Lucian: Mă scuzaţi, vă rog, domnilor, dar nu s-ar putea să ne lăsaţi singuri? Suntem cu maşina directorului, în interiorul ei, deci ce ni s-ar putea întâmpla?
Adrian: Regret, dar acestea sunt dispoziţiile pe care le-am primit de la şefii noştri, care au încheiat un acord în acest sens chiar cu directorul Institutului; noi doar ne facem datoria. Deci, de acum încolo, până pe 27 iunie, vă vom însoţi peste tot pe unde mergeţi în afara Institutului, prin oraş.
Lucian: Dar noi mergem acasă.
Geo: Ne pare rău, tot vă vom însoţi, până în momentul în care veţi ajunge acasă.
Lucian: Grozav!
Marius: Puteţi porni maşina.
Lucian: Ştiam... Ascultaţi, vă rog, măcar, dacă tot n-avem încotro, să facem cunoştinţă: Mă numesc Lucian Enka.
Petre: Ştim; sunteţi comandantul misiunii... Petre Mocanu, zis Neîndurătoru'. Şi colegul meu, Adrian Pleşa, zis Naşu', la dispoziţia dumneavoastră, oricând. Iar pentru domnişoara, Marius Stâncă, zis Uriaşu' şi Geo Drăguşin – Tăcutu'.
Lucian: Îmi pare bine de cunoştinţă. Am să vă spun Petre şi Adi, dacă tot vom petrece un timp împreună. Mie-mi puteţi spune în toată această perioadă Luci, nu altfel...
Petre: Cum doriţi.
Lucian: Şi-mi puteţi vorbi cu "tu".
Petre: Bine; dacă tot eşti atât de drăguţ, atunci, te rugăm, atât pe tine, cât şi pe domnişoara... Câteva autografe?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzaţi că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ţi-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând doreşti; sunt la dispoziţia ta!
Lucian: Dar nu mi-aţi spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauţi. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, staţi liniştit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noştri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Ştiu, am înţeles; dar nu s-ar putea să mă scăpaţi de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu maşina dumneavoastră, deci, ce-aş putea păţi? În plus, aş dori s-o conduc pe domnişoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca şi cei doi body-guarzi repartizaţi ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceţi?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde eşti acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai aşteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau nişte telefoane, apoi vei putea pleca liniştit cu domnişoara; nu veţi mai fi însoţiţi în seara asta. Eşti mulţumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulţumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director, repede, cheile de la maşină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la maşina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzaţi... Bună seara, dom' director.
Traian: Aşa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecaţi undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraş sau în altă parte?
Traian: Din câte ştiu eu, nu; şi nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveţi nevoie de maşină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteţi împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aş fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aş fi deranjat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu pe motocicletă, iar Alex şi "Ucigaşa" în maşină, cu Petre şi Adi. Astfel porniră; în faţă, Lucian – pe motocicletă (primul – pentru că ştia drumul), urmat de maşina albastră a directorului. Alex se simţea bine în ipostaza de şofer al superbei maşini a directorului Institutului şi urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnişoara Petra privi spre Lucian admirativ.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar maşina albastră opri în dreptul casei domnişoarei consilier, sau mai nou... domnişoara Barbie. Puţin mai în spate oprise maşina body-guarzilor, din care Petre şi Adi ieşiseră, pentru a merge cu Lucian acasă. În timp ce comandantul misiunii îşi lua rămas bun de la frumoasa-i colegă, din casă ieşi tatăl acesteia, domnul Virgil Stancu, deci, părinţii ei nu se culcaseră până la acea oră, rămăseseră să-şi aştepte fiica. Prin urmare, deşi n-ar fi dorit, tânărul comandant nu avea cum să evite o întâlnire cu tatăl colegei sale. Lia îşi sărută tatăl, iar Lucian îl salută respectuos. Petre şi Adi ocupaseră deja bancheta din spate a maşinii albastre, rămânând în aşteptarea comandantului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Spune, blondule, mergi cu Nis în oraş, sau nu?
Iulian: Depinde... Eu ce câştig la afacerea asta?
Lucian: Păi, în primul rând, mai ieşi din casă şi-n al doilea rând, te poţi plimba chiar şi până diseară cu maşina directorului.
Iulian: Ah, cu maşina aia vrei să-l duc pe "domnul kilometru"?!
Lucian: Exact, blondule.
Iulian: Păi, de ce nu spui aşa de la început? Bine, în cazul ăsta, normal că merg; s-a rezolvat. Mulţumit, Nis?!
Nistor: Foarte, domnule.
Iulian: Bine, mă îmbrac şi...
Lucian: Peste un sfert de oră, blondule. Atunci va trebui să plecaţi.
Iulian: Fără body-guarzi, sper.
Lucian: Bineînţeles, fără.
Iulian: Deci, aţi rezolvat şi cu chestia asta; bun – sunteţi foarte eficienţi. Şi într-adevăr, chiar aveam nevoie de o ieşire prin oraş; dacă-i cu maşina directorului, cu atât mai bine. Ştii, distinsul tău prieten ne-o fi promis el un concediu de un an, plătit, cu salarii duble, dar nu cred că am să rezist să rămân acasă atâta timp. Am nevoie de activitate; n-am ajuns încă la vârsta pensionării... Poate am să mă întorc mai curând la lucru, la Institut.
Lucian: Treaba ta, blondule...
Iulian: Luci, eşti sigur că prietenul tău ar fi de acord să-şi lase maşina pe mâna mea?
Lucian: Dom' director mi-a lăsat mie maşina dânsului până pe 27 iunie, deci, pot face ce vreau cu ea...
Iulian: Tocmai; ţi-a lăsat-o ţie, nu mie! Poate se va supăra sau n-o să-i convină când va afla că mi-ai dat-o mie.
Lucian: Aş...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Atunci la ce-ţi trebuie maşina mea?
Lucian: Aş vrea s-o conduc acasă pe o domnişoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnişoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu ştiu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiţi dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnişoară psihiatru; ştii tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ţi devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-aţi dat seama?
Traian: Intuiţie, băiete... Înseamnă că domnişoara a reuşit totuşi performanţa de a-ţi deveni colegă?
Lucian: Dacă a reuşit sau nu; sper că n-aveţi nici un amestec aici! Mi-aţi promis că nu veţi face uz de funcţia dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnişoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ţi-am promis ceva şi m-am ţinut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ţi dai singur seama de acest lucru din faptul că nu ştiam dacă domnişoara a reuşit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele şi tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără ştirea ta?
Lucian: Mă scuzaţi, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutaţi, dom' director?
Traian: Cheile maşinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu maşina asta, ar putea să ruginească pe undeva şi să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar aşa, dom' director; e o maşină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnişoara?
Lucian: Nu ştiu; poate, dar dacă nu găsiţi cheile, lăsaţi...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dacă voi mai pleca în această misiune.
Traian: Nu spune prostii; sigur vei pleca! Nu se va ajunge atât de departe încât... Fără tine, n-ar mai putea fi vorba despre nici un fel de misiune. Dar nu, nici nu vreau să-mi imaginez o asemenea posibilitate. Trebuie să se rezolve cumva situaţia asta; ia spune, acum, dacă tot suntem în oraş, ai fi dispus să mergem împreună până la domnişoara consilier acasă, să stăm puţin de vorbă cu ea şi cu părinţii ei?
Lucian: Poftim?! Nu, dom' director, mai bine nu!
Traian: De ce nu, băiete?
Lucian: Ce rost ar avea?
Traian: Am putea-o convinge să-şi retragă reclamaţia; nu-i timpul pierdut.
Lucian: Nu, lăsaţi... Nu cred că ea şi-ar retrage-o.
Traian: De ce nu crezi? Deci, ai supărat-o totuşi cu ceva?!
Lucian: Nu, dom' director, n-am supărat-o deloc.
Traian: Luci, din cuvintele tale, aşa reiese.
Lucian: Înseamnă că m-am exprimat greşit, deşi s-ar putea s-o fi deranjat faptul că de vreo câteva ori m-a surprins când fetele din Institut s-au năpustit asupra mea; dar nu-i vina mea, nu eu le-am provocat!
Traian: Luci, eu te cred, dar cine ştie ce-şi închipuie domnişoara... Tocmai de aceea, pentru a evita pe viitor asemenea incidente, ar trebui să-mi spui numele acelor domnişoare, să nu te mai deranjeze altă dată. Uite, îţi promit chiar că n-am să fiu deloc aspru cu ele, nu voi lua măsuri severe împotriva lor, iar dacă nu va fi cazul, nu voi lua deloc, nici un fel de măsuri; vreau doar să le conving să te lase în pace.
Lucian: Credeţi că aţi putea reuşi?
Traian: N-ar fi imposibil, dacă ele se vor dovedi înţelegătoare şi cooperante. Te rog, Luci, măcar atât permite-mi să fac pentru tine, dacă la domnişoara acasă nu vrei să mergem, să încercăm să oprim acţiunea pornită împotriva ta; dă-mi o listă, măcar cu câteva dintre ele şi repet, te asigur că voi fi foarte înţelegător cu acele fete, admiratoarele tale, iar tu ştii prea bine că eu nu promit în zadar.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Poftim?! Cum adică, nu?!
Lucian: N-are rost, dom' director. Să n-o supărăm...
Traian: Să n-o supărăm, zici?! Tot noi?! Dar ea pe tine? Ce-ţi face oare? Ţi-aduce cumva doar bucurii?
Lucian: Nu chiar, dom' director, dar... Vă rog, să n-o deranjăm; părinţii ei sunt nişte oameni foarte cumsecade.
Traian: Ştiu, Luci; îi cunosc foarte bine pe amândoi, de mult timp încă...
Lucian: Şi atunci, de ce-am merge?
Traian: Nu contează! Haide! Oricum, tot vor afla şi dânşii la un moment dat.
Lucian: Nu, dom' director, lăsaţi! N-are decât să se pornească o anchetă; nu mi-e frică! N-am nimic de ascuns! Ce-ar avea de descoperit atât de grav încât să se ia asemenea măsuri împotriva mea? Comportament necorespunzător?! La ce s-ar putea referi?! Am fost indisciplinat?! Eu n-am idee să fi avut vreodată comportament necorespunzător... Nu! Mai bine plec acasă, acum. Nu vreau să vă mai reţin. Sunteţi destul de ocupat în această perioadă; n-aveţi nevoie şi de problemele mele, de o belea ca mine!
Traian: Nu spune prostii, băiete! De altfel... Să pleci acum acasă? Singur, în starea în care eşti, cu maşina mea?
Lucian: Dom' director, dacă vă e teamă că ar putea păţi ceva maşina dumneavoastră, o las aici, nu merg cu ea; şi vă înapoiez cheile.
Traian: Poftim?! Maşina?! Dă-o încolo! Cine naiba se referea la ea? Eu mă gândeam la tine; nu vreau să păţeşti ceva...
Lucian: Ce-aş putea păţi?!
Traian: Acum; nu se ştie. Şi ca să mă asigur că nimic, am să merg cu tine. Haide!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima maşină coborî chiar domnişoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera şi zâmbindu-i. Apoi îşi reluă locul la volan şi porni maşina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, cu care se înţelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitaţi la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar şi ei, pentru a da nişte declaraţii, deşi nu ştiau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemaţi, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ai făcut rost de maşină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Maşina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ţi-a împrumutat maşina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i maşina directorului Institutului!
Lucian: Da; şi?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am minţit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat maşina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puţin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ţi-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să ştii că nu reuşeşti! Consideră această tentativă drept una eşuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenţionam deloc să te impresionez; aş fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu maşina, de obicei...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Gata, Luci?
Lucian: Gata, dom' director, v-am adus înapoi maşina; e în parcare. Şi am avut grijă de ea, n-are nici o zgârietură; puteţi verifica.
Traian: Nu-i nevoie să verific nimic; ştii că am încredere în tine.
Lucian: Da, ştiam. Poftiţi cheile.
Traian: Ştii ce?! Mai bine păstrează-le, poate mai ai nevoie de maşină.
Lucian: Dar, dom' director...
Traian: Luci, n-are rost să umbli după mine, să mă cauţi, poate nu mă găseşti, deci păstrează cheile la tine. Poţi lua maşina ori de câte ori doreşti, oricând ai nevoie, fără să-mi mai ceri mie voie; o las pe mâna ta cu cea mai mare încredere. Eu oricum nu prea am nevoie de ea.
Lucian: Şi dacă totuşi va trebui să părăsiţi Institutul?
Traian: Sunt totuşi directorul, nu crezi?! Se va găsi o maşină pentru mine care să mă ducă unde va fi nevoie, apoi să mă aducă înapoi aici.
Lucian: De ce să mergeţi cu alta, dacă o aveţi pe a dumneavoastră?
Traian: Luci, nu mă supăra, te rog! La nevoie, îmi cumpăr alta, pricepi? Aşa că pune bine cheile în buzunar şi vezi să nu le pierzi, deşi n-ar fi cine ştie ce pagubă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Interesant! Ai putea aranja acelaşi lucru şi pentru mâine seară?
Lucian: Bineînţeles; dar cu o condiţie.
Lia: Care?!
Lucian: Să-mi permiţi şi mâine seară să te conduc până acasă, tot cu maşina directorului.
Lia: Bine, de acord.
Lucian: Ia te uită! Dacă ştiam că vei fi de acord atât de uşor, îţi puneam altă condiţie: Aceea de a-mi accepta prietenia.
Lia: În cazul ăsta, ai fi pierdut; ar trebui să-ţi fie clar că aş fi preferat compania celor doi body-guarzi.
Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant. Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mai aveai de gând să stai mult, mamă?
Diana: N-am întârziat prea mult, Luci; de altfel, m-am grăbit cât am putut.
Lucian: Rikky, Nero, să fiţi cuminţi! Ne vedem diseară.
Diana: Luci, tu cu ce maşină vrei să plecăm?
Lucian: Cu a directorului, mamă.
Diana: Dar...
Lucian: De cealaltă s-ar putea să aibă nevoie blondul mai târziu; vine şi el la Institut.
Diana: Bine; să zicem că accept. Dar domnii aceia doi chiar trebuie să ne însoţească?
Lucian: Se pare că da; n-avem încotro. Dacă vrei fără ei, va trebui să pleci mai târziu, cu blondul.
Diana: Nu, lasă... Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine; dacă ai ales deja, hai să vedem cum stai cu matematica. Mergem sus, în camera mea.
Mihai: Mai eşti dispus să mă ajuţi la mate?
Lucian: Sigur, doar de asta ai venit...
Mihai: Da, dar în situaţia de faţă, te-aş înţelege dacă n-ai vrea să-mi arăţi...
Lucian: Fii serios; matematica nu depinde deloc de situaţii; e mereu aceeaşi, dar înainte de a trece la lecţii, te-aş ruga şi eu ceva.
Mihai: Spune!
Lucian: Nu ştiu dacă ar mai avea vreun rost acum, însă pentru că tot eşti aici, te-aş ruga să modifici puţin programa roboţilor noştri casnici, în eventualitatea în care totuşi vom pleca.
Mihai: Deci, aveţi roboţi.
Lucian: Evident.
Mihai: Scuză-mă, nu remarcasem, pentru că tu te ocupi de treburi care le revin lor.
Lucian: Asta aşa-i; când sunt eu pe acasă, roboţii sunt cam inutili. De altfel, dacă vom pleca, vei avea timp să te familiarizezi cu micile mele ciudăţenii.
Mihai: Cum aşa?! Tu vei fi comandantul.
Lucian: Nu mai e un amănunt chiar atât de sigur. Poate nu voi mai fi eu... N-avem decât să aşteptăm decizia Comisiei Disciplinare; de abia după aceea vom mai putea fi siguri de ceva anume.
Mihai: Eu sper să se rezolve totul cu bine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondul şi fiul său ajunseră în locul de unde doreau să-şi cumpere maşina. Cei doi body-guarzi coborâră şi ei. Erau în afara Institutului, deci, îl însoţeau pe Lucian, chiar dacă era vorba doar despre cumpărarea unei maşini. Prezenţa celor doi nu-i împiedică însă pe vânzători şi pe toţi cei prezenţi să se strângă în jurul lui Lucian şi al tatălui său. Mai mult decât alegerea şi cumpărarea maşinii părea a dura împărţirea de autografe, strângerile de mână şi fotografierea cu cei prezenţi. Iar până una alta, chiar şi body-guarzii dădură autografe; cei doi însă erau atenţi la toate mişcările, nu-l scăpau din atenţie pe comandantul misiunii, dar nu observară nimic suspect. Lucian, drăguţ, amabil, împărţea nu doar autografe, ci şi zâmbete sau vorbe frumoase celor din jur, lăsând tuturor o impresie, evident, foarte bună.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu ştiai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraş cu maşina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la maşină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu maşina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile maşinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraş sau prin alte părţi cu maşina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziţie.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Ştii ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aş vrea să ştii că eu am fost de acord chiar şi cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Ştiu, blondule, mi-a spus; şi mă bucur că mă susţii.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiţi, bomboane şi chei? Şi cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: Înţelegi că nu pot fi tocmai liniştit ştiind că fiica mea va călători împreună cu dumneata timp de cel puţin 13 ani, chiar dacă eşti comandantul misiunii.
Lucian: Înţeleg, dar vă asigur că nu aveţi de ce vă teme. Eu şi domnişoara Lia, fiica dumneavoastră, am încheiat deja un soi de, să-i zicem armistiţiu, prin care mi-am luat angajamentul faţă de ea că n-am să depăşesc limitele colegialităţii în relaţia dintre noi doi. Şi vă spun că îmi voi respecta acest angajament. În plus, am să vă promit şi dumneavoastră acelaşi lucru, deci, puteţi considera că fiica dumneavoastră va fi în siguranţă mereu, nu va păţi absolut nimic.
Virgil: Nu face asemenea promisiuni, tinere... Sincer, îmi pari un băiat foarte cinstit, onest, dar fata mea e totul pentru mine! Am să te rog doar să nu-i răneşti sentimentele, pentru că e tare sensibilă; deci, să n-o faci să sufere!
Lucian: Eu, domnule?! De ce credeţi că ar putea suferi din cauza mea?
Virgil: Eşti singurul care ar putea să-i cauzeze asemenea neplăceri, de ordin sufletesc, tocmai datorită reputaţiei tale... Încă o dată însă, te rog insistent s-o laşi în pace! Nu vreau ca în momentul întoarcerii să mi se plângă, din cauza ta; nu vreau să sufere!
Lucian: Domnule, vă asigur că n-am nici un interes să-i provoc suferinţă.
Virgil: Te cred. Însă te avertizez: O las să plece în această misiune, chiar împreună cu tine, însă dacă la întoarcere, fata mea îmi va spune că totuşi a avut ceva de suferit de pe urma ta, vei avea de-a face cu mine şi nu-ţi doresc să cunoşti vreodată furia unui tată care-şi apără fiica; nu e deloc plăcut!
Lucian: Nu, domnule; voi fi foarte corect cu domnişoara Lia.
Virgil: Bine, tinere; cam asta ar fi tot ce aveam de spus. Nu uita, te rog! Încearcă să te ţii de cuvânt şi astfel să eviţi eventualele neplăceri pe care le-ai putea întâmpina la întoarcere. În orice caz, îţi doresc mult succes şi tot binele din lume! Eşti comandantul, deci, ai grijă de membrii echipajului; ei depind totuşi de deciziile tale.
Lucian: Puteţi fi liniştit, domnule!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Văd că mama ta ţi-a dat ţie lănţişorul ei.
Lucian: Da, ca să-mi poarte noroc şi să-mi amintească de ea, de parcă aş avea nevoie de un lănţişor ca să-mi amintesc de ea.
Iulian: Cine ştie?! Poate vei avea nevoie vreodată. Iar dacă ea ţi-a dat acest lănţişor, eu ce să-ţi dau, ca să nu mă uiţi?
Lucian: Nimic, blondule. Nu-i nevoie de nimic. Oricum, n-o să te uit niciodată. Cum aş putea oare?!
Iulian: Aşa-i. Sunt o persoană greu de uitat.
Lucian: Mai ales pentru mine. În plus, mama mi-a spus că de la tine are acest lănţişor; tu i l-ai dăruit...
Iulian: Hmm... Eu?! Mda, desigur... de la mine.
Lucian: S-a întâmplat ceva, blondule?
Iulian: Nu, nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla?! Totul e-n ordine, cu excepţia faptului că peste câteva ore vei pleca într-o misiune spaţială, pentru următorii 13 ani...
Lucian: Greşeşti; poate ăsta-i singurul amănunt care e-n ordine acum. Restul pare a fi un haos total.
Iulian: Ai dreptate.
Lucian: De ce nu-i şi fotografia ta în medalion, alături de-a mamei?
Iulian: Nu e?! Se pare că am neglijat acest mic amănunt.
Lucian: Tot aşa mi-a spus şi mama.
Iulian: Mda, normal că tot aşa. Bine, Luci... Cred că e cazul să mai şi dormi. Până şi comandantul misiunii are nevoie de odihnă.
Lucian: Desigur.
Iulian: Noapte bună, fiule. Succes în misiune! Şi ai grijă cu domnişoara Barbie; ambele...
Lucian: Noapte bună, blondule! Şi mulţumesc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian renunţase la compania blondului, pentru... domnişoara Barbie, deci, împreună cu ea plecă nu peste foarte mult timp, când atât directorul, cât şi instructorul le permiseră celor şapte tineri plecarea. Doar ei doi se aflau în maşina albastră a directorului, cei patru body-guarzi urmându-i îndeaproape, cu cealaltă maşină. Din când în când, pe drum, Lucian îşi îndrepta privirea către colega lui, domnişoara Barbie; brunetă, delicată şi frumoasă, chiar avea chip de păpuşă, o păpuşă care-i punea lui răbdarea la grele încercări, iar inima pe jar... Blondul făcuse o legătură între domnişoara consilier şi micuţa păpuşică, se putea afirma – a fiului său. Dacă ar fi ştiut Lucian că între cele două chiar exista o foarte strânsă legătură, alta decât cea referitoare la acea asemănare fizică evidentă sesizată de blond, poate i-ar fi vorbit Liei despre acea păpuşă a lui, dar el nu bănuia nimic de acest gen şi nu i-ar fi vorbit ei, o domnişoară psihiatru, despre o păpuşă care putea trece drept a lui, comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puţin până aici; sigur nu lipseşte nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reuşesc eu să-mi dau seama, nu lipseşte nimic. Avem şi jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi şi acelea.
Lucian: Adică ne consideraţi copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineaţa asta, împreună cu preşedintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă ştiam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puţin 13 ani; nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiţi, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai şti... Voi toţi sunteţi tineri şi e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugeraţi cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeţi că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deşi... N-ar fi exclus să se întâmple şi astfel.
Lucian: Şi astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereştrii vă gândeaţi...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!