Vis vegetal
Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aș apleca ușoară, să-ți sărut
când părul ce pe frunte ți-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvârlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Si, cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi și lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă, și senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aș începe să zâmbesc.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Ți-aș atinge raiul
O floare dac-aș fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aș îneca simțirea în sângele tău,
M-aș colora din pigmentul tău,
M-aș înroși și-aș crește.
Aș fi egoistă,
Te-aș seca,
Aș desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ți-aș fura sufletul și-aș spune că e al meu,
Sfințenia ta ar deveni a mea
Și tot efemerul ți l-aș transfera printr-un sărut
Te-aș lăsa să devii și tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mișcându-te după bătaia gândului
M-aș bucura de îmbrățișarea ta
Mi-aș topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ți-aș folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aș fi un parazit,
Dar te-aș iubi.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu
De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Și-apoi să-ți fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.
Mă doare când te văd de mână
Cu altul și-aș pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ți-aș face stelele mănunchi.
În șoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aș pune...
Aș și uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-ești nume!
Te-aș stânge-n brațe zi de zi
Și nopțile ți-aș face zbor!
Ți-aș fi culori de colibri
Și-n înger te-aș purta... amor!
Mi-aș da o viață; ca să știu
Că-i numai una ca și tine...
M-aș vrea mereul tău vis viu;
Să mă strivești în rugăciune...
... Să mă cobor din supernove
Să-ți explodez lângă picioare!
În palme să mă citești slove
Și să m-arunci... dacă te doare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai fi o floare
Precum un fluture m-aș tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În liniște te-aș venera și ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.
Și bobi de rouă ca niște cristale,
La răsărit de soare ți-aș aduce,
Și-n liniște așezându-i pe petale,
Te-aș săruta și apoi m-aș duce.
Te-aș privi tainic cum ai înflori,
Așa cum înfloresc în vară calele,
Ți-aș mirosi parfumul zi de zi,
Și în liniște ți-aș săruta petalele.
poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceri și prefaceri
Ca să fiu cu tine, brațele-amândouă
le-aș preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aș preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ți sărut în zori.
Să îți fiu aproape-i oportunitate,
să îți fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îți sunt, trăiesc!
Să îți simt suflarea, trandafir m-aș face,
să-ți sărut urechea m-aș preface-n cânt,
și -n amurgul zilei, știind că îți place
să îți mângâi părul, m-aș preface-n vânt.
Împreună, viața vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îți fi-voi paznic.
sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi tu...
De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aș transforma
și-aș goni cu-nverșunare
toți norii din calea ta...
De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aș transforma
și te-aș chema nerăbdător
să mi te-așezi în palma mea...
De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede și rece,
din apa ta aș bea de dor
și dorul meu, atunci va trece...
De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aș transforma
și ți-aș sorbi c-o sărutare
nectarul din gurița ta...
Un câmp cu mii de floricele
frumoase și înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aș săruta pe toate...
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...
poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi o lăcrămioară
De-ar fi, în caldă primăvară,
În flori de mai să mă desfoi,
M-aș întrupa în lăcrămioară,
În palma ta să mă răsfoi;
În zori, în diamant de rouă,
Să-ți mângâi umedul obraz,
Noaptea, sub clar de lună nouă,
Să mă topesc pe-al tău grumaz;
De-ar fi,n senină primăvară,
În flori de mai să înfloresc,
Aș fi o dalbă lăcrămioară,
Cu-aroma mea să te-amețesc;
Cu vântul aș valsa spre seară,
Plutind până la geamul tău,
Să-ți îndulcesc buzele iară
Cu-nmiresmat nectarul meu;
De-ar fi,-ntr-o zi de primăvară,
De mai, să mă redefinesc,
Aș fi o simplă lăcrămioară,
Cu-al meu parfum să te-amețesc.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș fi un ram cu frunze
Dac-aș fi un ram cu frunze și-ar cânta toamna în mine,
Nu m-aș scutura de toate, le-aș lăsa când iarna vine
Cu zăpada viscolită, să îmi țină de urât,
Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât...
Nu m-aș desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,
Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,
Ci le-aș ține lângă mine și le-aș legăna ușor,
De mai pică câte una mă voi tângui sonor.
Dac-aș fi un ram cu frunze botezate în aramă,
Eu le-aș înveli în noapte, cum o face orice mamă,
Și le-aș săruta fiorul, spaimele din nopți adânci,
Și de vrea Muma Pădurii să le fure, i-aș da brânci.
Nu m-aș desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinerețea,
Le-aș păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit noblețea...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
Să pot să fac eu unic lume, așa aș vrea,
Și-n fiecare zi să ți-o dau ție, o alta nouă!
Cum ghiocei și toporași se spală-n rouă
Să îți dau tot ce e mai pur, de ziua ta!
Eu singur să dețin norocul, de-aș putea
L-aș ține strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aș lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aș sta ascuns și ți-aș da tot, de ziua ta!
În câmp întreg de drog de vis te-aș dezmierda
De câte ori aș ști c-ai trup în suferință
Și-n zâmbet m-aș transfigura! De-ar fi putință
Bucurii zilnic ți le-aș da, de ziua ta!
Să nu duci lipsă de nimic te-aș răsfăța
Muncind din noapte până-n zi și din zi-n noapte!
Doar șansă s-am, n-aș fi nici vorbe, numai șoapte!...
M-aș face mall și Credit Bank, de ziua ta!
În Cupidon dac-aș putea m-aș deghiza
Să îți dau tolba cu săgeți de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aș face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!
Și iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ți fac dar!
Și-am să mă jur să-ți fac tot anul, ziua ta!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Și pe razele de soare,
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
Dar mică, nevăzută, și caldă ca un soare
Aș prinde universul de poale și picioare
Și-aș da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.
Și mi se face, Doamne, nu știu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aș duce, m-aș tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
Dar mică, nevăzută, și caldă ca un soare
Aș prinde universul de poale și picioare
Și-aș da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.
Și mi se face, Doamne, nu știu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aș duce, m-aș tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul uitării
Ți-aș scrie și te-aș invita
În parc, pe vechile alei,
Să ne-amintim de anii-acei
Când totu-n jur ne surâdea.
Și te-aș privi, și m-ai privi,
Așa cum o făceam cândva,
Nemaigândind la altceva,
Și-am alerga ca doi copii.
Nu mi-ar păsa că frunze mor
Și cad foșnind un ultim cânt
Plutind spre-un petec de pământ
Ce le așteaptă răbdător.
Acolo, de-ai veni, aș vrea,
Sub frunze-n ultimul balans,
Să râdem și, în pași de dans,
De toamnă să-ncercăm uita.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puține
Și-ntr-un vis, mereu, carmin.
Te-aș întinde-n dimineață
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe-o mângâiere
Și pe razele de soare
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aș vrea...
Eu aș vrea, într-o zi, să pot merge prin munți,
Pașii nu s-ar opri, căci e greu să renunți!
Aș urca sus de tot, cu un dor de trăiri,
Și-aș cuprinde, de pot, zarea toată-n priviri!
M-aș opri pe un drum, să culeg niște flori
Și-ntr-o pânză de fum, m-aș scălda, uneori,
Cu picioru-nsetat, aș atinge un râu
Și în el, fermecat, aș intra pân' la brâu!
M-aș spăla pe obraz cu stropi mici de cleștar
Și-aș vedea cu extaz, cum rubine apar...
Aș urca tot mai sus, printre brazi fremătând,
Unor aripi, supus, și-unei pale de vânt!
Și-aș urca și mai sus, mai presus de cuvânt,
Și cu capul în nori, voi privi spre pământ,
Voi pluti peste el, și cu dor, și regret,
Dar fiindu-i fidel, voi zbura mai încet...
Voi zbura printre nori, căutând vise noi,
Căci nu poți să-i ignori, fiindcă-n ei se nasc ploi,
Și cu ploaia căzând, într-o noapte ce geme,
Voi zvârli spre pământ, curcubeu de poeme!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis vegetal
Vreau, suflet, să mă dezbar de tine,
și să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viață fără rău și fără bine.
Departe,-ntr-o pădure de la munte,
când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
și lacrimile cerului pe obraz
și despletita ploaie să mă spele
de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smuls,
iar nopțile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanțul crengii ca pe-un cuib.
De raze și de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele și-am să cânt
doar bucuria fragedă că sunt
pădurea-n jurul meu o să s-adune.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem necrolog
Ți-aș mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ți-aș mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuș ți-aș face-n scorbură de fag.
Ți-aș mai cânta ca un ieșit din minți
Cu un sărut pecetluindu-ți tâmpla,
Și-aș învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinți.
Te-aș nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din șoapte ți-aș zidi pe ape castru
Dorințele punându-le zălog
Și-n timp ce-ți fluturi zâmbetul ca steag
Te-aș răstigni plângând pe-al nopții prag.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut
Nu caut iubiri de-o noapte, m-aș pierde-n zori,
Când m-aș trezi și trupul nu ar simți fiori
Și aș privi tavanul, știu că mi-ar fi rușine,
Să mă ascult în ganduri și să vorbesc cu mine.
Nu pot să te am o dată și apoi să dispar
Să fiu un trecător, ca o banală știre-n ziar,
Nu vreau doar o noapte, cu ce m-ar ajuta,
M-aș pierde-n mine și-aș pierde-o și pe ea.
Nu caut iubiri cu orice preț, eu n-aș mai fi,
Aș plânge-n mine până-n lacrimi m-aș topii,
M-aș simți murdar, aș fii plin de păcate,
Dac-aș iubi-o așa și totul ar ține-o noapte.
Nu pot să trăiesc doar din clipe efemere,
Iubirea multe vrea, iubirea multe-ți cere,
Și tu atât de multe ai vrea să-i dăruiești
Astfel se scrie viața, atuncea când iubești.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!