
Din somnul fix
Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Și-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.
Dar voi suna și dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care și departe
Și dincolo de vreme te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

De ce se uită la ceas
Clipe goale, clipe reci
Trec din timpul meu în veci,
Fără tine viața mea
Clipă veșnică și grea.
M-ai făcut nemuritor
Doar la suflet și la dor
Și cu trupul m-ai lăsat
La vreme și la păcat.
Fără tine, vreau să zic
Dacă nu mai am nimic,
Am făcut ce mi-a rămas:
De-asta mă tot uit la ceas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia sol a foii albe
Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimțire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas și ești departe
O și dincolo de moarte
din nesimțire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă
De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund și mă mai tem,
Căci va pluti și dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.
Se-ascunde-n umbre,-n taină și în gânduri
Și scormonește dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.
În inimă-i vulcan, taifun și tunet,
Înfiorați în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs și zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ceas
Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi
Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:
Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc
Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?
Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut
Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scrisul
Oricât ați vrea să scrieți ca Robu, e-n zadar...
Și eu aș vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... și de-aia scriu cum n-o faceți voi...
La fel cum să trăiți, sunt sigur că n-ați vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veșnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viața, mult mai greu...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea veșnicie
Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge și se zbate!
Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vestește-n parastas
Un gol străin și fără leac
se adâncește ceas de ceas.
Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
și podoabe de-mprumut.
Dar eu știu că într-o zi sfințită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiță împodobită,
ram de măslin pe ape.
Voi trage puteri din slava curată,
sorbi-voi puhoaie de zări,
ochiul mirat va crește roată
îmbrățișat de mii de culori.
Atingerea pleopei ușoare
în ritmul zborului rar
vesti-va în lumea reală
curcubeul Tău de har.
Eu
ridicat din beznă si somn
la viata plămădita sus!
Eu ridicat... dincolo de om,
prin jertfa Ta, Bunule Iisus!
Mai știu, că-n ziua cea mare,
împodobi-mă-vei din neștiut
cu straie sfinte, cu slavă mare
Unde e moarte, goliciunea din mormânt?
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac
obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de o vreme încoace
exist tot mai puțin
parc-aș fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de țărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfințit
și o inimă care să bată și dincolo de moarte
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"
De-aș fi găsit în standuri cartea
Eu aș fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.
Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preț de librărie
Și pentru că-i știam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.
Citind-o, nu de circumstanță,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezață
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.
Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar și editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".
Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aș vrea să-l minimalizez.
Și-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud și să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.
Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să își apropie iubirea
Și sufletul de Dumnezeu.
Să stea acolo zi și noapte
Ca și epava unui vis
Și fără grai și fără șoapte
Pierdut o lună în abis.
Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ceas
Ceas cu cuc, atârnător
Ceas pendulă, de decor
Ceas cu limbi, deci vorbitor
Davai ceas, că te omor!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
Dincolo de Zâmbete, dincolo de-a Regilor grimasă
Sunt interesat de Alinare, iar de Lucrurile Simple-mi pasă:
Mulțumită Proniei Cerești, prețuiesc Dulceața unei Vieți Obișnuite,
N-am Insomnii de numărat, nici zile umbrite de conflicte.
Mă odihnesc, mă trezesc, beau, iubesc câteodată,
Citesc, scriu, caut soluții sau umblu hoinar noaptea toată;
Sunt mulțumit că trăiesc și-o să dispar precum pe cer un nor,
Domn mie însumi, în fața nimănui răspunzător.
poezie de Benjamin Franklin,1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-ai lăsa...
De m-ai lăsa să te iubesc
Covor ți-aș fi, să calci, să zbori,
Alei-n câmpii să-ți-mpletesc...
M-aș face tot parfum de flori.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi pe veci străjer, alai,
De tot să mă-nvinovățesc;
Să-ți fiu erata, griji să n-ai.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi eu somnul de odihnă;
Cu zâmbet să te-nveselesc
La infinit, să fii o tihnă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Fuior de patimi m-aș fi scurs;
Eu ți-aș fi ceas să te trezesc...
Rezervă d-inimă aș fi, puls.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș cumpăra toți ani ce vin
Din contu-mi să te-mpodobesc;
Să scoți visări, să depui chin.
De m-ai lăsa să te iubesc
M-aș face sticla-ți, eprubetă;
Să-ncânți întregul Univers...
Ti-aș fi-n periplu o cometă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Te-aș preschimba în chip de zână;
Planeta s-o înebunesc...
Să fii pe veci, a mea cadână!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme
Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.
Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare
Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...
De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut în zodia iubirii
Viața mea e ceasul rău
Al întregii existențe,
În care nu sunt al tău
Din vina unei absențe.
Am lipsit nemotivat
La-mpărțirea fericirii
Și-am rămas nealocat
Ție, înger al iubirii.
Ho, să treacă de la noi
Ceasul rău, cât să mai fie
Până fi-vom amândoi
Un ceas bun, o veșnicie?!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De dincolo de veacuri
De dincolo de veacuri
Din mituri de demult,
Întruchipat în gânduri,
Eu nu te mai ascult.
De dincolo de viață,
De dincolo de moarte,
Tu n-ai făcut o dată
Iubirii mele parte.
M-ai zvîrcolit în gheare
De lei și de tirani,
Cerându-ți îndurare
Mi-ai potrivit dușmani.
Destin amar și putred,
Nici nu știi ce te-așteaptă,
Cu tine astăzi viața
În mine se deșteaptă.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu din ceas
părțile întregi
din care-i zidită eternitatea sunt
așteptările, să
se schimbe semaforul, să
vină tramvaiul, să
se nască fiii și fiicele, să
vină ziua de salariu și apoi negații... să nu
fie azi ziua fără mine, să nu
se dilueze iubirea și așa mai departe... acum
chiar acum aleg pe care să o probez... ehei
este una anume... intru lent ca în apă rece
ca în apă fierbinte
pe partea cealaltă-i împlinirea și începutul altor așteptări...
oscilând între aceste părți timpul nostru arde
și nu din ceas, nu...!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze
Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viață
pe care o pictează-n ruginiu,
acoperind tot ceea ce răsfață
un codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.
Era de-un verde crud, iar timpul - stâncă
nesfărâmată-n fire de nisip,
se îmbrăcase-n mantia ce, încă,
avea puterea de a-i da un chip.
Pe chipul lui, un verde ne-mblânzit
s-a menținut o vreme, dar apoi,
a dispărut, căci timpul, plictisit,
s-a vrut, iar, nevăzut, trecând prin noi.
Și tot ce-a fost atât de verde-odată
a devenit, treptat, de-un galbel-pal,
în clipe ce se-aștern pe viața toată
ca frunze ce-o acoperă, brutal.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi e dor...
Îmi e dor de țara mea
Chiar dacă-am plecat departe...
Inima a rămas în ea,
Plânge-n fiecare noapte.
Îmi e dor de-ai mei părinți
Care de mic m-au crescut.
Îi văd ca pe sfinți,
Mi-au dat tot ce-au avut.
Îmi e dor de prispa-n care
Mă jucam cu al meu frate.
Pe el îl iubesc așa de tare...
Și dincolo de moarte!
Mi-e dor de ce-am lăsat în spate
Ca să fac un ban cinstit.
Am plecat foarte departe
Și din greu eu am muncit.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul și tot locul
Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.
Locul tău și timpul sunt unde și când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!
04.01.2022
poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!