Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.