Adevărata durere
Când e singură nu plânge Gelia pe al ei tată;
Dar cum se ivește unul, lacrimi îi țâșnesc deodată.
Nu e sincer cel ce plânge ca să fie consolat,
Cel ce plânge fără martori, plânge cu adevărat.
epigramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plânge cinstit numai cine plânge fără martori.
citat clasic din Marțial
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia
iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereți
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea
Plânge marea, plânge țărmul,
Albatroșii plâng și ei,
Vântul și-a-ntețit vacarmul
Biciuit fiind de zei.
Plâng și crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecați departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.
Și natura toată plânge
Lacrimi podidesc și curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ce plânge
Și piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile ghețarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veșnicia
ce respiră
și plânge... plânge.... plânge tăcerea....
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul și-a pierdut compasul
Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.
Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.
Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel autumnal
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei și opalini
Împresoară patru zări.
Nu mai e miros de crini
Și în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.
Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veșnicei uitări...
Plânge toamna în grădini.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge fără motiv. Și mai ales, nu plânge când ai motive.
aforism celebru de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa grea
Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veșnicie!
Doar stropii reci
îți vor aminti
că ești vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îți spun că exiști...
Rămâi de granit,
să nu te miști!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate și cuvintele nespuse în lacrimi se preschimbă, iar limba noastră plânge, plânge în salivă?
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
Plânge uneori femeia
Ce așteaptă-un soț iubit,
Și mai plânge dup-aceea
După ce l-a fost găsit.
epigramă de Olimpia Todoran-Gabor din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

- a plânge
- A plânge nu înseamnă a avea ochi; ci a plânge nu înseamnă decât a fi.
definiție celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-l credeți pe poet când plânge. Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui. El a stors lucrurile de lacrimi. El plânge cu lacrima lucrurilor...
Nichita Stănescu în Belgradul în Cinci Prieteni, Poetul ca și soldatul (1971)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi
În mine,
În tine
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel...
Cântă
Și plânge
Înfiptă în noi
Căntă în clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi...
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, și, la fel,
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tata
(poezie închinată tatălui meu
Costache Tiron)
Nu plânge, tată, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge, tată, sufletul mi-ai rupt,
Tristețea ta prin mine o să treacă
Și lacrima-ți o simt cum mă încearcă
Și din durere zilnic mă înfrupt.
Nu plânge tată, doar mângâie-mă-n gând,
Durerea despărțirii strivește-o între gene,
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme
Pentru înstrăinarea care m-a scos din rând.
Nu plânge tată, că și așa mi-e greu
Printre străini, cu doruri ce am strâns
Și nimeni n-o să știe cât sufletul mi-a plâns
Neînțeles de nimeni, nici chiar de Dumnezeu.
....................................................
Între ce am și Domnul ce ne are,
Ești duhul ce-mi aduce alinare.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabia și România
Basarabia ne cheamă,
Plânge după țara mamă,
Căci de-atâta pribegie,
Suferința o sfâșie.
Dar și mama, dragii mei,
Plânge după fi'ca ei;
Plânge zilnic și oftează,
Lacrimile nu-ncetează.
poezie de George Budoi din România și Românii (1 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș plânge azi mormântul
Aș plânge azi mormântul și mâine tot l-aș plânge,
Aș răscoli pământul să-nec durerea-n sânge,
Aș alunga tăcerea sordidelor morminte
Și aș chema, în veci, pe scumpul meu părinte.
Aș stinge lumânarea la cap ce-ți stă aprinsă,
Aș da deoparte crucea cu numele tău scrisă,
Aș mângâia pământul cu lacrimile-mi triste
Și aș sădi un pom în amintirea-ți tristă.
Aș face o grădină să-ți fie loc de tihnă,
Sădit in ea sa fie arbuști de iasomie
Și undeva aproape să pun o bancă, tată,
Să-ți fiu tovarăș mut de-acum până la moarte.
Aș face un izvor sa curgă-ncetișor
Și-n ceas de seară, tată, să ud florile toate
Să-nviorez obrazul de lacrimi străbătut
Și să sărut mormântul ce mi te-a luat demult.
poezie de Vasile Șerban
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!