Cât de îngrozitor este tot ceremonialul de înmormântare: catafalcul, lumânările, popii care tămâie mereu şi cântă! Te trec fiorii, ascultându-i. Cât de strident şi funebru este contrastul dintre viaţa care se naşte - verdeaţă, soare, ciripit de păsărele – şi... moarte!

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stau să mă gândesc care este simbolul comunismului, ei bine, nu este secera şi ciocanul, ci coada la care românii stăteau din zori şi până-n noapte pentru a "apuca" ceva.

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii un luptător!

Copii-s mici, nu ştiu ce vor,
Dar pilde le dă mama lor.
Şi nu vrea ca al ei fecior
S-ajungă un om tânguitor.

Doar mama îi opreşte plânsul,
Şi-i zice: "Tu de mine-ascultă,
Ia viaţa-n piept, cu ea te luptă
Şi fii mereu învingător!

Nu vreau să creşti ca un nemernic,
Vreau s-ai un ţel hotărâtor.
Să fii ca mine, om puternic!
Ca să îmi fii de ajutor.

Dar nu-i tragedie mai mare,
Când oamenii, de tineri, mor.
Doamne, spune-mi, de ce mor oare?
Ştiu, omul c-o moarte-i dator!

Nu este om cel care plânge,
În viaţă toate trec. Dar dor!
Om este doar cel care-nvinge,
Şi eu te vreau învingător!

Fii printre cei ce vor să lupte,
Cei laşi sunt luaţi de val şi mor.
Ştiu, viaţa dură te ascute,
Dar vei sfârşi biruitor!"

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (12 martie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzică

Muzica este mijlocul prin care ne vorbeşte timpul. Ea ne face să-i simţim trecerea.

definiţie de Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă trece, alta vine

.. Viaţa în ziua de azi, aici şi acum,
mi-am creat-o, ca de obicei prost,
când plin de ardoae creatoare,
mi-am aşezat pe nas ochelarii de cal,
şi-am început s-o experimentez...

Off,... o prostie a prostiilor,
oftez eu, o prostie şi totul este deşertăciune,
totul este deşertăciune în creeaţia mea...
... Ce folos am eu din toată truda,
cu care mi-am trăit toată viaţa?...

... O viaţă trece, alta vine,
şi pământul este veşnic în mişcare,
viaţa mi se naşte, îmbătrânesc,
şi alearg spre locul de unde n-am scăpare...

... Nimic nou, după câte conştientizez,
cică pe la bătrâneţe o să fiu cam melancolic.
Nu ştiu motivul,
dar o să continui să iubesc viaţa,
din locul unde-am rămas făr de viaţă...

... Ce a fost nu va mai fi,
şi ce s-a facut nu se va mai face,
nu este nimic vechi sub soare,
toul merge spre înainte...

... Pagina din această viaţă mă informează
despre tratativele mele zadarnice cu moartea,
în legătură cu pretenţia ei absurdă
de-a-mi încheia viaţa... de-a muri,
deşi este plină de greşeli nepermise...

... Uitând eu cu bună ştiinţă
că fiecare dintre noi suntem datori
c-o moarte... moarte unde-ţii boldul!...
... Doamne scapă-mă de ea... ajută-mă!...
... Nimic nou... sub soare...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru
Şi limpede izvorul.
Tandră şi strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,

Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Şi cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.

Păreau doi luceferi
Coborâţi din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.

Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.

Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieţii
Cr lasă prieteni...
Şi dragostea să plece.

Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic

Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâţi din ceruri.

Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbe

Unu
(Roma, în pat, moţăind,
în noaptea dintre 27 şi 28 iunie 1966)
Se-ncepe prin a cânta
Şi se cântă pentru-a sfârşi.

Doi
E născut spre a cânta
Acela care din iubire moare.

Născut e pentru a iubi
Acela care de cântare moare.

Trei
Cel născut spre a cânta
Chiar şi murind cântă.

Patru
Cel ce se naşte spre a iubi
Tot de iubire va muri.

Cinci
Născându-te nimic nu ştii,
Vieţuind puţin vei învăţa,
Dar poate întru moarte vei afla

Că singura doctrină
este accea care se purifică
Dacă în iubire se topeşte.

Şase
Vom putea dăinui.

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu şi codrul

Codrul mereu va cânta
Şi va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ţi s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Şi în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Şi iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În faţa ta eu mă plec
Şi cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă şi ele
Uiţi atunci, de toate cele...
Toamna păsări, rând pe rând,
Pleacă, ceru-ntunecând
Lăsând suflet pustiit
Codrul veşted, amorţit
Doar, dorul meu, singurel
Îmi aminteşte de el
De Eminescu Mihai
Frumos ca o zi de Mai
Ca un spic de grâu bălai,
Ca un recital la nai.

poezie de Georgeta Nedelcu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, aer, apă-sănătate

Mi-e dor de tine viaţă,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeaţă,
De tot ce-i bun şi nu e rău.

Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aş vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.

Mi-e dor, în zori de dimineaţă
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfaţă
Obrajii, când merg la secerat.

Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar şi de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.

Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aş vrea să trec uşor prin toate,
Chiar şi când viaţa este grea.

Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă şi prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viaţă liniştită, sigur vom trăi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Am o înmormântare. Să mă duc, să nu mă duc? A. M: SIGUR CĂ DA, mergi şi vezi Destinaţia Ireversibilă a tuturor formelor. Mergi şi vezi care e destinul, soarta finală a distinsului rahatului-corp prin care gândul te ţine dureros dar mândră în sclavia cumplita a lui: "eu ştiu, eu fac, eu vreau, eu cred, eu simt, etc", care te sufocă cu frici, emoţii şi temeri paralizante. Dacă aş putea aş recomanda fiecărei femei în parte să meargă zilnic la câte o înmormântare. DE FIECARE DATĂ CÂND TE PRIVEŞTI ÎN OGLINDĂ TE-AŞ LUA ŞI TE-AŞ DUCE LA CÂTE O ÎNMORMÂNTARE. Azi te-ai uitat de 8 ori, la 8 înmormântări cu tine. Ştiu, sună lugubru sau chiar funebru pentru mintea ta, ea sigur va crede că sunt vreun sadic sau ceva pe aici. Dar nu îmi pasă, pentru că refuzi să mergi la cineva bolnav în vizită, refuzi să mergi la o înmormântare şi atunci dacă fugi cu această frică dementă, de boală şi de moarte, ce şanse îţi oferi ţie însuţi să vezi că nu eşti corpul efemer la care te holbezi tâmp în oglindă de cel puţin 5 ori pe zi? Cum poţi să scapi de identificarea emoţională sufocantă când tu crezi că eşti wc-u ambulant? Pe dinafară aur, pe dinăuntru balaur... sau dihor, mă rog!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motanul

E negru de tot, dar are coadă electrică.
Când doarme la soare este lucrul cel mai negru ce se poate imagina.
Chiar şi în somn el prinde şoareci speriaţi.
Aceasta se vede după ghearele ce îi cresc din labe.
E îngrozitor de dulce şi rău.
Smulge păsărele din pomi, înainte de a fi coapte.

poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vorba despre înrudirea dintre tonuri, înrudire între diferitele niveluri de sunet, intensităţi. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este slab nu este vorba de un contrast foarte mare. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este tot puternic atunci avem un contrast enorm. Cu cât este mai mare contrastul, cu atât sunt mai numeroase punctele de contact dintre stările de fapt. Şi cu cât este mai mare contrastul, cu cât sunt mai numeroase contactele, cu atât mai mult timp îmi trebuie mie pentru a percepe asta. Aşadar dimensiunea temporală este inclusă în interval. Frescobaldi spune: Pasajele expresive trebuie cântate mai încet decât celelalte.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începând cu Paştele, viaţa trece printr-o înnoire care o face diferită de existenţa ştiută mai înainte ; viaţa nu este satisfăcută până când întreaga lume nu reînvie. Disperarea înseamnă moarte, dar ea se ofileşte în minţile oamenilor care cred cu adevărat. Frica este moarte, dar ea nu ne mai invadează clipele senine. Laşitatea este moarte, dar ea încetează a-i cuprinde pe cei care ştiu întru totul ce înseamnă Paştele.

citat din Glenn H. Asquith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e diferenţa dintre o nuntă rusească şi o înmormântare rusească?

La înmormântare, e cu un beţiv mai puţin.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este spaţiul dintre uşa pe care o deschizi şi uşa pe care, după moarte, o închizi.

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers în travaliu

Universul este în travaliu.
Viaţa este o moarte organizată,
Atent concepută,
Programată pentru beneficii
Fără indicii.
Economia de piaţă
Este o bombă cu ceas.
Nimc n-a rămas din iubirea de semeni,
Din milă şi artă.
Suntem o stea retrogradă,
Ce evadează din ochiul de ceară,
Dintr-un uter de sticlă,
Undeva în afară.
Bacterii şi viruşi trec la plimbare
Pe aleea cu Soare.
Ne împotrivim fluxului, devenind reflux.
Viaţa este un lux.
Un convoi de sentimente
Ce ne includ în capitalismul iubirii ardente.
Şi totul se prăbuşeşte şi devine cenuşă.
Bate inima pruncului,
Tactul tăcerii, în uşă.
O altă lume se naşte şi un nou început.
Bunicii plâng singuri la masă,
Se înmormântează în case şi dorm somnul de veci.
I-am pierdut!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea ton este egal celui dintâi – în contrastul dintre două tonuri egale se materializează cele mai elementare structuri de sunet (care iau în calcul timpul şi care sunt ipoteza potrivită) pentru ca metamorfoza tuturor datelor de ton, în muzică, să fie desăvârşită.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos este veşnic viu, el nu s-a născut, nu a murit şi nici nu a înviat vreodată. Dacă nu poţi vedea asta, trebuie să dai la o parte falsul din întreaga ta religie. Hristos care s-a născut, a murit şi a înviat a treia zi, ascunzându-se de fapt după scripturi e doar o poveste de adormit copiii, nu este inima cea vie a Preaiubitului. Dacă Dumnezeu se naşte şi moare sau reînvie, adică dacă se schimbă odată cu efemerul, este o parodie a minţii umane şi nu Dumnezeu ce veşnic este chiar aici, chiar acum. Hristos este Viaţa Veşnică, nu un trup pribeag care se naşte şi merge spre moarte prin ea. Tu nu eşti corpul-minte, eşti doar o biată victimă ce trăieşte o "viaţă" de mormânt, în această închisoare. Câţi dintre voi puteţi accepta că sunteţi doar o biată victimă a minţii şi vă hrăniţi cu suferinţă?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii nu mă judecă pentru vise

mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viaţă
ca şi când aş fi îndeplit
o corvoadă

de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înţelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot aşez
o cărămidă de apă
peste o alta

doar aşa zidesc pereţii
dintre mine
şi dumnezeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!