Diplomaţie avocăţească

Când prileju-i iese-n cale,
Urmărind mereu destinul,
Omul, şi prin vorbe goale,
Poate ca să-şi facă plinul!

epigramă de Vasile Larco din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

diplomaţie

Diplomaţia

E-un noian de vorbe goale,
Urmărind mereu destinul,
Prin metode-originale
Omul când îşi face plinul.

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte de reper

Două feţe are banul,
Tot aşa e şi destinul:
Unii trag să-şi facă planul,
Alţii trag să-şi facă plinul!

epigramă de Constantin Calotă din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii de azi

Pleacă-n lume ne-ncetat,
Cică-aşa le e destinul,
Însă ei revin în sat
Toamna ca să-şi facă plinul.

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta soarta
Să-ţi deschidă poarta
Dar nici destinul
Să îţi facă plinul.

catren de David Boia (14 iulie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Mai mereu urmând destinul,
Fără carte, fără şcoală,
Şi-a făcut în viaţă plinul
Tot umblând prin baruri... goală!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuire

Nu cred că-s vorbe spuse-n van,
Dar când se-adună-n viaţă anii,
Pe doctori nu mai dai un ban
... Ci dai toţi banii!

epigramă de Vasile Larco din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur incolor

Un suflet frumos
Mereu el va scrie
Cu un gest duios
Nu-l ţii în colivie

Lumina lui e inima
Iubirea este soarta
Dulce alinare carma
Învinge şi moartea

Nu-i zăvorâ zborul
Unui abur incolor
El îsi plânge dorul
Prin aripile fluturilor

De iti iese-n cale ta
Tu esti omul fericit
Te cuprinde liniştea
Simţi cum esti iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire aşa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârşit!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de pandemie

Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi şi lunci,
Prin codrul cel înveşmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.

Pământul tot era lucrat
Şi nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoţii nu-i dădeau târcoale.

Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin şesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar şi la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.

Spre seară, istoviţi de munci,
Veneau din câmp cu care pline,
Mergeau la nunţi, scăldau şi prunci,
De toate-aveau ei în cămine,
Iar eu curtam vreo trei vecine.

Aveau lăicere pe divan
Ţesute la război în casă,
Aveau căciuli de astrahan,
I-aveau şi pe copii la masă,
Azi lipsa lor cumplit i-apasă.

Aveau şi cai, ovine, junci,
Dar şi neveste fără fard,
Cu drag privirea să-ţi arunci
La ei în curte peste gard...
Iar eu de dorul mândrei ard.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Javră vs dulău

Un dulău îţi iese-n cale, hotărât şi cu curaj,
Javra, însă, e vicleană, se ascunde-n peisaj.
Un dulău te-atacă-n faţă, cu curaj şi demnitate,
Pe când javra se strecoară şi te muşcă pe la spate.

Un dulău îţi iese-n cale, cu curaj şi hotărât,
Latră şi te-avertizează, şi apoi te ia de gât;
Javra, însă, ocoleşte, se-ascunde, nu se-arată,
Şi te muşcă doar atuncea când îi vine, ca turbată.

Un dulău deschis ţi-arată că o să te ia în piept,
Şansă-ţi dă la luptă dreaptă, fi'ndcă-aşa şi este drept.
Javra, însă, fiind laşă, se ascunde în tufiş
Şi când tu nu bagi de seamă, ea te muşcă pe furiş.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (27 mai 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarul

Când îţi înşiră vorbe goale,
Cu fascinaţie-l priveşti:
El... maţe fripte-coate goale,
Tu... sărăcit când te trezeşti!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarcerea la ţară

Cu grabă, inima focoasă
Trezeşte vechea lor simţire,
Când se întorc în grabă-acasă
Să-şi treacă-n cont... o moştenire

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul.

Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Neprevăzută poate fi,
Surpriza vine ca o ţeapă
Deci ea se poate defini
Prin "unde dai şi unde crapă".

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva înţelege cât de mare este forţa creatoare a propriului său mental, încetează să-şi mai facă sânge rău, deoarece el devine conştient că numai gândurile negre şi sentimentele sale îi pot influenţa destinul. Nimic din ceea ce se petrece în exterior nu-l poate tulbura.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, mereu vorbe

Singuri prin praful cuvintelor.
După colţ s-au ascuns
cei doi martori ai
spovedaniei noastre.
Altarul tace,
asumându-şi riscul unei aventuri.
Bat clopotele.
Într-o zi oarecare vântul se ţine
de mână cu ploaia,
trăsătură specifică
amorezilor de duzină.
Vorbe, mereu vorbe...
Celelalte griji
se caţără în copaci.
Am ascuns cei două mii de ani
încărcaţi de păcate...
A sosit momentul, Doamne!
Eu sunt pregătită.

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre restaurantul "Alexandra Cafe" din Mizil (după festivitatea de premiere la Festival)

Cu un gol în suflet, iacă,
La local, printre alei,
"Corbii" plinul merg să-şi facă,
Şi de-aceea-s... plini de ei.

epigramă de Anton Muraru din Romeo şi Julieta la Mizil - antologie de poezie şi epigramă, ediţia a VIII-a, 2014-2015 (2015)
Adăugat de Anton Muraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe si iar vorbe...

( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)

Dacă doresc ceva, 'ţi voi spune,
Aşa sunt eu şi chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deşii sunt prea tăcută-n fire

Aştept să treacă ziua-ntreagă
Şi-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin faţa
Luminilor din locul gol.

Îmi place să te simt uşor,
Ca un proscris în ţara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.

Dacă a rămas ceva să-ţi spun
Aleg o altă ţară acum
Poate şi alte vorbe bune,
Să ţi le spun mai mult în şoapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!