Când luna

Când luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârşit adevărul definitiv.

poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lumina din afară ne luminează viaţa.

citat din Czeslaw Milosz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără pasiune viaţa nu e viaţă.

citat clasic din Czeslaw Milosz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalizările sunt armate inamice.

citat din Czeslaw Milosz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel lipsit de pasiuni nu poate schimba istoria.

citat din Czeslaw Milosz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este poezia care nu salvează naţiuni sau persoane?

citat clasic din Czeslaw Milosz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e lipsit de pasiune nu îşi trăieşte adevărata viaţă.

citat din Czeslaw Milosz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea pasiunii este mai bună decât vocea raţiunii.

citat din Czeslaw Milosz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec la sfârşitul lumii

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiţi fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Şi şarpele are solzi aurii, aşa cum trebuie să aibă.

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiştea,
Un beţivan moţăie sub copac,
Precupeţii strigă pe stradă
Şi-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.

Şi-acei care-aşteaptă fulgere şi tunete
Sunt dezamăgiţi.
Şi-acei care-aşteaptă semnele şi trompetele arhanghelilor
Nu cred că aşa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele şi luna sunt deasupra,
Atâta vreme cât bondarul vizitează un trandafir,
Atâta vreme cât se nasc copii rozalii,
Nimeni nu crede că aşa ceva se-întâmplă-acum.

Numai un bătrân cu părul coliliu, care-ar putea fi un profet,
Dar nu este un profet, deoarece este mult prea ocupat,
Repetă în timp ce leagă tulpinele roşiilor de araci:
Nu va mai fi un alt sârşit al lumii,
Nu va mai fi un alt sârşit al lumii.

poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

O zi atât de fericită.
Ceaţa se ridicase devreme, lucram în grădină.
Păsări colibri se ridicau deasupra florii de caprifoi.
Nu era pe pământ lucru pe care să-l fi vrut.
Nu ştiam pe nimeni demn de invidiat.
Uitasem toate relele întâmpinate.
Nu mă ruşinam să cred că am fost cine sunt.
Nici o durere nu simţeam în corp.
Îndreptându-mă, am văzut marea albastră şi pânzele.

poezie clasică de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună-n ochii tăi

E atâta lună în ochii tăi
Şi luminează sângerândă,
Din când în când o rază crudă
Sticleşte în ochi cu vâlvătăi.

Din când în când clipeşti din pleoape
Cu genele spre frunte-ntoarse,
Priveşti spre stelele colţoase
Şoptind încet: "stai pe aproape".

Ce raze blânde vin din noapte
Şi cum ne mângâie, şi-s hoaţe,
Aş vrea să te cuprind în braţe,
Ai vrea şi tu, dar stăm deoparte.

E toată luna în ochii tăi
Şi pare că nu vrea să plece
Şi între noi e-atât de rece
Cu un parfum plin de văpăi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii creştine, cu Judecata de Apoi şi cu împărţirea în drepţi şi nedrepţi, este patetic. Un sfârşit al lumii provocat de o bombă enormă e spectaculos, ce-i drept, dar e grotesc. Un asemenea sfârşit al lumii, atât pentru creştini, cât şi pentru marxişti, este inacceptabil. Ar fi un sfârşit al lumii ridicol.

Jan Kott în Shakespeare, notre contemporain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu

Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ţi văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată

Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înţeles
Cât îi iubesc şi cât mi-e dor
Când seara genele cobor

Şi noaptea mi se pare tristă
În dimineţi nu mai există
Speranţa zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine

Mai mult ce aş putea să spun?
Te chem şi-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul mării

Asemenea femeii ce vrea s-atragă ochii
Din oră-n oră, mare, schimbi rochii după rochii,
Şi-asemenea femeii setoase de plăceri
Ai trupul pretutindeni, dar capul nicăeri!

epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna pare veştedă şi grea

obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veştedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul aţintit în buza porţii

foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veştedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci

nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veştedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să fiu indiferent

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când cerul-mi este şi astăzi, prezent,
Când Dumnezeu mi-a dăruit doar mie,
Minunea de-al slăvi în poezie?

Cum aş putea să trec peste culoare,
Când sus, pe cer, parc-aş vedea o mare
Albastră, caldă, vălurind într-una,
Iar printre valuri, se ascunde luna?

Când prima rază-mi intră pe fereastră,
Într-o tăcere a luminii, vastă,
Şi, alungându-mi ceaţa din priviri,
Mă-ncătuşează cu-ale ei iubiri?

Când printre case eu aud, plângând,
Sfioase, adierile de vânt,
Iar salcia pletoasă, nopţi de-a rândul,
Se-ndoaie ritmic, atingând pământul?

Cum aş putea să fiu indiferent,
Când prind al dimineţilor moment,
Iar frumuseţea mi se-aşază-n palmă
Atât de caldă şi atât de calmă?

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este atât de mare, că nimeni nu îl va putea îngropa defintiv. Adevărul nu-l poate acoperi nimeni cu gunoi.

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deosebire de rochii - adevărul, cu cât e mai şifonat, cu atât e mai interesant.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile trebuie să fie blânde, pline de farmec, cu o mare capacitate de sacrificiu, deoarece au prin natura lor puterea de a o face. Doar femeile o pot face, nu bărbaţii. Bărbaţii au alte calităţi pline de farmec. Dar femeile au acea inteligenţă care poate transforma întreaga lume într-un loc de mare frumuseţe.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă sincer...

Cerul e albastru că aşa e şi luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi şi raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?

poezie de Sufleţel şi atât...
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!