
Sinuciderea unui anonim
S-a sinucis un anonim!...
Un "fapt divers", și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înșela...
Sau, poate... numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Și... achitată!...
S-a sinucis un anonim!...
Și-atâta tot!...
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră,-a tuturor,
Povestea anonimilor!...
S-a sinucis un anonim!....
Dar, lucrul nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o comentă-n infinit,
Și n-a mai apărut,
Așa c-anunțul mortuar
N-a mai ieșit nici el de sub tipar...
Și-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis!...
Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat!...
Acum, se știe-n mod precis
Că anonimul sinucis
De anonima lui a fost furat
De teamă să n-o facă de rușine
Când în oraș s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Și-un anonim care sfârșește prost!...
Deci anonima cu pricina,
Voind să-și ispășească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiș,
Și-n toiul nopții l-a-ngropat
Într-un alcov frumos și parfumat,
În care alți trei sinuciși
La fel, tustrei, tot pentru ea
Îl așteptau pe-al patrulea...
Ba poate chiar pe-al cincilea...
Și-al șaselea...
Și-al șaptelea...
Și-al optulea...
Et caetera...
Et caetera...
Și-abia atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Și-au scris solemn
Și grav,
Ca să se știe
De orișicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării...
Sau, dacă vreți,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci
O fată
Și-un băiat
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest "fapt divers" adevărat...
Dar care, vai!... n-a existat
Decât în fantezia mea
Și-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Sub ochii femeii, I, nr. 1 (9 noiembrie 1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre jucării
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Citate similare

Ca între ucigași
Ultimul vis s-a sinucis
Ca un soldat în avanpost,
Și dintre toate câte-au fost,
Nu îmi mai e nimic permis.
Îi dau acestei toamne scris
Că am plătit cumplitul cost,
Ultimul vis s-a sinucis
Ca un soldat în avanpost.
N-am râs și nici n-am contrazis
Acel ceasornicar anost
Ce-mi știe viața pe de rost,
Deși, în fapt, l-aș fi ucis!
Ultimul vis s-a sinucis.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre plată, poezii despre ceas sau poezii despre armată
Afemeiatul
I-a fost femeia cea mai dragă
Și a iubit-o-viață-ntreagă;
S-a sinucis de dragul ei,
Mereu a fost el mort după femei.
epigramă de Mircea Micle (1 februarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre femei, epigrame despre moarte sau epigrame despre afemeiați
Ascultător: Cum s-a sinucis poetul Maiakovski?
Radio Erevan: Noi răspundem că nu știm, însă știm că ultimele sale cuvinte au fost: "Nu trageți tovarăși!"
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre radio, citate despre poezie sau citate despre cuvinte
A fost un an în care s-au sinucis poeții
A fost un an în care s-au sinucis poeții
sătui să fie-ntruna luați în cătarea vieții.
Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora
și-au hăcuit prin piețe în văzul tuturora
venele lor firave, tendoanele, uitarea
hrănind câteva zile gazetele. Duhoarea
acestor pline ceasuri îmbrățișând foburgul
a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul
în halbele ciobite vânzându-l ca pe bere,
s-au aruncat din turle poeții în tăcere
asemeni unei blânde ninsori întârziate,
s-au otrăvit cu vise ascunși în ruinate
mansarde și în dosul unor iubiri deșarte
de nimeni bănuite, iubiri pentru departe.
Printre gutui sticloase și-au aninat în funii
costumele dungate având prinse petunii
la-ngustele revere și ei uitați acolo
sub strâmtele sacouri, austrul în tremolo
ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte
se-mpiedicau adesea și ele ca de șoapte
de rimele-aruncate, s-au revoltat vatmanii
crezând că iarăși vântul a doborât castanii...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bere
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tramvaie
- poezii despre timp
- poezii despre revoltă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Romanța meschină
Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...
N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Și-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...
N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...
N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Și, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veșnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre ritm, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe sau poezii despre fete frumoase
Ascultător: Este adevărat că în urma dezastrului de la Cernobâl toată conducerea centralei atomo-electrice s-a sinucis?
Radio Erevan: Da, în afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă.
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre partide, citate despre adevăr sau citate despre acasă
Ascultător: Este adevărat că în urma dezastrului de la Cernobîl toată conducerea centralei atomoelectrice s-a sinucis?
Radio Erevan: Da, în afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă!
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu cuc
O pasăre s-a speriat de mine
Și-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Și liniștea i-a spus: "Te rog să taci!"
N-a mai suflat. Și-o fi adus aminte
De ce-a visat și s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.
La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu și pasăre și vis.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte sau poezii despre copaci

În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre coșmaruri, poezii despre schimbare, poezii despre măgari, poezii despre călărie, poezii despre creștinism sau poezii despre calendar

Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre semnale, poezii despre primăvară sau poezii despre gări

Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aștepta!...
Și, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deși mort - eram tot viu,
Și-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre ochi, poezii despre lemn, poezii despre lașitate sau poezii despre celebritate

Unui scriitor anonim
Ai scris mult, de bună seamă,
Nimeni însă nu te știe,
Eu doar câte-o epigramă
Și mă știu dușmani o mie
epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori, epigrame despre epigrame sau epigrame despre dușmănie
Un scriitor anonim
Îs mândru carte că te-am scris,
Am creionat tot ce-i frumos,
Tot ce-am trăit, dar ce folos
Dacă nimeni nu te-a deschis.
epigramă de Constantin Ionuț Gîrjoabă (21 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuț Gîrjoabă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre mândrie, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre cărți

Primavara inutilă
Sufocată de viața cu program
Și de-același "va urma" cotidian
Al savanților cu barbă, cu șoșoni și ochelari -
Pedagogi și profesori octogenari
De algebră, geografie și pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Și-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".
I-am citit isprava-n calendar
Și-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cișmigiu
Sau la Șosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram și eu ca ea - un licean
Cu frecvența cursurilor pe
trotuar
Dar de data asta, nu știu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum...
Poate n-am mai cunoscut-o eu
Poate drumul ei și drumul meu
S-au schimbat de mult,
Și-acum
Nu mai fac același drum
Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Șosea
Și hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri "bun sosit".
Și probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Și-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Și că visul evadării n-a fost vis adevărat!...
Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre educație, poezii despre șosele, poezii despre virginitate, poezii despre urări sau poezii despre profesori

Unde s-a sinucis și infinitul...
Nu-mi mai găsesc poteca spre lumină, alerg și totuși nu înaintez... în locu-n care stau e-atâta vină, că nu m-ajută nicio rugă, niciun crez...
Mi-e sufletul mai gol ca despuierea cometelor de gheață când spre soare, cu strălucirea razelor pe față încep să se topească, deși doare...
Repere nu mai am și pe niciunde nu-i nimeni să-mi răspundă la-ntrebare... lumina, azi, pe unde se ascunde și de ce nu mai văd nicio cărare?
Doar un deșert cu liniștea letală se-ntinde pe pământ ca un torțel și eu calc printre spini în talpa goală și cu singurătatea-s la duel...
Și nici morganele nu-și mai arată fața... e un tărâm pustiu în care geme și asfințitul, dar nici dimineața nu-și mai arată zorii în poeme...
Îngenunchez lângă un trup de piatră din care-un scâncet surd îmi intră-n oase și aerul încins ca într-o vatră a moarte și-a cenușă amiroase...
Un corb dă roată-amușinând sfârșitul, se înnegrește petecul de cer, unde s-a sinucis și infinitul în sunet palid de violoncel...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre negru sau poezii despre infinit
Dacă maimuța ar fi știut că ajunge om, s-ar fi sinucis...
aforism de George Budoi din Omul și umanitatea în aforisme și epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre maimuțe

Povestea mea
Povestea mea e-așa de scurtă
Și-așa de tristă că ades
Deși-am trăit-o pe de-a-ntregul
Îmi pare-un ce fără-nțeles...
"Un fluturat ușor de mână
Și-atâta tot"... Când am plecat,
Nici sărutări de despărțire,
Nici tânguiri de-nmormântat.
Nu mi-am lăsat nimic în urmă
Și-aproape nu mi-am luat nimic
Decât scrisorile iubitei
Pecetluite-n vechiul plic.
Și dacă-mi pare rău de-un lucru
E doar acel că nici nu știu
Dacă-am sfârșit la timp povestea
Ori de-am sfârșit-o prea târziu...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, citate de Ion Minulescu despre tristețe, citate de Ion Minulescu despre timp, poezii despre sărut, citate de Ion Minulescu despre sărut, citate de Ion Minulescu despre sfârșit, poezii despre scrisori sau citate de Ion Minulescu despre iubire
Poetului Stamatiad, care se îmbracă numai în negru
Am întrebat de ce porți doliu
Și mi s-a spus în mod precis
Că muza ta - ce crunt orgoliu! -
De suferinți, s-a sinucis
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, epigrame despre orgoliu, epigrame despre negru sau epigrame despre doliu

Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine
curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte
și totuși
cineva mă aleargă...
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere sau poezii despre aripi
Claustrofobia
Există boli ce doar în vis,
Ți le dorești, fir-ar să fie,
Ca cea când ești la ananghie
Și nu suporți să stai închis
Astfel, un demnitar demis,
Pe bază de escrocherie
A fost scăpat de pușcărie,
Dar în final s-a sinucis
Acum, e-o mare-anomalie,
Când nu mai este tipul viu:
Bolnav de claustrofobie,
De ai fi zis că e candriu,
Cum o fi stând, doar dracu' știe,
Închis acolo, în sicriu!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre existență, poezii despre dorințe sau poezii despre demitere