Cel mai urât
moto:
Domnișoară, eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaște
Privește tabloul și hai, recunoaște
Că asta e coada altei pisici!
-------------------------------
Îmi pun cravata, îmi pun și vesta
Și ies seara să mă plimb
Cu bastonul prin olimp:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Eu știu ce înseamnă fiesta
Când taurul vieții prins e de coarne
Și spaimele țipă să nu te răstoarne:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Se uită nevestele lung după mine
Bărbații-nțelepți le imită
Și urbea cu toată se-agită
C-atunci hotărăsc: e mai bine,
Că cel care trece un test, a
Comis o dovadă în plus
Suport și afrontul adus:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
E drept că nu sunt cel mai deștept
Dar poate nu sunt nici cel mai prost
Când nu mă găsește beleaua în post,
Ca omul onest, o aștept
Îmi place și mie siesta:
Cafeaua, luleaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din orașul acesta!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Corydon
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip să ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe...
Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...
Cellalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las să s-amuze.
C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.Corydon
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip să ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe...
Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...
Cellalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las să s-amuze.
C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În întâmpinarea muzei
moto:
Îmi place și mie siesta
Luleua, cafeaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din orașul acesta!
---------------------------------
Nu te duce astăzi nicăieri
Stai acas' că vine muza
Singură și fără călăuza
Ce-a plecat spre Babilon, de ieri
Dac-o-ntâmpini în fiord
Ai onoarea, primul pas
Ca busola, acul de compas
Îndreptat întruna către nord
Fiecare noapte aurora
Te invită pururi să citești
Clasicii pe care nu-i iubești
Fără să mai știi, cât este ora
Bașca vremea, gloria și felul
Cum rămâne lanul treierat
Grija pentru banii de arat
N-ar putea să-mi micșoreze zelul
Vorbesc unii cu emfază
Că le-ar ține companie
Un fel de muzo-manie
Dar se-mpleticesc în frază
Decât să țin un discurs
Ici sau colo vulnerabil,
Mai bine mă urc în dirijabil
Și se-adună lumea ca la urs
Și vă fac la toți bezele
Ca la niște rude de-ale mele
Care m-au poftit să nu poftesc
Brazdă din ogorul părintesc!
Albe nopțile mai lungi
Desenează cu tot greul
Până-n zori când, iese curcubeul
O rețea de cearcăne și dungi
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul lui ținți lei
În orașul lui ținți lei
Te privesc cruciș băieții,
Dacă nu iubești creveții,
Sau te uiți urât la ei.
În orașul lui ținți lei
Ținți mai mici rămân de șase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.
În orașul lui ținți lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc țupă din căței.
În orașul lui ținți lei
Ținți încap într-o valiză,
Dacă-s puși atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieței.
În orașul lui ținți lei
Ținți au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ține ne-o scăpa de ei?
poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
TIMPUL acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea. Sunt un om urât și temut, fără nici un folosa..., unul din oamenii cei mai urâți din Romania. Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor.
Mihai Eminescu în către Veronica Micle (1882)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Dr. Wilson: Știi de ce oamenii se poartă frumos unii cu alții?
Dr. House: Oh, da, o știu pe asta. Pentru că oamenii sunt buni, decenți și le pasă. Ori asta, ori sunt lași. Dacă mă port urât cu tine, o să te porți și tu urât cu mine. Distrugere reciproc garantată.
replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul cel alb
Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.
Ca niște umbre se desprind din ceață
Pașii pierduți.
Sunt pași care se caută,
Sunt și pași care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza și în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceața albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în orașul cel alb
Și te caut în noapte...
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul cu iubire
În orașul cu iubire, locuiesc tot mai puțini,
Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai știm...
E așa frumos aici, ca-ntr-o lume de poveșt! i
Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubești!
În orașul cu iubire, oamenii mereu zâmbesc,
De atâta fericire, ochii lor, toți strălucesc.
Politețea e firească, iar atunci când se-ntâlnesc
Nu se spune "bună ziua", ci se spune "te iubesc!"
În orașul cu iubire nu există cerșetori,
Toată lumea dăruiește doar emoții și fiori!
Florile sunt mai frumoase, frunzele în pomi dansează,
Nopțile sunt în lumină, inimile radiază...
În orașul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,
Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-și "te iubesc!"
Nu există sărăcie, sunt avuți și fericiți,
Cea mai mare bogație-i că iubesc și sunt iubiți...
În orașul cu iubire, nu există umilință
Oamenii nu știu să plângă, nu există suferință
Trupurile-s sănătoase, ele nu îmbătrânesc,
Vitamina e iubirea și pastila "te iubesc!"
În orașul cu iubire, oameni-s nemuritori
Nu există cimitire, când iubesti n-ai cum să mori!
Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască
Poate să se mute-aici, doar să știe să iubească!
poezie de Florentina Mitrică (3 martie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei dintâi, pentru că nu și-au luat măsuri de precauție.
citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Carnete" de Albert Camus este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Orașul
nu de mult
orașul acesta al lungilor plimbări
te întâmpina cu parcurile sale
astăzi tăcute amintiri în voia nopții,
copacii ademeneau vara
ca pe o tânară înfierbântată în iubire.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul orașului mic
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu știu că sunt poet.
Cu centrul intim și cochet,
Și fără case cu arcade;
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.
Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Și nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.
Orașul mic te fură-ncet.
rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor Rondelurile pribege (12 iunie 1916)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Târziu și-a dat seama
că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale și se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este orașul din ilustrate
a turiștilor
și
și a târfelor asistate de peștii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziție
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînțeles
și
și nici nu simte vreo dorință să-l înțeleagă
chiar o obosește privindu-l
în orașul ăsta a trăit kafka
și l-a urât din toată ființa lui
se uită
se uită
și-i vine să strige din adâncul ființei
să țipe cu putere: vreau un amant!
și trupul ei simte nevoia asta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul ce geme în orașul pustiu
cine-i ca mine în turnul din Senta!
privind prea de sus dimineța devreme
orașul ce geme
la picioarele mele se apleacă o ființă
ce-i singură pe străzi și e o femeie
în orașul pustiu
la orele când și copacii din fața
primăriei mai dorm, visează, mai cresc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă infernal
în orașul atrofiat de galben
și ruginiu lăsat de toamnă
balta din fața blocului
se întărește din sfert în sfert
de oră și rânjește la trecătoare
privește parșiv pe sub fuste
sau rochii într-o nebunie ludică
plouă cu picături murdare
prin orașul obosit de atâta vară
și mașinile scrâșnesc din pneuri
când simt carosabilul umed
plouă pisici și câini și trecători
fără discernământ curge apa
aproape rece vine pe pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de praf
O dimineață ca oricare alta
Și zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste orașul verilor de praf
Un sculptor și-a uitat aiurea dalta.
Destinul îmi mai dă un telefon
Și mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Și are frunze strâmbe de carton.
Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăși este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în orașul verilor de praf.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine
știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!
mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
mă iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt
nu ți-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învățat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită
gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi
si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu
poate că
ele mă aud pe mine.
poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să trec prin orașul tău fără să plâng
sau poate că nu
poate că voi plânge
și sufletul se va rupe de mine
ca de o lume veche
sigur așa va face
te va căuta pe străduțele înguste
cu respirația tăiată
va întreba trecătorii
unde locuiește cel mai frumos băiat
din orașul acesta
și toți se vor mira
dar el tot o să te caute
cu buzele arse
o să bată din poartă în poartă
și va plânge
sărutând pietrele
atinse de picioarele tale
negreșit va plânge
de teamă
să nu te găsească
adormit
într-o inimă nouă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Orașul pisicilor și orașul oamenilor există unul într-altul, dar nu sunt același oraș.
citat clasic din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mr.Palomar" de Italo Calvino este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Estetic urban
Orașul seara...
Șantiere în repaos.
Și firme scrise
Din becuri înstelate.
Orașul seara...
Pe o piață
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.
Foburgul
Cu bachice dorinți,
Și cugetări
De opere văzute.
Orașul, seara...
Din statica uitării, -
Destul frumos,
Destul departe.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Noapte înstelată
"Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de dacă tot trebuie să-i pronunț numele religie. Apoi ies afară în noapte și pictez stelele"
Vincent Van Gogh Într-o scrisoare către fratele lui.
Orașul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziș negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte și clar.
Orașul este mut. Noaptea fierbe împreuna cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mișcă mereu. Toți aștrii sunt vii.
Până și luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a își expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul șarpe ceresc, invizibil. absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopții,
înghițită de marele balaur, să mă desprind
de propria viață fără nici o credință,
fără stomac,
fără plânsete în zadar.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.