Ultimul dintre salcâmi

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci

De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor

Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ
Şi se scurge în pământ...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul salcâm

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ
Şi se scurge în pământ...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri

Tata îi zicea babii:
- Fi-ţi-ar nărojii ai deavu, mumă.
Ori se cununau pe dealuri, ori mâncau pământ.
Ce fel de oameni eraţi?
- Ce spui tu, mă? Pe-atunci credinţa era mai tare,
Nu ca acum. Dacă avea una canon să mănânce pământ,
După ce şedea la masă şi trebuia să meargă la vreo
Prietină, îşi lua cuşmeacul de pământ cu ea şi ciocotea la el.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi pe pământ

Se moare atât de uşor
închizi ochii
şi vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
şi pe scara nesfârşitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde

Se moare atât de uşor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
şi din tine se scurge tristeţea
unor oameni
îndoiţi de vânt

Frunze frunze frunze
se aude-n Cer
aşa şi pe pământ.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să fie (Scurt tratat asupra fricii)

O spaimă albă trece prin cuvânt
Ţărâna face scurte temeneli
Un fulger izvorât din mii de stele
Prin degete se scurge în pământ

Se spânzură copacii de un cer
Cu marea străvezie de bulboane
Şi pielea încreţită de frisoane
Îţi lasă pururi aerul stingher

Era să fie. Dacă ar fi fost
N-ai mai fi fost aici, acum
Ci dincolo cu totul. Ca şi cum,
Rosturile n-ar mai avea rost

Era să fie. Sute de ocazii
Au făcut balanţa să se-ncline
Spre semnul care l-ai trecut cu bine
Dar vezi că mai urmează alte razii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să mă iertaţi c-ades sunt revoltată!
sunt supărată tare şi n-am somn...
mi-e ţara, iar, de temeri sufocată,
iar eu îmi ard durerea în amvon.

îi simt în gând povara neputinţei
şi lacrima din trupul ei musteşte.
să-ngenunchem în numele credinţei!
şi eu... şi tu, să plângem româneşte!

vi l-am adus pe Dumnezeu, dar voi,
îl tăvăliţi prin ură şi ruşine...
ce drept aveţi să cereţi pentru noi
clemenţă, pace şi nemărginire?!

şi parc- aud, în pieptul meu vuind,
un clopot... plâng! şi sângele se zbate.
şi plâng, şi plâng, şi plâng. şi plâng mereu –
balans concav între prezent şi moarte.

las port şi datini, steag şi imn, cuvânt
şi plec cu Domnul nostru mai departe,
rămân o firmitură de pământ,
sub spicul ce-a lăsat însemne-n carte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens şi nonsens

Raiul a declarat război "Regelui Iad"...
Pe pământ şi pe cer candele ard...
Ploi de plâns de copii se apleacăîn rugi,
Tu, străin călător pe pământ, de ce plângi?!

Adevărul - pumnal răsucindu-se-n gânduri
Ca-ntr-o rană murdară supurând în adâncuri,
Musteşte şi ura-n puroi de rugină...
Se scurge pe ceruri... de stele se-anină.

Se scutură-n noapte-n vulcani şi ispite,
Pedeapsă în rană mereu curgătoare,
Sens şi non-sens în mieroase cuvinte
Şi aripi de îngeri de vis iertătoare.

Ridicaţi-vă pruncii împotriva ispitei!
Ridicaţi-vă, oameni! A ierta-i necesar...
Ridicaţi-vă oameni! Călcaţi iadu-n picioare!
Nu-l lăsaţi să prospere! Ridicaţi-vă iar!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de a te teme

Copilul meu
Te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Să-ţi fie teamă de următoarea carte dacă vrei
De următoarea pagină sau de ultimul cuvânt
Dacă ele ţi se par înspăimântătoare
Dar te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Pentru că teama prin care te eliberezi pentru a simţi
Îţi va aduce mari servicii

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creştea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde

Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peştii privind acel mister
Se afundau mai în avan

Pe ţărm, între pământ şi val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...

Şi-n şuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Şi cânt pe piscuri, de caval
Sămânţa se-figea-n pământ

Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se ceartă, fiecare dintre ei împinge adevărul cât mai departe de el.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Fulgerul
cu două tunete la şold
pe un trăsnet alb
în pământ se scurge...
Ea
la grindina ceţii
sub ploaia dimineţii
curge pe şosea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul

Între cer şi-ntre pământ,
Fie ploaie, fie vânt,
El, cu mâinile crăpate,
Duce pâinea ţării-n spate.

madrigal de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria Sa Ţăranul

Între cer şi-ntre pământ,
Fie ploaie, fie vânt,
El, cu mâinile crăpate,
Duce pâinea ţării-n spate.

epigramă de Maria Ioniţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd oameni frumoşi, dar nu din punct de vedere fizic, ci oameni cu sufletul mare şi strălucitor a căror privire transmite ceea ce o mie de cuvinte nu ar putea să o facă. Acei oameni care sunt neclintiţi precum copacii atunci când asupra lor se abate furtuna, deoarece au rădăcinile puternice şi ştiu că pot renaşte din nou după fiecare provocare. Oameni calzi care îţi transmit lumină şi iubire cu un singur surâs, oameni de la care poţi învăţa ce înseamnă răbdarea, compasiunea şi empatia. Oameni care inspiră. Fii unul dintre acei oameni, continuă să inspiri!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rămâi pentru totdeauna o omidă urâtă, care se târăşte pe pământ, veşnic înfometată, nu este plăcut. Dacă însă omida consimte să sufere o metamorfoză profundă, ea poate deveni unul dintre cei mai frumoşi fluturi, liber să călătorească pe o pală de vânt către înaltul cerului.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorul

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
Şi se pierde în zare.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ciudă că plâng aşa de uşor... aşa m-am născut... aş vrea să mă pot abţine... nu pot, mi-e imposibil, îmi trece prin cap că probabil am umplut nişte pahare degeaba şi sunt oameni pe pământ care mor de sete... Dacă toată omenirea şi-ar strânge lacrimile în pahare, cam câţi oameni s-ar salva de la moarte?

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări

în noapte asta plâng şi norii
mai ţipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale şi luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură şi cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale şi rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereţi cu cele lumeşti
în barbă port albul trecutelor clipe
mai ninge iarăşi pe câmpuri târzii
e frig în goala cămară
focul s-a stins iar în sobă
iar fumul se scurge încet pe pereţi
mai susură uşor o boare
se stinge gândul în amurg
în taina cuvântului sfânt
sub cerul închis s-a stins pasul
păşesc dintr-un vis în alt vis
desculţ de gânduri, de timp şi de toate
ard azi în flăcări ultimul vis

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină

Şterge cu un zâmbet lacrima care-ţi curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.

Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Şi de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îţi faci grădină.

Dumnezeu te binecuvântează când îţi dă iubire
Şi o grădină plină cu flori şi fericire.
Şi de îţi simţi iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!