Cel mai periculos om, pentru orice guvern, este cel care poate gândi pentru sine, fără să ţină cont de superstiţii şi tabu-uri. Aproape invariabil ajunge la concluzia că guvernul sub care trăieşte este nesincer, nebun şi intolerabil, şi astfel, dacă este romantic, încearcă să-l schimbe. Şi dacă nu este romantic el însuşi, este capabil de a răspândi nemulţumirea printre cei care sunt.

citat clasic din H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a atinge scopul final – care este o singură lume, nu două lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial Parţial nu trebuie niciodată să acţioneze ca o alianţă împotriva restului lumii. Singurul pas adevărat către un guvern mondial, este Guvernul Mondial însuşi.

Albert Einstein în scrisoare deschisă către Adunarea Generală a ONU (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mentalul lucrează după aceleaşi mecanisme ca şi un silogism. Astfel, orice premisă pe care o acceptaţi în mod conştient determină concluzia, deci rezultatul la care ajunge subconştientul în legătură cu o anumită problemă. Dacă premisa este adevărată, concluzia va fi la fel.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un om se abandonează pe el însuşi, chiar dacă îşi păstrează bogăţia, sau oricare alt bun, este ca şi cum a renunţat la toate lucrurile. Un astfel de om este cel care nu se tulbură de nimic, care nu este legat de nimic, care nu şi-a ataşat binele său suprem de nimic altceva, care este complet cufundat în voinţa divină. El poate totul.

citat din Johhanes Eckhart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te vei gândi la ceea ce trebuie să faci pentru alţi oameni, caracterul tău va avea grijă de el însuşi. Caracterul este un co-produs şi orice om care se va devota cultivării sale pentru sine, va deveni un îngâmfat egoist.

citat din Woodrow Wilson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino acum să-ţi spun singurele căi posibile de investigare pe care le putem gândi. Prima cea care spune că este şi că nu poate fi decât să fie, este Calea Convingerii (căci ea conduce către Adevăr). Cealalată, cea care spune că nu este şi că trebuie în mod necesar să nu fie, afirm că este cea întru totul de nedesluşit. Fiindcă nici nu se poate cunoaşte ce nu este - aceasta este imposibil - nici nu se poate afirma ce nu este, pentru că este acelaşi lucru a gândi şi a fi.

citat din Parmenide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine poate fi binefăcător al lui Hristos, dacă nu Hristos însuşi? Cum poate un om să dea de mâncare lui Hristos, dacă nu este ridicat cel puţin pentru o clipă la acea stare despre care vorbeşte sfântul Pavel, în care nu el trăieşte, ci doar Hristos trăieşte în el?

citat din Simone Weil
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic este visătorul incurabil, şi cine l-ar putea judeca? Ţara în care trăieşte este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Şi cine l-ar putea înţelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există şi una în interiorul tău.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb care din două – viaţa civilizată sau cea naturală – este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostru decât oameni care se plâng de existenţa lor; şi mai mulţi sunt aceia care nu se plâng, deşi sufletul le e plin de aceasta; îmbinarea legilor divine şi omeneşti abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. Concluzia va fi că, rătăcind prin păduri, fără meşteşuguri, fără grai, fără locuinţă, fără război şi fără legături, fără a avea nevoie de semenii săi şi fără a avea vreo dorinţă de a le face rău, poate fără a recunoaşte vreodată pe vreunul dintre ei în mod individual, omul sălbatic, prea puţin supus pasiunilor şi fiindu-i de ajuns lui însuşi, nu avea decât sentimente şi cunoştinţe cu această stare.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia întrebare, anume: dacă fac ceea ce trebuie, atunci ce-mi este îngăduit să sper? Este practică şi totodată teoretică, astfel încât practicul conduce numai ca un fir călăuzitor la soluţionarea problemei teoretice şi, când aceasta se înalţă, a problemei speculative. Căci toată speranţa tinde spre fericire şi este pentru practic şi pentru legea morală exact acelaşi lucru ca ştiinţa şi legea naturii pentru cunoaşterea teoretică a lucrurilor. Speranţa ajunge în cele din urmă la concluzia că ceva (care determină ultimul scop posibil) există, fiindcă ceva trebuie să se întâmple, pe când ştiinţa ajunge la concluzia că ceva (care acţionează în calitate de cauză supremă) există, fiindcă ceva se întâmplă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a creat doar pentru Sine însuşi şi nicidecum pentru noi înşine. Şi cum plata este unită cu fapta, dacă noi vom lucra pentru noi şi nu pentru El, adoraţia noastră, în ceea ce-l priveşte, este pentru El şi nu pentru noi, chiar dacă servitutea de a adora nu va fi actul în sine însuşi. Purtările exterioare ale fiinţelor create Îi aparţin, pentru că El continuă sa fie (adevăratul) Agent. Perfecţiunea actelor trebuie pusă pe seama Sa, căci totul purcede din El.

Ibn 'Arabi în Cartea revelaţiilor de la Mecca (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic (Lui: César Vallejo)

Vallejo, al timpului romantic;
Poetul amintirilor.
Cu zgomot vestitor
Ca atunci când vântul bate.
Vocea ta este simţire,
Ritmul tău este visare,
Compunerea o amintire
În toate versurile tale.
Capabil să-ţi aduci aminte
De silueta-ţi moartă
Moartă de iubire,
În cea mai bună clipă;
Clipa de uitare
Şi de iubire mare.
Vallejo veşnicul poet
De cea mai frumoasă amintire.
Vallejo mereu romantic
În trup şi în simţire.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totemul este un animal, comestibil, inofensiv sau periculos, de temut, mai rar o plantă sau o forţă naturală (ploaia, apa), care se află într-o relaţie foarte specială cu întregul grup. Totemul este în primul rând strămoşul grupului, după cum este şi spiritul său protector, care îi vine în ajutor, care îi trimite oracole, iar dacă pentru alţii este periculos, în schimb îşi cunoaşte copiii şi îi menajează.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om decent este ruşinat de guvernul de care este condus.

aforism clasic de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

zgârcit

Zgârcitul nu este cineva care încearcă să facă economie ca să-i ajungă banii până la sfârşitul lunii, ci unul care nu se abate din drumul lui, nu face niciodată un cadou, nu invită pe nimeni acasă la cină, iar dacă este obligat să o facă, îi serveşte minimul necesar. Nu cheltuie bani pe haine, nu îşi cumpără maşină, şi, dacă are una, e aceeaşi pe care o conduce de ani buni şi care, oricum, e o rablă. Toate lucrurile lui sunt vechi, uzate şi urâte şi nu-l interesează să le schimbe. Nu apreciază nici măcar cadourile, pentru că nu le înţelege motivul. Nu ia niciodată cina în oraş, şi dacă este obligat să o facă, comandă ceva care costă mai puţin, chiar dacă nu-i place.

definiţie de Federica Bosco în 101 reţete. Cum să îl găseşti pe Făt-Frumos (fără să mai săruţi vreun broscoi)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice formă de creaţie - orice formă de sunet - poate deveni conştientă de Liniştea din care provine, iar această conştientizare semnifică trezirea - trezirea la Viaţă, pentru că orice formă de sunet care trăieşte fără a fi conectată conştient la Linişte, trăieşte într-o separare fictivă şi dureroasă faţă de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Nimic din ceea ce pare, nu este aşa cum pare, căci tot ceea ce pare, este temporar, iar tot ceea ce este temporar, ascunde eternitatea Esenţei. Fiecare sunet este temporar şi impermanent, deoarece dansul lumii create determină o mişcare continuă a formei şi această mişcare face ca dansul să fie influenţat de melodia de pe fundal. Tocmai de aceea, o melodie înaltă va da naştere unui dans înalt, un dans care poate vindeca, poate elibera şi poate elimina orice blocaj din călătoria de cunoaştere de Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate bunurile care sunt supuse sorţii devin rodnice şi plăcute dacă cel ce le ţine în stăpânire se are şi pe sine în stăpânire şi nu este în voia lucrurilor. Este o greşeală, să te gândeşti că soarta te lasă să ai ceva bun ori ceva rău: ea ne dă plămada pentru bine şi pentru rău şi temeiurile a ceea ce va deveni pentru noi un rău sau un bine. Spiritul este mai puternic decât orice soartă, rânduieşte de la sine lucrurile într-o direcţie ori într-alta şi este cauza propriei sale fericiri ori nefericiri. Dacă este rău, le întoarce pe toate în rău, chiar şi ceea ce părea să fie cu totul bun;dacă este drept şi pur, îndreaptă relele sorţii, îndulceşte greutăţile şi necazurile şi ştie să le îndure, iar pe cele potrivnice le acceptă cu tărie şi curaj.

Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de Traian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. Dar la fel îşi reprezintă şi orice altă fiinţă raţională existenţa ei în virtutea aceluiaşi principiu raţional care este valabil şi pentru mine; deci el este în acelaşi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinţei. Imperativul practic va fi deci următorul: acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!