Conştiinţa Naturii palpită în inima arborelui, în inima tandrului viermişor care se târăşte pe pământ, în inima acvilei care semeaţă bate din aripile sale îndrăzneţe peste masivele muntoase giganteşti de granit, care străpung cu turnurile lor crenelate albastrul cerului. Conştiinţa Naturii dă formă tuturor lucrurilor, organizează petalele florilor care înmiresmează cerul cu aromele lor şi ordonează mişcarea aştrilor în magnifica orchestraţie a infinitului.

Samael Aun Weor în Cartea Fecioarei din Carmel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

conştiinţa

Conştiinţa este o făclie care luminează inima şi un judecător neadormit pe care omul îl poartă totdeauna cu el.

definiţie de Eschil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care iubeşte pe Bunul şi Milostivul Dumnezeu, se bucură de frumuseţea soarelui auriu, a naturii, de culoarea cerului albastru ca opalul, de frumuseţea ierbii ca smaraldul, de frumuseţea radiantă a culorilor florilor, de muzica sublimă a vietăţilor naturii, de febleţea sufletelor care păşesc grijuliu prin flora naturii, de frică să nu o denatureze.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

oare o să trăiesc
să-mi văd inima murind şi murind
de gelozie
inima asta care palpită de câte
ori mă vede cu alte femei?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru omenire, întrebarea tuturor întrebărilor, problema care se află la baza tuturor celorlalte probleme şi este mai interesantă decât toate este cea a determinării locului pe care îl ocupă omul în natură şi relaţia dintre el şi cosmos. De unde a apărut specia noastră, care sunt limitele puterii noastre asupra naturii şi cele ale naturii asupra noastră, care este scopul strădaniilor noastre, al problemelor care apar mereu pentru fiecare om de pe Pământ.

citat din T.H. Huxley
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Prietenii naturii"

Îndrăgostiţi de verdele naturii,
Au poposit în inima pădurii.
Şi-au doborât-o apoi cu toporul,
Că nu puteau să vadă viitorul!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânără copilă,naturii regină

Tânără frumoasă,
dulce, majestoasă,
inima mea bate
şi te vrea aproape.
Tânără copilă
naturii regină,
sufletu-mi te cheamă,
nu iubi cu teamă.
Floare înflorită
de lume iubită,
petalele tale
sunt mărgăritare.
Ochii tăi - rubine-
caută la mine.
Dragostea se-aprinde,
nu se poate stinge.
Viaţa ne îndeamnă,
destine să unim,
iubirea ne cheamă,
fericiţi să fim.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos sună "mi-ai cucerit inima", sau "ai pătruns în inima mea", sau "mi-ai furat inima", atunci când ai cucerit pe cineva pe care-l iubeşti şi care te iubeşte. Dragostea este singura formă de cucerire în care cel cucerit îşi iubeşte cuceritorul şi singura formă de hoţie în care hoţul este iubit de cel furat.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de mare, de pământ şi de cerul care acoperă toate, în întregul univers era o singură înfăţişare a naturii, pe care oamenii o numeau haos, o masă fără formă şi fără închegare.

Ovidius în Metamorfoze, I (8)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici o urmă de nor
pe aripile vântului
şi în inima mea
pe albastrul cerului
o rândunică în zbor

gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o rândunică în zbor
pe albastrul cerului
şi în inima mea
pe aripile vântului
nici o urmă de nor

gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul- Inima
Sunt copacul inimă
Ce-şi trage seva din adâncuri.
Primăvara,
Culori de catifea
Îmi înfloresc pe ramuri.
În adâncul fiinţei mele,
Cântec de iubire răsună.
Un cântec ce vieţuieşte
În sămânţa roadelor mele.
Dragostea lor, mătase diafană,
Îmi învăluie tulpina
Şi zboară odată cu fluturii
Şi cu petalele florilor,
Amestecându-se
Cu albastrul Curcubeului.
Din inima sacră a trunchiului meu,
Cresc frunze şi flori
Cu faţa către Dumnezeu.
O privire arunc în adâncuri,
În templul sufletului meu,
Unde un cântec de harpă s-aude,
Cântat de mâini nevăzute,
Un cântec închinat lui Dumnezeu.
Parfum amărui şi verde
Urcă pe Coloana Infinitului
Până sus, spre Albastru.
Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,
Prelungindu-se până la stele.
Din ele cresc ramuri
Înmugurind spre soare.
Sunt acum,
Copacul - inimă
Cu rădăcinile în Cer
Şi ramurile în Pământ,
Cuprins de vârtejul ameţitor
Al vieţii…
Sunt un arc între Cer şi Pământ,
Precum Curcubeul este
Un arc prin care curge neîntrerupt
Viaţa, Iubirea, Speranţa...

citat din Floarea Carbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este viaţa ce palpită în fiecare atom aşa cum palpită în fiecare soare.

definiţie clasică de Samael Aun Weor în Căsătoria Perfectă, Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul - adevăr, înţelepciune, pace, contemplare, unirea cerului cu marea, culoarea infinitului, care fiind infinit, poate cuprinde totul. Albastrul e invizibilul care devine vizibil.

citat din Yves Klein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea lui Strugnell

Adevărata mea iubire-mi poartă inima, iar eu o port pe-a lui
Le-am înlocuit marţea trecută înotând în valuri de extaz.
Dar acum, când unul dintre noi se referă, de exemplu dumnealui,
La "inima mea," lucrurile par să se complice – necaz după necaz.

Iată, când el se plânge:" Îmi bate inima nebuneşte;"
"Vrei să spui că inima mea bate" îi răspund sec.
"Asta am şi spus." "Adică inima care înlocuieşte
Inima ta, iubire". "Cum?" "Oh, mă plictiseşti, Jack"

Te-întreb chiar crezi că Sir Philip Sydney a vorbit aşa?
Am ajuns să suspectez că dacă ( doar un aspect ),
La o adică, plusând, mi-aş sacrifica ficatul şi rinichii, ea
Nu mi s-ar adresa cu mult mai mult respect.

De aceea, revoc acum versul care poezia începea:
Iubirea mea îşi poate păstra inima, iar eu pe-a mea.

sonet de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există conştiinţa de sine a esenţei spirituale şi conştiinţa limitelor, care la începutul vieţii este privită ca "eu". Această a doua conştiinţă, a limitelor, îngrădeşte, ascunde prima conştiinţă, cea a spiritualităţii. Pare că această conştiinţă a limitelor este conştiinţa de sine. Întreaga viaţă e limpezirea conştiinţei esenţei spirituale, eliberarea de înşelăciunea recunoaşterii limitelor. Pentru cel care are conştiinţa deplină a esenţei sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea sălăşluieşte în inima tuturor fiinţelor. Este conştiinţa, Adevărul şi iubirea.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu pluteşti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roşie,
Şi aştepţi să-ţi spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care ştie
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care ştie numele tău ciudat, de femeie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dra-go-ste pe, dragoste pe pâine

curent literar şi de ce nu
multe multe felii de pâine
dragos
tot ce anulează legătura dintre noi şi expresia obiectului
dată de-o valoare/cât de scump
cât de ieftin sau cum ne privim
şi oare ce ne lipseşte să avem
dragos
şi iată cum suntem aproape de moarte cel puţin eu
şi inima-mi bate
şi inima nu-mi bate
inima
dar ar fi prea simplu inima
inima nu simte
e altceva acolo
ceva care m-a rupt de lume de-a avea
şi m-a lăsat fără pâine.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul prietenului meu

Cristalul
Din inima prietenului
Pe care îl caut,
Este blând strălucitor
Şi pur, transparent
Şi viu!

Petalele inimii sale
Sunt diafane
Şi lasă să treacă lumina
Cristalului
Din miezul inimii
Nestânjenită prin ele.
Ba chiar dându-i
Un mic avânt
Cu o uşoară bătaie de aripă
Străvezie.

Dar ceea ce face inima
Prietenului pe care îl caut
Cu totul şi cu totul
De nepreţuit,
Este că din miezul ei de cristal
Izvorăşte o lumină-cristal vie
Care creşte uşor
În lamelaşe diafan-cristaline
Ca cea mai fină lamelă
De apă cristalină!

Şi aceste lamelaşe transparente
Sunt apoi ajutate
De mişcările petalelor diafane
Ale inimii
Să se răspândească,
În bucăţele mai mari sau mai mici,
Care se desprind de la sine
Din izvorul necontenit,
Peste tot în lume,
Pentru a fi găsite
De inimile care le caută.

Căci ele sunt germenii
Care s-ar dori crescuţi
În fiecare inimă de om.

Cristalul viu,
Care mereu din sine însuşi,
Mereu transparent şi curat,
Ca Lumina Soarelui,
Va creşte în inimile oamenilor
În eternitate!

Şi eu mi-am dat seama
Că el este prietenul meu,
Numai când am simţit,
Cum prin vorbele lui,
A ajuns în inima mea
Un mic germene
Din cristalul care creşte
Şi se dăruieşte
Din inima lui
Orişicui
Care vrea să-l primească
Şi să-l îngrijească
Astfel ca să crească!

poezie de Agenor Crişan
Adăugat de Daniela Lazar
Comentează! | Votează! | Copiază!