La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum crește-omida prin livezi
Și amarul nostru să îl sorbi.
La noi acasă corbi nu sunt
Și totuși, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârșit
Că pleavă suntem dusă-n vânt...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pâine
- poezii despre muzică
- poezii despre durere
- poezii despre ciori
Citate similare
Acasă
Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Și zboară singură în noapte spre o stea.
Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârșit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toți-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.
Azi, miroase-a mere coapte iară
Și a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezește al copilăriei dor.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.
E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copilărie, poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre zbor, poezii despre tei, poezii despre tată sau poezii despre sărbători

Elementele primordiale
Bogată ni-i țara și plină de brazi
Căci tu Românie în suflete arzi
Ești focul, câmpia și apa. Acasă,
Ești iarba ce crește spre ceruri, frumoasă.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre țări
- epigrame despre suflet
- epigrame despre frumusețe
- epigrame despre foc
- epigrame despre creștere
- epigrame despre brazi
- epigrame despre bogăție
- epigrame despre acasă

Pe-acasă
Sunt acasă!
Graurii mi-au adus sperietori și urme de cizme
în picioarele descălțaților.
Sunt acasă...
Pisica linge cactusul stropit cu apa
în care mama a spălat peștele.
Sunt acasă!
Cireșele dansează pe masă.
Tata și-a făcut bagajul cu un an într-o secundă.
Mama și-a pus pe geam
ochiul din care porumbeii nici nu mai vor să se-ascundă.
Sunt acasă!
Și iarba mă așteaptă îmbrăcată în coasă
și în mireasă
să-i zic
și să tac
Da!
Sunt acasă!
Să te tai sau până mai vin din casă-n-casă
că te văd să mă prefac?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre secunde, poezii despre porumbei, poezii despre pisici, poezii despre picioare, poezii despre pești sau poezii despre ochi
Colinda păstorilor
Io am douăzeci de oi [bis]
Și i-oi duce Lui, mei doi [bis]
Iaca și io am vreo zece
Și i-oi duce și-un berbece
Și io că-s mai țighinaș
I-oi duce și vreo tri cași
Că așa ni-i rânduiala
Să ne plătim zeciuiala
Că așa ni-i scris în lege
Să plătim un an din zece
Doamne, Împărate sfinte,
Primește și-a noastră cinste
Primește-o și de la noi
Că suntem păstori de oi.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plată, poezii despre legi sau poezii despre Crăciun
Povestea...
întregul Univers
te aștepta pe tine
când te cerșeam în vers
la tainele divine
când petreceam acasă
bunica ta zglobie
și ea zice că- "lasă,
că nu ni-i dat să fie"...
dar a fost scris în stele
să fie așa cum este
- și tu zâmbești-bunele
mai spune vre-o poveste...
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, citate de Iurie Osoianu despre versuri, poezii despre stele, citate de Iurie Osoianu despre stele, poezii despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre poezie, poezii despre acasă sau citate de Iurie Osoianu despre acasă

Flacăra îndoliată
"Într-o lume relativă"
absolutul e de vină
că ni-i viața în derivă
și murind doar dăm lumină
Absolutul e de vină
ăla care este-n noi
tace iar limba română
printre strictele nevoi
Alea care suntem noi
o ni-i viața în derivă
parc-ar fi un car cu boi
"într-o lume relativă"
Absolutu-i vinovat
când se stinge un bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre relativitate, poezii despre lumină, poezii despre limba română, poezii despre foc, poezii despre doliu sau poezii despre bărbați

O altă Românie
În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.
Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!
Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.
Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.
Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.
Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.
Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.
Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vorbire, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre voce sau poezii despre vin

O altă Românie
În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.
Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!
Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.
Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.
Acolo-s brazi! Acolo strălucește
Cenușa unor suflete-ntrupată
În stele. Și acolo se ivește
Spre veșnicie, România toată.
Acolo-i portul, legea și destinul,
Cântec de leagăn, dulce cânt de dor,
Acolo ne e apa și ni-i vinul,
Vocea de aur a strămoșilor.
Acolo ni-i pământul peste care
Biruitori, sub umbră de stejar,
Au luat bunicii binecuvântare...
Acolo-s brazi de jad și sori de jar.
Se scurg din cer spre nația română
Luceferi, înțelepți și temerari,
Acolo este patria română
Reîntrupată-n stele, oameni mari!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
Că de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dezlănțuire
Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Și terfelim frumosul prin băltoace.
Urâm părinții; ei urăsc pe fii,
Toți suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!
Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Și suferă mutații de o vreme,
Ne-om pierde-ncet și sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut și spini și semne.
De-atâta ură vom pieri curând;
Ființa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier și în gând,
În ADN uri, baterii solare.
Iar spre sfârșit, când n-om avea nimic
De terfelit... sau de purtat război,
Ne-om pune capăt cu un simplu click;
De-atâta ură, ne-om urî pe noi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
P(r)aznic la ruine
Tu fumegând de șoaptă treci, fantomă
prin toate scrise-n mine spre ruine
ca de o boală ce tot zac în mine
sub clipa-n veșnicie homocromă.
Ci paos pe tăiș de buze-Amin! e
pe cât ni-i sărutarea axiomă
ci gura ta avea de trist aromă
la slove-n vicleșug ca de hermine.
În descompuneri soarta ni-i enzimă
și sângeram din multe leziuni
minciuna-n zar având-o sinonimă.
Clepsidrei verde de nisip aduni,
ascunsă de-nțeles te țin în rimă
în vis de patru bând dimensiuni...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Mowgli

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre nisip, poezii despre medicină, poezii despre gură, poezii despre fantome sau poezii despre boală

Pe soclul vremilor trecute
Pe soclul vremilor trecute,
Ne-am așezat strāini, statui,
Solemni, în fața orișicui,
Dialogând prin semne mute.
Și-n marș funebru de-alāute,
Ne-am pus, iubito, pofta-n cui,
Pe soclul vremilor trecute,
Pe care îl vedem și nu-i...
Ni-i țara înecatā în cucute,
Iar zâmbetu ni-i pururi amārui,
Și cultivăm florile cucului,
În inimi rātācite și stātute,
Pe soclul vremilor trecute...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Femeile sunt ca păsările: acasă, vrăbii; în afară, păuni; între patru ochi, porumbițe; și, după împrejurări, corbi, care pot scoate ochii.
citat clasic din Max Weber
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vrăbii, citate despre păuni, citate despre păsări, citate despre porumbei, citate despre femei sau citate despre acasă
Știți de ce
Știți de ce ni-i viața sumbră?
Fi'ndcă, de la mic la mare,
Cei care muncesc în soare
Sunt conduși de cei din umbră...
epigramă de Efim Tarlapan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre muncă sau epigrame despre Soare
Corigent la poezie (cântec hain)
[sonetul a pierde... răbdarea]
șoptiri de-amor și măr ne beau din voce
și pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce
iar când îmi ești în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă
născuți și lutul neștiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină
în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Perseu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre reciprocitate
După integrarea în UE
Zic unii: S-a-mplinit un vis!
Și alții zic: Așa ni-i scris!
Sunt unii-atenți să țină sacul,
Dar mulți se tem că dau de dracul!
epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre draci

Poem epigramatic - despre ziua îmbrățișărilor
De-mbrățișări, la sărbători,
Eu mă feresc, de-acum, cu zel,
Căci am rămas, de-atâtea ori,
Ca prostul, fără portofel!
În special în ziua asta,
Cu-mbrățișări, c-așa ni-i felul,
Ca să previn, cu tact, năpasta,
Îmi las acasă portofelul.
Sinceritatea, într-un fel,
Îmbrățișării-i pune lacăt:
Știind că nu am portofel,
Amicii mă salută-n... treacăt!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre prostie, poezii despre prietenie sau poezii despre epigrame

Nemulțumire
Sunt o pasăre rănită,
Sunt poemul violat
De necititori de carte...
Sunt... De ce m-ați fi aflat?!
Am strâns în panerul vieții
Pilde și învățături...
Cine-mi mai deschide ușa
De lumină, oameni buni?!
Nu știu, ploi sunt sau sunt lacrimi?!
Nu știu, sunt altar sau rugă?!
Am căzut în suferință...
Doamne, unde-o să se-ajungă?!
Ne e dată suferința...
Îngeri spre purificare,
Dorm cu sufletul de gheață
Într-un suflet de ninsoare...
Căutăm cu gândul raiul,
Dar în iad ne adâncim...
Și-atunci care ni-i menirea?
De ce oare mai trăim?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre învățătură, poezii despre somn, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Ceva din ceea ce suntem
Nu întotdeauna sentimentul că-i vom pierde
ne sperie, ci faptul că le-am cedat
o parte din sufletul nostru.
Ni-i teamă că, prin plecarea lor, vom pierde
ceva din ceea ce suntem sau am fost.
poezie de Atticus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre frică

Iarnă veșnică
În suflete e viscol și lipsă de lumină,
Ni-i sumbru; nici primăvara nu mai vrea să vină!
Ne șuierăm cuvinte ca acele de gheață,
Ne-aruncăm priviri stranii, secate de viață.
De când, - constant, - iubirii, îi distrugem misterul,
Ni-i iarnă permanent, ne-mperechem cu gerul;
Primim doar flori de țurțuri și sentimente reci,
La iarnă nesfârșită ne-am condamnat pe veci!
Un ghiocel, de-ar îndrăzni, capul să-l ridice,
Ca primăverii, viața lui întreagă, să-și dedice,
N-ar avea nicio șansă, e condamnat uitării,
Îl vom strivi, cinici, sub bocancii nepăsării!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ger, poezii despre țurțuri, poezii despre viscol sau poezii despre uitare