Bătrân, nebun

Holtei pe un drumeg
De gânduri înspumate
Nebun de tine-alerg
Cu vise răsfirate

Hălăduind în van
De ani şi ani de zile
Mi-e sufletul ocean
De căutari febrile

Si-n inima-mi de jar
La al sirenei glas
Mocnind de dor tresar
Urmând-o pas cu pas

Pierdut prin zări de vis
Bătrân, nebun alene
Impartasesc spre-abis
Deşertăciuni perene

poezie de Eugen Lovin (10 mai 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inmuguresc iubire

Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.

Clepsidră a ursitei
Deşartă rând pe rând,
În bolul amorţitei
Speranţe, câte-un gând.

Pierdut într-un ocean,
De griji prea-istovit
În sufletu-mi alean,
Cu lanţuri-s pironit

Purtat de-un val în juru-mi
Fir de nisip mi-e ţelul
Dansând în zboru-i ce nu-mi
Aşterne-n faptă zelul.

Dar lin un dor re-nvie,
Resimt un desmierdat
De o lumină vie
În trupu-mi cufundat.

Senin eu mă privesc.
Vârtej de gânduri calde
Încep să împletesc,
Dorinţele să-mi scalde.

Prins de suava-mi mreajă
Bobul de implinire
Se-afundă adânc în vrajă
Înmugurind iubire.

Şi seva mea de viaţă
În stihuri închegată
Drept pavăză-mi se-agaţă
De duh întruchipată.

poezie de Eugen Lovin (2 iunie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebun

Nebun este omul care şi-a pierdut totul, dar nu raţiunea.

definiţie clasică de G.K. Chesterton
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebun

Nebun e acela care şi-a pierdut judecata, nu aptitudinea de a pretinde că o are.

definiţie aforistică de Hasier Agirre, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te iubeam ca un nebun

Când te iubeam ca un nebun şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun că tu eşti cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te ştii abandonată.

Când te iubeam ca un nebun şi n-aveam mintea-nceţoşată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Şi-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.

Acum vreau anii să-i adun, dar viaţa mi-este spulberată
Şi nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun şi nu te-aş da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai eşti curtată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt şi deştepţi, şi tineri
Cândva am fost că ei şi eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am ştiut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...

Şi sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Şi sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Şi sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Şi sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Ţin în mâni lopata
Şi scriu cu ea
Cu pana-şi săpa groapa...
Şi sunt idealist pentru că cred
Că viaţa e iubire.
Pe când ei ştiu, din faşă, un secret
Că-i numai amăgire.
Şi nimeni sunt pentru că sunt nebun
Şi gata.

Eu sunt nebun
O, cât am aşteptat această zi
Din tot şiragul meu de zile perindate
Când în sfârşit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Şi gata...

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e nichita

mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita

mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita

nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e „rasu’-plansu’’ viu si mi-e nichita

pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita

alerg prin versul lui cu lumanarea
sa descifrez la fumul ei sanscrita
iubirilor de el ciudat cantate
caci, in sfarsit, mi-e dor si mi-e nichita…

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

ocean nesfârşit şi plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise şi de doruri

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada beţivilor

Nebun cel ce bea apă, când vinu-i aşa bun
Nebun e cel ce doarme, de mii de ori nebun...

distih de Mihail Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul norilor

Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.

Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru.

Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,

Corăbii albe înşirate...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om nebun este în stare să-şi delege frica către cele 4 zări. Nebunul în dragoste are totusi o circumstanţă atenuantă: nu-şi mai simte libertatea lipsă la apel, aşa că de ce să-şi dorească s-alerge ca un nebun pe câmp?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălărierul cel Nebun: Am luat-o razna?
Alice Kingsleigh (îi verifică temperatura Pălărierului): Mi-e teamă că da. Eşti nebun de legat. Dar dă-mi voie să-ţi spun un secret. Cei mai buni oameni sunt aşa.

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng gânduri

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi plec de aici, plângând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doream nebun

Doream nebun, a fi cu tine
La margine de drag şi dor,
Când stele-alunecă-n fântâne
Şi ceru-n pat, la noi, dobor.

Doream nebun, a te cuprinde
În noaptea albă, ca o lună
Şi în cearceafuri a te-ntinde,
Când visele... ni-se-mpreună.

Doream nebun, să am puterea
De a te face... să-nfloreşti
Şi de-a primi zâmbind, plăcerea,
În străluciri..... dumnezeeşti.

Doream nebun, pentru o clipă,
A-ţi dărui... tot ce doreşti,
Să te adun dinspre risipă,
Să te iubesc... să mă iubeşti.

Doream nebun, sărut a pune
Pe sâni arzând ca doi cărbuni,
Dar ai plecat... fără a spune,
De-atât amar... de săptămâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea sirenei

Inchisa-n turnul parasit
Si bantuit de vanturi rele,
Mica sirena si-a gasit
Sfarsitul, printre randunele.

Masuri din sfere erau toate,
Fragile, cuiburile lor,
Sirenei i-a parut ca poate
Sa-nvete graiul zburator.

Credea ca pasarile-i spun
Cum sa-si ia zborul de pe geam.
Ea asculta, c-un dor nebun
Sa-si vada printul din ocean.

"-Te-mbata muzica, printesa,
Ii spuse-un corb pensionar,
Dar nu uita, tu esti aleasa
Sa-noti, tu pentru zbor n-ai har!"

Nu asculta sirena, insa,
Si, lectia cand s-a sfarsit,
S-a aruncat in gol si, dusa,
De stanca dura s-a zdrobit.

De dor te arde, sa suporti
In sange fierbinteala lui.
Moartea nu face decat morti,
Caci nu dai viata nimanui!

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munţi, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe ţărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare

Mi-e dor să dorm şi s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată

Mi-e dor să ştiu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o muşc şi să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, şi dorul... doare!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun după şah

Deşi în şah "rege" se crede,
Lăudăros precum vă spun,
Dup-o partidă, cum se vede,
S-a dovedit abia... "nebun".

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Holtei, gândeam la-nsurătoare,
Ca soţ, gândeam la fată mare.
Bătrân, azi mult mă tot gândesc:
Ce-aş mai putea să folosesc?

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate, dacă ştii că eşti nebun, nu eşti nebun. Sau încetezi să mai fii nebun. Te trezeşti.

Philip K. Dick în Omul din castelul înalt (1962), traducere de Mircea Ştefancu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spumoase valuri

Ispita din amiezi perene,
Unduitoare şi flămândă
Se-ntinde dulce... şi alene
Spre clipele ca o osândă.

Spumoase valuri... înghiţiră
Plăceri, tăceri şi plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.

Cuvintele... nu îşi au rostul
Când trupuri ard dezlănţuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfinţit.

Aştept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun şi sărutări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!