Cine învaţă doar puţin, îmbătrâneşte ca un bou; carnea-i sporeşte, dar ştiinţa nu-i creşte.

Buddha în Dhammapada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce omul îmbătrâneşte, numărul prietenilor creşte, dar calitatea lor nu sporeşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce omul îmbătrâneşte, numărul prietenilor creşte. Calitatea lor însă nu sporeşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce creşte corpul, creşte şi mintea şi pe măsură ce îmbătrâneşte acela îmbătrâneşte şi ea şi îşi pierde ascuţişul în toate chestiunile.

citat celebru din Herodot
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum învăţământul elementar, prin care copiii învaţă a scrie şi a citi, nu-i învaţă ştiinţa şi literatura, ci numai îi pregăteşte pentru a şi le însuşi mai târziu, tot astfel ştiinţa şi literatura nu duc sufletul la virtute ci numai îl pregătesc.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea creşte, dar... invidia sporeşte.

aforism de Mihai Cucereavii (25 martie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concertele sunt ca şi noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrâneşte în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere şi de speranţa. Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrâneşte. Uneori îmbătrâneşte solemn, alteori îmbătrâneşte melancolic. Asta n-are importanţă. Ceea ce contează e că se aproprie de sfârşit şi de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puţin moarte...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă a muri! Cine învaţă să moară, nu ştie să mai fie rob. El este deasupra sau cel puţin în afara oricărei împilări.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a dat în stăpânirea Timpului. Timpul îl creşte, îl educă, îl învaţă a vorbi, a scrie şi a citi, îl pune să muncească, îl bucură de succese şi-l întristează de eşecuri, îl îmbătrâneşte şi-l impune să părăsească această lume.

citat din Tudor Gorgos (6 iunie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Dracu-şi bate joc din greu
De om, când îmbătrâneşte:
Din puteri îi ia mereu,
Poftele i le sporeşte!

epigramă de Ioan Martin din Palatul de Justiţie (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Dracu-şi bate joc din greu
De om când îmbătrâneşte:
Din puteri îi ia mereu,
Poftele i le sporeşte!

epigramă de Viorel Martin din Palatul de Justiţie (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prietenie

Îmi spunea mai ieri vecinul:
Prietenia e ca vinul;
Cu cât în timp îmbătrâneşte,
Cu-atât savoarea îi sporeşte.

epigramă de C. Milea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om i-a spus lui Buddha: "Eu vreau fericire!" Buddha a răspuns: "Scoate-l pe EU din formulare şi ai scos EGO-ul. Scoate şi VREAU, care înseamnă ataşamentul şi aşteptările. Astfel, rămâne doar FERICIRE"!

citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmbătrâneşte prima dată la bărbat?

Cu mult mai greu, bărbaţilor în general
Li se-ofileşte trupul şi chiar ţeasta,
În schimb le îmbătrâneşte-n special,
Puţin după treizeci de ani, nevasta.

epigramă de Paul Constantin (9 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s doi puterea creşte, unde-i unu nu sporeşte.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă, copile

Din primele tale zile,
Când ochii îi deslipeşti,
Învaţă mereu, copile!
Învaţă să trăieşti!

Învaţă să creşti frumos!
Precum floarea din grădină.
Ca bradul, drept şi umbros,
Care-aspiră spre lumină.

Învaţă de la pădure
Să creşti falnic, ca stejarul!
Că omul trebuie să-ndure
Şi dulcele şi amarul.

Învaţă şi de la soare,
Suflete să încălzeşti!
Învaţă cum pe ogoare
Va trebui să munceşti!

Mai învaţă de la lună,
Minţile să luminezi!
Învăţătura e bună
Carte dacă studiezi.

Învaţă şi de la ape
Cum să-ţi limpezeşti,
Gândurile toate!
Şi să le-mplineşti.

Învaţă de la aer
Cum să răcoreşti
Suflete în vaier!
Când le întâlneşti.

De la natură învaţă
Să nu duşmăneşti!
La lume să dai povaţă
Din ce agoniseşti!

Învaţă de la toate!
Învaţă cine eşti!
Arată că se poate
O viaţă să trăieşti!

poezie de Dumitru Delcă (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomia este probabil ştiinţa ale cărei descoperiri datorează cel mai puţin norocului, şansei, şi în care înţelegerea umană apare în întreaga sa măreţie şi prin ea omul învaţă cel mai bine cât de mic este.

citat clasic din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul mă învaţă să uit de mine precum zăpada topită îşi uită viaţa. Pământul mă învaţă renunţarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învaţă curajul precum arborii care stau verticali şi singuri. Pământul mă învaţă regenerarea precum sămânţa ce creşte primăvara.

citat din William Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

alfabetul înăuntrului

Dacă aştepţi o mână
o voce să-ţi vină în sprijin
este sfârşitul
doar vântul te ştie – înăuntrului tău
îi pot creşte mâini şi nu-i murmur acela
este glasul, învaţă vocalele abia
aaaa – uuuu – oooo – iiii – eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului…!

ar părea că muşcă din cenuşă nervul
lacom căutând un atom măcar nears

astfel începutul, altul, te prinde de călcâi… unde fugi?!
– creşte în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere

Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
roteşte
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
învinge
vânt, nori fugaci, secundar înfricoşat acum ţopăind
din doi în trei, doi în trei
gata
bcdfghjklmnpqrstv… şi altele… labirint şi straturi
să-ţi încălzească nervul…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!