conştiinţa

Conştiinţa este o făclie care luminează inima şi un judecător neadormit pe care omul îl poartă totdeauna cu el.

definiţie de Eschil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este o făclie care-ţi luminează inima şi un judecător neadormit pe care-l purtăm întotdeauna cu noi.

citat clasic din Eschil
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Naturii palpită în inima arborelui, în inima tandrului viermişor care se târăşte pe pământ, în inima acvilei care semeaţă bate din aripile sale îndrăzneţe peste masivele muntoase giganteşti de granit, care străpung cu turnurile lor crenelate albastrul cerului. Conştiinţa Naturii dă formă tuturor lucrurilor, organizează petalele florilor care înmiresmează cerul cu aromele lor şi ordonează mişcarea aştrilor în magnifica orchestraţie a infinitului.

Samael Aun Weor în Cartea Fecioarei din Carmel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

înţelept

Omul care ştie ce e profitabil este înţelept, nu omul care ştie multe lucruri.

definiţie de Eschil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

judecător

Un judecător este un student la drept care îşi dă singur note.

definiţie aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul uman e ca o lampă care luminează, care raţionează, care vede. Dar, la majoritatea oamenilor, lampa nu e bună, e o lumânare care nu luminează destul. Trebuie deci branşată la sursa inepuizabilă care îi va da toate posibilităţile, adică la plexul solar. De ce cei din vechime îl numeau "solar"? Pentru că e legat de soare şi soarele e inima universului nostru.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

conştiinţă

Conştiinţa este o lumină interioară, ascunsă, care îl luminează exclusiv pe om şi care îi vorbeşte încet; atingând cu blândeţe sufletul, trezeşte în el sentimentele şi-l urmează pe om în tot locul fără urmă de îndurare.

definiţie de Ecaterina a II-a
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care este bun

Omul care este bun,
Poate totdeauna înţelege
Şi pe prost şi pe nebun.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel din Revista Atheneum Canada (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care ştie

Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii,
Nu-i parşiv ca speculanţii
Şi nici lacom sau rapace.

De-i judecător de pace
Şi-anchetează traficanţii,
Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii!

Chiar şi-atunci când nu ne place,
Din prostie, igorranţii,
Cu tupeu, ingraţi, tenace,
Caut-a-nvăţa pe alţii...

Omul care ştie, face!

poezie de Radu Ivan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Priveşte, sus pe stâncă!
Stă neadormit străjer,
El care reprezintă
"Divizia de Fier".

Acolo e de neclintit
De ploi, de vânt şi de obuz.
Istoria a fost scrisă,
În poartă la Oituz.

Cu toţi am spus atunci,
Aşa cu sânge rece,
Deviza noastră este:
"Pe aici nu se trece!"

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui judecător interesat

M-a condamnat, cum să vă spui,
Cu "conştiinţa" dumnealui,
Aflai în temniţa cea grea
C-a luat-o pe nevastă-mea!

epigramă de Ioan Popescu-Chebacea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pozitiv, care zâmbeşte şi râde frecvent nu poate fi un om urât. Bucuria de a trăi, care-l caracterizează pe omul optimist, înfrumuseţează şi luminează orice chip. În schimb, negativitatea şi pesimismul, oricât de machiate ar fi, îşi pun amprenta pe figura celui care le poartă în interior. Chipul tău ce exprimă?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acela îndrăznea să pretindă că numai conştiinţa lui cântărea mai greu decât imperiul şi decât lumea. Eu vroiam să adun Universul în mâna mea: el declara că pentru sine era el însuşi un univers întreg. Aroganţa lui popula lumea cu mii de voinţe îndărătnice... Dacă i se îngăduia să-şi ţină mai departe predicile, îi va învăţa pe oameni că fiecare era judecător al raporturilor sale cu Dumnezeu, ca şi judecător al faptelor sale: şi-atunci cum voi mai izbuti să-i fac să mi se supună orbeşte?

Simone de Beauvoir în Toţi oamenii sunt muritori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui judecător

Zeiţa Themis, legătură
La ochi nu poartă azi, de fel,
Prin nu ştiu ce întorsătură
Ajuns-a să o poarte el.

epigramă de Gheorghe Oproiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă dar stăruitoare, mila alcătuieşte cea mai adâncă rădăcină a eului meu. Totdeauna mi-a fost dat să văd latura dureroasă în omul care cade în ridicol sau în mânie, latura tragică în omul care cade în păcat, şi latura tristă în omul înrăit, şi totdeauna mi-am dat seama de nemărginitele greşeli făptuite de oameni când se judecă unii pe alţii. Ei niciodată nu privesc până în inima lucrurilor, şi nu pricep adevărata şi tainica lor obârşie. Plutesc pe deasupra adevărurilor şi lămuririle şi judecăţile lor se opresc la suprafaţă, parcă s-ar teme de turburarea care le-ar aduce o deplină înţelegere. Născocesc formule, se ascund după principii învechite, singura lor temelie morală de la care simt că n-au voie să se clintească, deoarece îi apără vijelia unor realităţi mai adânci şi mai aspre, realitatea făurită de Dumnezeu!

Regina Maria în Povestea vieţii mele, cap. II, Tinereţea
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce face ca oamenii să strălucească nu este raza de soare care luminează şi încălzeşte afară, dar este lumina care luminează şi arde în interiorul lor.

citat din Corina Abdulahm-Negura
Adăugat de Sorana Lau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de viaţă ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viaţă ca cerului de soare.
Mi-e dor de viaţă ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viaţă ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceaţa care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbeşte de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numeşte frate,
Dar în gând plănuieşte să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună şi creştină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viaţă, limbă şi de al său pământ.

poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români şi care, în sfârşit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolşevism, încearcă să aducă pe aceşti jefuiţi în starea urgisită de robi ai lui Iuda.

Nicolae C Paulescu în Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul şi Francmasoneria, 1913 (17 ianuarie 1926)
Adăugat de Sofian
Comentează! | Votează! | Copiază!

conştiinţă

Tribunalul pe care omul îl simte în el este conştiinţa.

definiţie celebră de Immanuel Kant
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!