe ori m-am jucat râzând cu băieţii şi fetele
De-a lungul drumului şi pe culmile dealurilor
Când soarele era în scădere şi aerul era rece,
Oprindu-ne să scuturăm nucul
Care, desfrunzit, stătea în flama asfinţitului.
Acum, mireasma fumului în toamnă,
Căderea ghindei
Şi ecourile văilor
Abat spre încoace vise despre viaţă.
Ele plutesc deasupra mea.
Ele mă întreabă:
Unde sunt tovarăşii aceia care râdeau?
Câţi sunt cu mine, câţi au mai rămas
În livada veche de-a lungul drumului către Siever's,
În pădurile care veghează
Apele liniştite?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!