Lia: Ai făcut rost de mașină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Mașina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ți-a împrumutat mașina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i mașina directorului Institutului!
Lucian: Da; și?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am mințit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat mașina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puțin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ți-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să știi că nu reușești! Consideră această tentativă drept una eșuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenționam deloc să te impresionez; aș fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu mașina, de obicei...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Diana: Și cu mașina directorului cum e; încă n-am înțeles prea bine... Ce caută cheile de la mașina dânsului la tine?
Lucian: Ai spus că vei lămuri problema mâine, chiar cu dom' director.
Diana: N-ai putea să mă lămurești tu mai înainte?
Lucian: Nu!
Diana: Ah... Ești enervant!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: E a ta?
Lucian: Bijuteria asta albastră?! Nu. E a directorului.
Mihai: Poftim? Cum? A cui? A... cărui director?!
Lucian: Directorul Institutului nostru, desigur, Traian Simionescu.
Mihai: Cum așa?! Adică domnul director ți-a împrumutat ție mașina dânsului?!
Lucian: Da; și nu-i prima oară când mi-o împrumută. Eu și dom' director ne înțelegem foarte bine, ca să zicem așa... Îmi e prieten.
Mihai: Ah... Și de ce te duceai spre Institut; să-i înapoiezi mașina domnului director cumva? În cazul ăsta, n-ar trebui să mă mai duci pe mine în oraș; mai bine oprește, să cobor, îmi pot continua drumul spre oraș așa cum l-am început, singur.
Lucian: Stai liniștit! Dom' director mi-o lasă la dispoziție oricât doresc; mi-a spus că i-o pot înapoia chiar și... peste 13 ani. Desigur, glumea, dar nu-i nici o grabă.
Mihai: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Și cu papagalul sau cu câinele ăsta ce facem?
Lucian: Dacă nu răgușește, lasă-l aici, să latre. Rămâne până diseară. Rikky, fii cuminte și să păzești bine casa de intruși!
Iulian: Hmm; haioasă pasăre! Credeam că uitase cum se vorbește...
Lucian: Ah, blondule, să nu uit; cheile de la mașină... Mie nu-mi trebuie, o am pe-a directorului. În plus, cu asta, în nici un caz nu pot pleca de aici acum.
Lucian: Ai grijă doar să fie cheile mele, să nu mi le dai pe cele de la mașina directorului.
Lucian: Doar nu-s tâmpit!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Spune, blondule, mergi cu Nis în oraș, sau nu?
Iulian: Depinde... Eu ce câștig la afacerea asta?
Lucian: Păi, în primul rând, mai ieși din casă și-n al doilea rând, te poți plimba chiar și până diseară cu mașina directorului.
Iulian: Ah, cu mașina aia vrei să-l duc pe "domnul kilometru"?!
Lucian: Exact, blondule.
Iulian: Păi, de ce nu spui așa de la început? Bine, în cazul ăsta, normal că merg; s-a rezolvat. Mulțumit, Nis?!
Nistor: Foarte, domnule.
Iulian: Bine, mă îmbrac și...
Lucian: Peste un sfert de oră, blondule. Atunci va trebui să plecați.
Iulian: Fără body-guarzi, sper.
Lucian: Bineînțeles, fără.
Iulian: Deci, ați rezolvat și cu chestia asta; bun sunteți foarte eficienți. Și într-adevăr, chiar aveam nevoie de o ieșire prin oraș; dacă-i cu mașina directorului, cu atât mai bine. Știi, distinsul tău prieten ne-o fi promis el un concediu de un an, plătit, cu salarii duble, dar nu cred că am să rezist să rămân acasă atâta timp. Am nevoie de activitate; n-am ajuns încă la vârsta pensionării... Poate am să mă întorc mai curând la lucru, la Institut.
Lucian: Treaba ta, blondule...
Iulian: Luci, ești sigur că prietenul tău ar fi de acord să-și lase mașina pe mâna mea?
Lucian: Dom' director mi-a lăsat mie mașina dânsului până pe 27 iunie, deci, pot face ce vreau cu ea...
Iulian: Tocmai; ți-a lăsat-o ție, nu mie! Poate se va supăra sau n-o să-i convină când va afla că mi-ai dat-o mie.
Lucian: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu știai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraș cu mașina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la mașină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu mașina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile mașinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraș sau prin alte părți cu mașina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziție.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Știi ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aș vrea să știi că eu am fost de acord chiar și cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Știu, blondule, mi-a spus; și mă bucur că mă susții.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiți, bomboane și chei? Și cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noștri, mamă.
Diana: Cum?! Și de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Și totuși, să stea așa, acolo... Ce ciudat! Și mașina aia albastră... Luci, cu ce-ați venit acasă?
Lucian: Cu mașina directorului, mamă, bineînțeles.
Diana: Cum ai putut?! Ți-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; și am uitat, din cauza ședinței, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îți pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu mașina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toți reporterii ăștia, poliția, body-guarzii voștri... Aș admira în voie mașina aia... Scuze, domnișoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideți dincolo!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu pe motocicletă, iar Alex și "Ucigașa" în mașină, cu Petre și Adi. Astfel porniră; în față, Lucian pe motocicletă (primul pentru că știa drumul), urmat de mașina albastră a directorului. Alex se simțea bine în ipostaza de șofer al superbei mașini a directorului Institutului și urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnișoara Petra privi spre Lucian admirativ.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Gata, Luci?
Lucian: Gata, dom' director, v-am adus înapoi mașina; e în parcare. Și am avut grijă de ea, n-are nici o zgârietură; puteți verifica.
Traian: Nu-i nevoie să verific nimic; știi că am încredere în tine.
Lucian: Da, știam. Poftiți cheile.
Traian: Știi ce?! Mai bine păstrează-le, poate mai ai nevoie de mașină.
Lucian: Dar, dom' director...
Traian: Luci, n-are rost să umbli după mine, să mă cauți, poate nu mă găsești, deci păstrează cheile la tine. Poți lua mașina ori de câte ori dorești, oricând ai nevoie, fără să-mi mai ceri mie voie; o las pe mâna ta cu cea mai mare încredere. Eu oricum nu prea am nevoie de ea.
Lucian: Și dacă totuși va trebui să părăsiți Institutul?
Traian: Sunt totuși directorul, nu crezi?! Se va găsi o mașină pentru mine care să mă ducă unde va fi nevoie, apoi să mă aducă înapoi aici.
Lucian: De ce să mergeți cu alta, dacă o aveți pe a dumneavoastră?
Traian: Luci, nu mă supăra, te rog! La nevoie, îmi cumpăr alta, pricepi? Așa că pune bine cheile în buzunar și vezi să nu le pierzi, deși n-ar fi cine știe ce pagubă...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să înceapă iarăși o discuție în contradictoriu cu tatăl său, când doar ce se împăcaseră, deși, practic, nici nu fuseseră supărați. Poate doar i se păruse că tatăl lui, "blondul", îi vorbise pe un ton ușor ironic, iar dacă ar fi încetat cu amabilitățile, tot el s-ar enerva, Iulian Enka rămânând de obicei calm, nepăsător, sau doar așa părea. Lucian ocupă locul șoferului și le deschise părinților săi. Tatăl său se așeză lângă el, Diana Enka în spate. Cei doi habar n-aveau că în buzunarele hainei uniformei fiului lor se aflau cheile de la mașina directorului Institutului sau că Lucian avea permisiunea de a utiliza oricând dorește acea mașină; acum însă, o lăsase în parcare. Băiatul porni spre casă, unde ajunse în curând. Opri mașina și coborî. Era emoționat; nu trecuse pe acasă de o săptămână, iar după alte câteva, din nou nu va mai trece, pentru o perioadă mult mai îndelungată. Închise mașina în garaj și-i înapoie cheile blondului; acesta nu le luă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dom' director, repede, cheile de la mașină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la mașina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzați... Bună seara, dom' director.
Traian: Așa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecați undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraș sau în altă parte?
Traian: Din câte știu eu, nu; și nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveți nevoie de mașină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteți împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aș fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aș fi deranjat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ți cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiți să te conduc până acasă, cu mașina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid și de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnișoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susții că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeași mașină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum așa, mă urmărești?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu știi? Ați trecut pe lângă mine.
Lucian: Așa-i; n-ai vrut să vii și tu cu noi.
Lia: Poate aș fi fost în plus; v-aș fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoțit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat și de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceștia, cum și de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Interesant! Ai putea aranja același lucru și pentru mâine seară?
Lucian: Bineînțeles; dar cu o condiție.
Lia: Care?!
Lucian: Să-mi permiți și mâine seară să te conduc până acasă, tot cu mașina directorului.
Lia: Bine, de acord.
Lucian: Ia te uită! Dacă știam că vei fi de acord atât de ușor, îți puneam altă condiție: Aceea de a-mi accepta prietenia.
Lia: În cazul ăsta, ai fi pierdut; ar trebui să-ți fie clar că aș fi preferat compania celor doi body-guarzi.
Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" nu e foarte relevant. Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara, la plecare, acuzatul o conduse din nou pe frumoasa reclamantă brunetă, domnișoara consilier, până în fața casei ei, cu aceeași mașină albastră a directorului; pe drum, cei doi nu-și vorbiră deloc, deși body-guarzii nu se aflau pe bancheta din spate, ci în cealaltă mașină, care o urma pe a directorului. Dar probabil că nici nu știau ce să-și spună unul altuia, temându-se că dacă ar vorbi, n-ar putea ocoli subiectul legat de Comisie, de reclamație, iar acesta nu era deloc un subiect interesant, deci, preferau să tacă. Din când în când, privirile li se mai întâlniră involuntar, cu toate că Lucian era foarte atent la drum, la trafic, însă ori de câte ori îi întâlnea chipul plăcut, Lia își amintea de enorma ei greșeală, cu reclamația și regreta; dar tăcea... Lucian opri în dreptul casei ei. Ieși și-i deschise portiera. Îi sărută galant mâna, rostind protocolar: "La revedere, colega"; nu părea supărat pe ea, deși avea un milion de motive. Se urcă înapoi, în mașina directorului, iar după ce urcară și body-guarzii, porni mașina spre casă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce mai face Nero?
Maria: Câinele tău? Mult mai bine decât seara trecută. Poți trece să-l iei acasă, în seara asta. Dar poznașul meu?
Lucian: Rikky?! Foarte bine. S-a acomodat perfect la mine acasă; cred că-i place, se simte bine...
Maria: Trădătorul!
Lucian: S-a așezat în lămâiul de la intrare, de pe hol și a început să latre de mama focului, de i-a speriat pe toți ziariștii în dimineața asta; se țineau, bieții, departe de garduri, fără a mai fi nevoie de jandarmi, gardieni sau polițiști; Rikky era suficient...
Maria: Ca să vezi, ce figură! A avut ce învăța de la câinii mei.
Lucian: Ți-e dor de el, nu-i așa? remarcă Lucian. Ai să-l vezi în curând.
Maria: Bine, aștept să mi-l aduci acasă, când vei veni să-l iei pe Nero. Acum trebuie să plec.
Lucian: Nu, stai puțin! Cum să pleci? Mergem împreună; te duc eu, cu mașina directorului, încă mai am cheile de la dânsul în buzunar, nu i le-am dat lui Rikky. Poate astfel scăpăm și de body-guarzii aceia... Mai întâi trecem pe la mine pe acasă, apoi mergem direct la tine.
Maria: Bine, să mergem!
Lucian: Așteaptă-mă numai puțin, te rog! Trebuie să pun cât de cât ordine pe aici, pe puntea principală, nu se poate să lăsăm totul vraiște!
Maria: Tu?! Tu să pui ordine?
Lucian: Cine altcineva?! Ceilalți au plecat, iar roboți încă n-avem... Dacă n-ar face nimeni ordine, ce-ar zice dom' profesor de dimineață, dacă ar găsi puntea principală în starea asta?
Maria: Da; dar de ce tu? Ești comandantul misiunii, nu intră în atribuțiile tale!
Lucian: Aș... Lia... Mergem spre casă; dacă vrei, hai și tu cu noi!
Lia: Nu, mulțumesc; n-aș vrea să vă deranjez. Mă descurc și singură.
Lucian: Cum dorești. Ne vedem mâine.
Lia: Desigur; mâine.
Maria: Pa.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșind pe poarta Institutului cu mașina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum ușor surprins, că într-adevăr, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici își făceau deja datoria: un cordon format din numeroși polițiști, jandarmi și gardieni înconjurau Institutul, păzindu-l de posibili intruși. Ceva mai în față se afla și o barieră ridicată de polițiști, pentru a împiedica trecerea spre Institut. Se văzu oprit în dreptul acelei bariere, nu pentru a fi legitimat, doar recunoștea oricine mașina directorului, cât și pe tânărul șofer, ci pentru că de aici se aleseră cu niște musafiri, pe care, personal, nu prea și-i doreau: patru body-guarzi, doi pentru Lucian, doi pentru domnișoara biolog. Aceștia se urcară în mașină; aveau loc. Lucian se strâmbă ușor, a nemulțumire.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Poftim?! Cum adică, nu?!
Lucian: N-are rost, dom' director. Să n-o supărăm...
Traian: Să n-o supărăm, zici?! Tot noi?! Dar ea pe tine? Ce-ți face oare? Ți-aduce cumva doar bucurii?
Lucian: Nu chiar, dom' director, dar... Vă rog, să n-o deranjăm; părinții ei sunt niște oameni foarte cumsecade.
Traian: Știu, Luci; îi cunosc foarte bine pe amândoi, de mult timp încă...
Lucian: Și atunci, de ce-am merge?
Traian: Nu contează! Haide! Oricum, tot vor afla și dânșii la un moment dat.
Lucian: Nu, dom' director, lăsați! N-are decât să se pornească o anchetă; nu mi-e frică! N-am nimic de ascuns! Ce-ar avea de descoperit atât de grav încât să se ia asemenea măsuri împotriva mea? Comportament necorespunzător?! La ce s-ar putea referi?! Am fost indisciplinat?! Eu n-am idee să fi avut vreodată comportament necorespunzător... Nu! Mai bine plec acasă, acum. Nu vreau să vă mai rețin. Sunteți destul de ocupat în această perioadă; n-aveți nevoie și de problemele mele, de o belea ca mine!
Traian: Nu spune prostii, băiete! De altfel... Să pleci acum acasă? Singur, în starea în care ești, cu mașina mea?
Lucian: Dom' director, dacă vă e teamă că ar putea păți ceva mașina dumneavoastră, o las aici, nu merg cu ea; și vă înapoiez cheile.
Traian: Poftim?! Mașina?! Dă-o încolo! Cine naiba se referea la ea? Eu mă gândeam la tine; nu vreau să pățești ceva...
Lucian: Ce-aș putea păți?!
Traian: Acum; nu se știe. Și ca să mă asigur că nimic, am să merg cu tine. Haide!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima mașină coborî chiar domnișoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera și zâmbindu-i. Apoi își reluă locul la volan și porni mașina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre și Adi, cu care se înțelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitați la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar și ei, pentru a da niște declarații, deși nu știau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemați, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Atunci la ce-ți trebuie mașina mea?
Lucian: Aș vrea s-o conduc acasă pe o domnișoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnișoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu știu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiți dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnișoară psihiatru; știi tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ți devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-ați dat seama?
Traian: Intuiție, băiete... Înseamnă că domnișoara a reușit totuși performanța de a-ți deveni colegă?
Lucian: Dacă a reușit sau nu; sper că n-aveți nici un amestec aici! Mi-ați promis că nu veți face uz de funcția dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnișoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ți-am promis ceva și m-am ținut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ți dai singur seama de acest lucru din faptul că nu știam dacă domnișoara a reușit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele și tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără știrea ta?
Lucian: Mă scuzați, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutați, dom' director?
Traian: Cheile mașinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu mașina asta, ar putea să ruginească pe undeva și să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar așa, dom' director; e o mașină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnișoara?
Lucian: Nu știu; poate, dar dacă nu găsiți cheile, lăsați...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mă scuzați, vă rog, domnilor, dar nu s-ar putea să ne lăsați singuri? Suntem cu mașina directorului, în interiorul ei, deci ce ni s-ar putea întâmpla?
Adrian: Regret, dar acestea sunt dispozițiile pe care le-am primit de la șefii noștri, care au încheiat un acord în acest sens chiar cu directorul Institutului; noi doar ne facem datoria. Deci, de acum încolo, până pe 27 iunie, vă vom însoți peste tot pe unde mergeți în afara Institutului, prin oraș.
Lucian: Dar noi mergem acasă.
Geo: Ne pare rău, tot vă vom însoți, până în momentul în care veți ajunge acasă.
Lucian: Grozav!
Marius: Puteți porni mașina.
Lucian: Știam... Ascultați, vă rog, măcar, dacă tot n-avem încotro, să facem cunoștință: Mă numesc Lucian Enka.
Petre: Știm; sunteți comandantul misiunii... Petre Mocanu, zis Neîndurătoru'. Și colegul meu, Adrian Pleșa, zis Nașu', la dispoziția dumneavoastră, oricând. Iar pentru domnișoara, Marius Stâncă, zis Uriașu' și Geo Drăgușin Tăcutu'.
Lucian: Îmi pare bine de cunoștință. Am să vă spun Petre și Adi, dacă tot vom petrece un timp împreună. Mie-mi puteți spune în toată această perioadă Luci, nu altfel...
Petre: Cum doriți.
Lucian: Și-mi puteți vorbi cu "tu".
Petre: Bine; dacă tot ești atât de drăguț, atunci, te rugăm, atât pe tine, cât și pe domnișoara... Câteva autografe?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Luci...
Lucian: Dom' director... Ce ținută! Vă stă bine.
Traian: Crezi? E duminică seara; îmi permit să nu arăt a director. De mâine, lucrurile se schimbă iar... Mă mai bucur de puținul timp rămas.
Lucian: Cum? Completând la hârțoage?
Traian: Trebuie să mă ocup și de ele; n-am încotro. Acum însă, că ai venit tu, dă-le încolo... Văd că l-ai adus și pe prietenul tău înaripat.
Lucian: Da; vă deranjează?
Traian: Deloc. Pe cine sau de ce ar deranja? Nu înțeleg însă de ce tot vrea chei de la mine?!
Lucian: El vrea chei de la oricine. Dar în cazul dumneavoastră, e vorba de cheile mașinii. Rikky, cheile directorului sunt la mine; nu ți le dau!
Traian: Drăguț papagal.
Lucian: Rikky? Întotdeauna.
Traian: Hai, Luci! Să mergem!
Lucian: Unde, dom' director?
Traian: Oriunde, numai aici nu; să nu rămânem în acest loc. Ce zici de "Pacifis"?
Lucian: E bine. Haideți și-n "Pacifis"...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!