Regizorului Doru Pitaru (pleonasm) (epoca de aur: muncitor, proprietar și conducător)
Ridicat în slăvi și lăudat,
Dar tocmai când mi-era mai bine,
Nu-nțeleg de ce m-am dat
Afară... chiar pe mine!
epigramă de Vasile Iușan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre muncă, epigrame despre laudă sau epigrame despre Epoca de Aur
Citate similare
La pomul lăudat
M-am dus la pomul lăudat
- Au mai făcut-o alții...
M-a pus năstrușnicul păcat
Să-ncerc să-i intru-n grații.
Mă încerca un sentiment
De frică și sfială;
Trăiam la modul aparent
Ocazia de gală.
M-am dus cu sufletu-mpăcat
Și inima deschisă
S-apuc eu fructul nesperat
Cu aripa întinsă.
Făcui popas sub ramul greu
De poama mălăiața
Preafericit că tocmai eu
Sunt domnul Nătăfleață.
Așa fiind, zis și făcut,
M-am pus pe asteptare,
Când... mălăiața m-a umplut
De putreda-i splendoare.
Nu mai alerg înflăcărat
La pomii de poveste,
Ci merg cu pasul măsurat
S-ajung ușor pe creste.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 iunie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copaci, poezii despre laudă, poezii despre inimă, poezii despre fructe, poezii despre frică, poezii despre crengi sau poezii despre aripi
Unui lider lăudat
Te-au înălțat în slăvi? Se poate!
Nu e o laudă prea mare
Ușor poți face-un corp să zboare
Când nu prea are greutate.
epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din revista "Epigrama", nr. 27 (martie 2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre greutate sau epigrame despre corp
Cosmonautului nr. 1 Iuri Gagarin (la 50 de ani de la efectuarea primului zbor pe orbita circumterestră cu racheta "Vostok-1")
L-a zămislit pe Om din lut,
Iar el spre stele a urcat.
Chiar Dumnezeu a rămas mut
Când lumea-n slăvi l-a ridicat!
madrigal de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zbor, epigrame despre zborul spațial, epigrame despre stele, epigrame despre religie sau epigrame despre Dumnezeu

În seara aceea când te-am luat în brațe și te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineață, de teamă să nu fi greșit și să văd că nu mă iubești. Mi-era așa frică să nu râzi de mine, încât am plecat și m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot și, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ți-aș fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre frică
- citate despre sărut
- citate despre seară
- citate despre râs
- citate despre picioare
- citate despre iubire
- citate despre greșeli
- citate despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre lumină sau poezii despre cuvinte

Ea
Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
maii ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre oraș
- poezii despre glezne
- poezii despre zoologie
- poezii despre vulturi
- poezii despre sărut
- poezii despre rochii
- poezii despre prietenie
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii, poezii despre noapte sau poezii despre mâncare
Trezire
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,
În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept
Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,
Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
Că este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic
La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți
Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus
Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
Că m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit
Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos
Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert
Am crezut că o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut
Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa
Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit
Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață
Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument
Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor
Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre creștere, poezii despre întuneric, poezii despre viziune sau poezii despre viitor
M-am trezit deodată cu soția mea, m-am așezat la computer când ea a plecat la serviciu și nu m-am ridicat până ce nu s-a întors acasă.
citat din George Stephen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre soție, citate despre serviciu, citate despre căsătorie, citate despre calculatoare sau citate despre acasă

Cerul este... pământul ridicat în slăvi.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre Pământ

M-am îngropat în poezii...
M-am îngropat în poezii,
În clipele de cumpănă,
Durerea să n-o pot simți,
Versul mi-a fost lacrimă.
Și-am umplut albele coale,
Cu tristeți și-amărăciuni,
Rostite de buzele-mi pale,
Precum tăcute rugăciuni.
Am rostit chiar și blesteme,
Când sufletul mi-era păgân,
Prins în lanțurile grele,
Se lepăda de orice Stăpân.
În mine purtam poveri,
Ce atârnau ca bolovanii,
Eram sleită de puteri,
Fără rost îmi treceau anii.
De n-ar fi fost rima dragă,
Să-mi vindece rănile adânci,
Aș fi rătăcit pribeagă,
Plângând iubirea de atunci.
poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre iubire sau poezii despre durere
Cum treci acum
și visul e-n ruine
te simți bine
și mă simt bine
trec apa zburând spre tine
și e bine când te-ntorci la mine
nici nu mai sunt ruine
tu ești stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine
îți jur iubire pe vecie
și jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung
treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre plâns

Cârciumăreasa
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei,
M-am fâstâcit, mireasma lor m-a îmbătat,
Am căzut în brațele cârciumăresei.
Un deget mi-a întins, ușor m-am ridicat,
Onorat am sărutat mâna miresei,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei
Crinul in frac fură un sărut metresei,
Cârciumăreasa e cu gândul ne-mpăcat,
Rușinată și-a schimbat culoarea feței,
Catrința roată i se face la jucat,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre sărut furat, poezii despre schimbare, poezii despre rușine, poezii despre mâini, poezii despre jocuri sau poezii despre flori
Iubirea nu era tocmai iubire
Eu, care te-am iubit pe tine nu eram tocmai eu
Si nici tu nu erai tocmai cea care m-ai iubit pe mine
Iubirea mea nu era tocmai a mea
Iubirea ta nu era tocmai a ta
Si iubirea noastra nu era tocmai a noastra
Pentru ca prima iubire nu e chiar prima si iubirea ce se implineste o vreme nu e tocmai iubire
Floarea ce ti-am dat-o de ziua ta era de fapt de ziua noastra
A mea si a alteia
Si nu puteai fi impotriva ca fetita noastra sa se numeasca prima iubire
Chiar daca nu era chiar prima, dar avea acelasi nume cu ea
Si cand te-am pierdut am fost trist
Pentru ca am pierdut-o si pe prima si pe cea de-a doua si pe cea de a treia
Si abia la urma de tot te pierdusem pe tine...
Altfel, de ce ma simt acum ca la 16 ani,
Nauc si perforat de singuratate ca de acnee?
poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire

Leonid Pavelescu: De când m-am născut a doua oară sau, mai bine zis, de când m-am ridicat deasupra negurii intracraniene, scopul meu în viață a fost să plantez câte o scânteie în mințile oamenilor pe care i-am considerat capabili s-o întrețină și chiar s-o întețească. Paradoxal, n-am reușit să ajung la această performanță decât prin tertipuri dezinteresate, adoptând în mod voit o manieră pompieristică de-a mă adresa ascultătorilor mei. Prin scurtele șocuri pe care le primeau de la impulsurile lor nervoase în momentele în care ascultau cu atenție ceea ce le spuneam, îi făceam în mod subtil să-și dorească să atragă și ei atenția și să fie ascultați așa cum eu eram ascultat atunci când mă angajam în câte-un discurs cu o tematică prestabilită. Altfel spus, cei mai inteligenți și taciturni găseau în mine un refugiu în care puteau exersa și experimenta în mod proiectiv - eu însumi fiind un mediator între ei și capcanele mele discursive - viitoarele metode și tehnici de a da din mâini și de a spune în mod indirect: "Sunt aici, veniți la mine și vă voi vindeca de voi înșivă!"
replici din romanul În pregătire de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre paradox, citate despre naștere, citate despre mâini sau citate despre inteligență
Nu mi-era milă de el. Nu mi-era milă de nimeni. Nici de mine.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să suferim la o bere
noi și ai noștri
mergeam pe jos prin fantomaticul brașov
mi-era frig, mi-era rece, o necunoscută boală îmi inunda mizeră oasele
și poate de frică m-am îndrăgostit de tine cine știe
sau dintr-un masochism greu de înțeles
din când în când prin fluierul picioarelor
îmi glăsuiești tu ca un zeu tiran
și nu, n-aș vrea să mai suflu în ceafă nimănui,
doar în fantomaticul oraș
aș vrea din nou și din nou
să suferim la o bere
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre medicină, poezii despre masochism, poezii despre boală, poezii despre bere sau poezii despre Brașov

Sonet
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi... îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău ca pânza Penelopii
Se țese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte!
Zădarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe...
sonet de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Vlahuță despre visare, citate de Alexandru Vlahuță despre întuneric, poezii despre zâmbet, citate de Alexandru Vlahuță despre zâmbet, citate de Alexandru Vlahuță despre noapte, poezii despre iertare, poezii despre copilărie sau citate de Alexandru Vlahuță despre copilărie

Mama
Când afară pe cer soare nu este
Soare pentru mine mama este.
Când afară plouă și căldură nu este
Căldură pentru mine mama este.
Când sufletul meu e rece
Și prin inimă o groaznică furtună trece
Sprijin pentru mine mama este.
Ea e sprijinul meu mereu
M-ajută și la bine și la rău.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre mamă sau poezii despre Soare

Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi