Poezii

Iluzii bolnave, ce repede trec,
Iubirile toate, se duc pe parchet,
Ramane doar luna sa planga din nou,
Si-n camera goala, uitat un halou.

Iubiri sangerand in ingerii mei,
Si perle de lacrimi, in ochii tai,
Drumuri pierdute prin buruieni,
Si frigul din oase, pierzanduse-n ierni,

Si trecem asa, sfasaindu-ne-n nopti,
Si-n zile uitate in vreme de toti,
Doar vantul aduna, fosnind pe la usi,
Iubirile noastre, ca niste cenusi.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,

O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.

Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Esti perla ce-a adus-o marea,
Pe plaja care joac-acum in foc,
Si simti in palme dulce exaltarea,
Cand te sarut si-n dorul meu te-ngrop.

Ma pierd in ochi ca-ntr-un senin de ape,
Si-n glasul tau, ca ingerii in cer,
Si vreau mereu ca sa te simt aproape,
Sa nu mai trec prin vesnicii stingher,

Si iar te chem cu sunete de flaut,
In zorii zilei si in asfintit,
Cu dorul cand ma pierd ca sa te caut,
Si-n jur, orasul curge nesfarsit.

poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar am crezut

Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.

Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.

Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.

Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozele vampirului

Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!

Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
Doar un burduf cu pantec umflat de murdarii!
O clipa-am inchis ochii cuprins de-o spaima mare,
Si cand i-am deschis iarasi spre zarile solare,
In locul unde monstrul, cu-o clipa mai-nainte,
Statea-mbibat de sange, puternic si scarbos,
Vazui acum un maldar de mucede-oseminte
Scotand din ele-un sunet scrasnit si fioros,
Un scartait de tabla strident, ca o morisca
Pe care vantul, iarna, in nopti pustii o misca.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Atunci, păream mai fericit
când inca mai zvacnea durerea-n tampla
credeam în turnuri desanete-n minte
ce soarele mi le-împlanta in inima batanda.

paream nedumerit cand ma-nganam cu cerbii
şi coarnele-si prindeau in astri adormiti
ceream si tropote de cai salbatici sa rasune
cand ochii nu-mi vedeau toti ingerii veniti.

eram nepasator si de furtuni, si linisti
şi de era o alta zi doar mie scrisa-n cer
păream tot mai frumos crezand ca moartea
e doar o panza de paianjen, un mister..

eram mai bucuros cand toate-mi erau date
şi ma-ntrebam de toate imi vor fi
ca pruncul amagit cu mere-n somnu-i dulce
zâmbeam crezand ca toate mi s-ar cuveni.

păream stăpan pe rugile urcate
şi lumea toata este doar a mea
ca tot pamantu-i plin de bunatate
şi ca pe toate numai eu le pot avea.

acum străpung cu lacrimi mainile batrane
şi as mai vrea sa vaz un curcubeu
să pot striga ca toate-s pentru mine
dar am uitat ca toate vin de sus si-n toate-I Dumnezeu.

îmi sprijin fruntea pe-un toiag al mintii
şi iar ma-ntreb cine mi le-a dat?
mi-s ochii orbi si gura fara de cuvinte
şi tot mai singur, si far ce-am adunat.

pădurea e pustie-n jurul pietrei
nu se aud nici pasari, nici cantari
s-au dus cu toate, doar singuratea
sună-n pala vântului în patru zări.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,

Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,

Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,

Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...

Si de-o vezi pe jumatate,
E doar faptul ca,
O doare chiar de toate,
Si-ar vrea pe veci... el sa se-ntoarca...

poezie de Teodoresu Dorin
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător

Mă întorc în vacarmul ce-mi tulbură sângele
de pe aceleaşi bolnave drumuri
pe care timpul trece neobservat,
grăbit ca deobicei spre nemărginire.

Anii mă părăsesc şi ei cu măsura îndoielnică,
nu ştiu ce călător sunt,
am obosit şi nu mă pot convinge
în ce colţ de lume mă aştepţi
cu toate iubirile pierdute,
ori lăsate pradă nemuririi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Toate in viata sunt intamplari,
Corabii ce trec peste-ale apelor mari,
Tarziul oprindu-l sa-l lege de dig,
Cand tie ti-e cald si cand mie mi-e frig,

Te-nchid in fiinta, prin tine respir,
Si-n inima plansa tu cresti trandafir,
Si-n apa tacerea apoi ti-o prefaci,
Sa ude speranta pierduta-ntre maci.

Si chiar daca-n mine, prezenta ta doare,
Si toamna isi scutura noptile-n floare,
Orasul se duce prin ape ce curg
Si tu ma saruti printre plopi in amurg,

Tainic deschizi catre noapte iar usa,
Din cerul cu stele sa intre cenusa,
Si eu intuneric la piept te cuprind,
Sarutul sa ploua pe chipul tau bland.

poezie de Ion Vanghele (25 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Nu trebuie sa ceri. Sfarsitul vine,
Sa ne ingroape-n flori de portocal,
Doar doru-n viata inca ne mentine,
Prin vremi, deasupra fiecarui val,

Nenorociri cu chipuri de femeie,
Nenorociri cu chipul de barbat,
In zile-ncearca dorul sa ni-l ieie,
Si in iluzii groapa ne-au sapat.

Degeab-arunca zilele cu pietre,
Si-n gheare trupul jalnic mi-l framant,
Eu ard mereu tacerile din vetre,
Si cresc ca floarea noaptea din pamant.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2008)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzatii

Nu stiu ce pot ca sa iti spun
Cand te privesc ca si acum
Si vad surasul tau firesc
In gene de lumina cere cresc.

Caldura ta ma infioara
Si ochii tai imi ard privirea,
Cand indelung stai si veghezi
Si-n soapte mi-aduci fericirea.

In palme simt geruri eterne
Si-n pleoape durerea crescanda,
Iar ochii imi sunt umezi aievea
De lacrimi reci ce ii cufunda.

Degetele imi tremura iara,
Gasind emotii tot mai profunde
Si glasul dispare deodata-n tacere
Si-n soapte incet imi patrunde.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce n-am iubit...

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară noaptea, după ploi.

Şi mă cuprind regretele, deodată,

că n-am ştiut atunci să le împac,

revin acum cu toamna-ntârziată,

plutind pieziş ca frunza din copac.

Le-aş aduna pe toate lângă mine

la gura sobei să le încălzesc,

dar când le văd îmi par nişte străine,

cu ochii plânşi şi zâmbet nefiresc.

Ajung tot mai aproape de fereastră

dansând pe ritmul unui triolet,

se ofilesc garoafele în glastră,

privind prin geam apusul violet.

Se scurg prin mine clipele ratate,

ce n-am iubit rămâne doar un vis,

iubirile de-atunci, neacceptate,

în propria mea viaţă m-au închis.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Suspin de vreme
ce naste regrete...
Nepasarea trece,
vindecand urmele zilei ce moare,
in apus de fiinta
sangerand a seara.
Talpa fierbinte
a nerostirii
apasa nisipul albastru
al cimitirelor de ganduri.
Si-n urma-i,
pauza de a fi.

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca ochilor iubirii

Iubirile adevărate
Discrete sunt din veşnicie
Şi poartă măşti de pandemie,
De ochi să fie protejate.

Că ochii văd şi virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmiţând
Că dragostea se protejează,

Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.

poezie de Marius Robu (17 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferind din dragoste

Candela aprinsa sub cer aduna agonie
Si ingeri se aduna in juru-i si soptesc
C-asa a fost mereu si-n veci sa fie
Sa sufere cei ce iubesc.

Sub ploaie de spini se-nchina fiinta
In fata dragostei si pune juramant
Ca-si va purta trairea si constiinta
Si nu va sti s-asculte suferinta
Si totul o sa-i fie o mana de pamant.

Candela aprinsa sub cer aduna agonie
Si ingeri se aduna in juru-i si soptesc
C-asa a fost mereu si-n veci sa fie
Sa sufere cei ce iubesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Te strang in brate, dulce te sarut,
Inger de lumina, ingere de lut,
Si-n brate-am sa te port in infinit,
In dragostea ce nu are sfarsit.

Imbratisati sa trecem in eternitate,
Doi ingeri albi si fara de pacate,
Doi luminosi luceferi, in cerul de apus,
Cand lumea-n pulberile vremilor s-a dus.

poezie de Ion Vanghele (20 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate iubirile mele sunt doar re-editări ale primei mele iubiri.

citat din Pramatha Chaudhuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma gandesc

Ma gandesc sa facem schimb de inimi, vrei?
Macar, o zi si-o noapte! Ce zici, vrei?
Sa nu-mi spui ca ai vrea doi irisi, plini
de sarea lacrimilor, zi de zi! Ia-i!
Ah, suflete ce mi-ai dat inima la caini!
Mi-e inima cimpoi ce-mi canta jale,
Si ochii mei, sunt ciuturi pline doar de lacrimi,
Si nu-mi gasesc lumina sa ma poarte,
In locuri linistite, pazite doar de ingeri.
Privesc la cerul ce-mi apasa pleoape,
Cu norii blanzi, si pasari calatoare,
Si-n durerata las un vant s-atinga,
Trupul meu bolnav, de-atata suferinta.
Ma gandesc ca poate-ai vrea, un dor! Ia-l!
Nu are termen, de valabilitate!
Se poate consuma in orice stare!
Asocierea, e permisa!
Combinatiile sunt numeroase!
In zori de zi la o cafea!
Cu zahar din belsug, si vreme rea,
La pranz, ori seara cand te-asezi in pat,
Cu paine, legume, carne, tot ce-ti pofteste inima!
Si-n vise se serveste,... dar e riscant!
Poti ramane mut, ori paralizat!
Aici e-un mare semn de intrebare;
Cine-i vinovat?
Ma gandesc sa facem schimb de inimi!
Sa poti raspunde-acum, la intrebarea mea.

poezie de Adelina Cojocaru (4 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!