Când luna
Când luna și femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele și întreaga mașinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârșit adevărul definitiv.
poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rochii
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre femei
- poezii despre adevăr
- poezii despre Lună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.