În casa ta, între copiii tăi, după trudă şi zbucium, seara, când ajungi acasă, asculţi muzica vieţii ce se desfăşoară, în acorduri uneori chiar disonante, dar care se prinde de minune în armonia cântului etern al vieţii.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul muzicii

muzica deschide porţi de melancolie
prin care gândurile pleacă înspre lume
acorduri de vioară transformă-n veselie
dezamăgiri, regrete, nemulţumiri antume.

muzica mă transpune într-o vară superbă
cu sentimente tandre ca razele în zori
îngerii fericirii stau cu mine de vorbă
sufletu-mi invadează cu roiuri de fiori.

muzica-mi revelează anotimp de miraje
rapsodii din codru se înalţă la cer
miracolul iubirii face-n lume voiaje
desfăşoară concerte pe-al vieţii palier.

muzica-i o lumină care umple de vraje
nu lasă pe nimeni cu sufletul stingher.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre seara vieţii

Spre seara vieţii miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.

În seara vieţii noastre depărtarea creşte,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are şa,
Umbra de sub noi, subţire, se topeşte.

Asta-i seara vieţii searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munţii au apus,
Doar adâncimea creşte în braţele de urs
Ce-aşteaptă-n sânul lui o căprioară.

Mă doare ceasul serii ce scârţie în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai aşteptăm vioi
Să dăruim viaţa pe-un mugure în schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

iubesc vibraţiile care se nasc din fericire
lasă mult în urmă temerea şi tristeţea
când muzica respiră acorduri de iubire
destramă misterul etalându-şi fineţea.

iubesc gândul ce înfrânge esenţele morţii
care desfigurează iluzia şi fantezia
în aparenţe mă declar de partea vieţii
în ceasuri de tihnă muzica mi-e frenezia.

gânduri în noapte au precizie misterioasă
un laconism tulburător agită vise
în adierea amintirilor mă simt voioasă
mă conversez cu vântul din raţiuni admise.

asist cu conştiinţa la metamorfoză
uneori sunt lotus alteori sunt roză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt acasă

Eu sunt acasă între zi şi vis.
Unde copiii aţipesc, încinşi de joacă,
Unde bătrânii seara stau şi se înfoacă,
Şi vatra luminează locu-nchis.

Eu sunt acasă între zi şi vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.

Şi-un tei mi-e pomul preferat;
Şi verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un şuierat
Şi stau de veghe între zi şi vis.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva cântă la vreun instrument, tu asculţi. Tu doar urmăreşti acele sunete, şi eventual înţelegi muzica. Scopul nu poate fi explicat în cuvinte pentru că muzica nu este cuvinte, dar după ce asculţi o vreme, tu îi înţelegi scopul, şi scopul este muzica în sine. Exact în acelaşi fel, tu poţi asculta toate experienţele.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fiinţa umană – omul – acest cuvânt, cel mai măreţ din câte se rostesc pe pământ, nu poate fi uşor definit – pentru că el se desfăşoară în istorie, în ştiinţă, artă, cultură, într-un cadru infinit, tot astfel – copilul – progenitura lui – prelungirea lui pe linia cu infinitul – cu farmecul, cu rostul lui măreţ, cu grandoarea lui, nu va putea fi suficient de definit cu cuvântul oricât de bine scris sau vorbit ar fi. El rămâne raţiunea de a fi şi gloria celor ce l-au născut şi l-au crescut în deplin acord cu legile vieţii, pentru ca la rândul lui să slujească vieţii.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a fiinţei divine ţi se desfăşoară în faţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pe) scenele iubirii

Nu-ţi rosti sentimentele-şablon,
Nici gânduri închise-n poezie...
Du-mă de mână (dincolo de rol
Să fiu actor... obsesdat de trufie?!)

Nu-mi rosti replici care cad
După ce cortina vieţii se surpă...
(În inima mea eu te iubesc şi după,
Şi după-al tău sărut... între rai şi iad?!)

Nu vreau să fim actorii de-acum
Pe scenele iubirii în care
Copiii au strălucire şi parfum,
Noi viaţa între triumf şi iertare?!

Nu vreau să avem regizori, scenografi,
Străini de visele noastre de altădată,
Nu vrem iluzii, imagini oarbe, fotografi
În care se strivesc şi lacrimă şi şoaptă?!

Nu, nu vreau decât să mă-nţelegi firesc
Că şi păsările din ceruri se prăbuşesc
Darmite actorii care-n rolul vieţii ard
Cu patimă pe-al iubirii fals stindard?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câştigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi şi adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii vieţuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieţii. Punctul vieţii noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm şi pe ceilalţi ca şi cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieţii noastre un punct întunecat pentru ceilalţi. Această întunecare va determina să ne ştergem existenţa vieţii, după ce am fost.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură...

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită în casa părintească.
Ca bucuria vieţii în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înţelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinereţea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe ţurturii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă pe marea mulţumirii.
Sfântă eşti natură, când fruntea mi-o mângâi,
Ai fost prima iubire, de mână să mă ţii,
Atât cât voi trăi, atât cât voi trăi.

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina, cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită, în casa părintească.
Ca bucuria vieţii, în suflet omenesc,
Ca razele de soare, pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă, ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii, pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic, între ferestre mute,
Ca gândul înţelept, cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul,
Ca tinereţea, în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei, de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii, ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii, ce râde pe ţurţurii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind, în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă, pe marea mulţumirii.
Sfântă eşti natură, când fruntea mi-o mângâi,
Ai fost prima iubire, de mână să mă ţii,
Atât cât voi trăi, atât cât voi trăi.

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serios? Chiar aşa? Cel mai măreţ lucru pe patul de moarte e familia ta, sau să îi spui soţului tău perla asta lacrimogenă: "Tu ai fost iubirea vieţii mele şi durerea vieţii mele, dar fără tine nu aş fi cunoscut magia!" Sau ar fi infinit mai simplu şi etern mai măreţ să spui: "O, Doamne, ce vis efemer de frumos! Tu în mine şi eu în Tine, niciodată doi, etern Unicul. Câtă sfântă bucurie că nu am trecut cu adevărat niciodată pe aici!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă mai rău, o facem presupunând în mod fals că adevărurile şi idealurile noastre de până acum rămân valabile. Nu putem trăi în după-amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci din ceea ce am avut mult dimineaţa ne rămâne puţin seara şi ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.

Carl Gustav Jung în Puterea sufletului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă duioşie se revarsă chiar din atitudinea, uneori dură dar necesară a mamei, care ridică degetul spre băieţi, cu ale lor copilării.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretindem necontenit că suntem stăpâni pe miezul luminii înainte de a înţelege clar originea lui, dar trăim pe fondul unei lumi artificiale, singură şi nefericită Se impune ca etapele gândirii să fie orientate către înţelegerea absolută a fondului originar al vieţii.

Singurătatea este o aventură eroică în închisoarea vieţii care uneori ne prinde într-o mişcare inutilă la o aruncătură de o clipă faţă de propria prezenţă.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu aş fi conceput să am o legătură serioasă cu un bărbat şi să nu fac un copil. Vă spun cu toată sinceritatea că realizarea cea mai mare a vieţii mele sunt copiii mei. Pura lor existenţă îmi dă forţă, chiar dacă nu îi văd uneori zile şi săptămâni întregi.

citat din Marina Krilovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu aş fi conceput să am o legătură serioasă cu un bărbat şi să nu fac un copil. Vă spun cu toată sinceritatea că realizarea cea mai mare a vieţii mele sunt copiii mei. Pura lor existenţă îmi dă forţă, chiar dacă nu îi văd uneori zile şi săptămâni întregi.

citat din Marina Krilovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!