Unui poet care-a scris "Brazde-n primăvară"
El, condus de zări albastre,
De o lume după plan,
Glia poeziei noastre
O ară ca un... bălan.
epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

De mii de ani
cerurile noastre-s albastre
zilele noastre-s albastre
pământurile noastre-s albastre
mările noastre-s albastre
inimile noastre-s albastre
iubirile noastre-s albastre
sângerările
noastre-s albastre albastre...
și mai
zilele trecute un tânăr de-un alb
astru fără cusur fără ură a fost aruncat
în sulițe (?!) a condus cu viteză se zice
a fost
ars de moarte bună pe rugul u
nor descarcerări cu totul ne
reușite: fumurile sale de mare erou
albastre și ele
acum se ridică la ceruri
pe vârfuri și îndoite puțin
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul poeziei românești
În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Glia strămoșească
Zboară absolvenții stol
Către alte zări senine
Și-a rămas pământul gol
Ca să crape... de rușine.
epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastre zări
E deajuns să privesc...
depărtarea-mi pare
mai aproape
și liniștea mă-nsoțește
pretutindeni
mai puternică decât mine
păstrează lumina și iubirea
albastre zări din priviri
albastre,
îmi bat la poarta primăverii
aud zbuciumul valurilor
și cântecul pribeag
ca o rugă la visul
unei umbre...
în care te-ai închis
nimic nu se oprește
încet, încet se aprind
stelele ascunse sub pași
din care înfloresc veșnicii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Țara de Sus (cu gândul la Mihai Eminescu)
Trecând, n-ai cum să nu oprești,
Venind din zările albastre,
Și să săruți la Ipotești
Icoana poeziei noastre!
epigramă de Vasile Larco din Volumul de epigrame, În așteptarea luminării, 2006
Adăugat de Vasile Larco

Comentează! | Votează! | Copiază!
De 8 Martie
Urând noroc femeilor
În astă zi cu zări albastre,
Ne bucurăm de ziua lor,
Că restul toate-s ale noastre...
epigramă de Constantin Tone din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
La cules de căpșuni
De s-au dus spre zări albastre,
E firesc să-i înțeleg:
"Rodul" guvernării noastre,
Îl culeg!
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din ziarul "Viața Buzăului" (4 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orașul Iași are șapte coline ca și Chișinăul (madrigal)
Colinele ce sunt mereu
Un semn lăsat de Dumnezeu
Pe aer scriu și zări albastre
Un imn al întregirii noastre!...
madrigal de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat, privirea polițistului căzu asupra uniformei albastre, care i se păru tare cunoscută. Zări sigla Institutului, însemnele echipajului, apoi inițialele, E. L., scrise cu majuscule, după care privirea i se opri pentru câteva clipe asupra celor șase bulinuțe aurii care sclipeau pe reverul hainei tânărului, chiar și în întunericul nocturn. De abia după aceea îi zări chipul și renunță rapid la verificarea actelor, recunoscându-l pe băiat. Luă imediat poziție de drepți, salutându-l respectuos.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofuri de la inimioară (După poezia "Focuri de primăvară" de Lucian Blaga)
'Nalță triluri ciocârlia,
Badea Gheorghe ară glia,
Lacrimi cad pe cruzii muguri,
Bolovanii gem sub pluguri.
Prinși de duhu-navuțirii,
Fii ai satului fugim,
Dintr-o țară unde zbirii
Nu ne lasă să trăim,
Pentru-o viață mai ușoară,
Glia dragă părăsim,
Ce ne-așteaptă în afară
Nici măcar nu bănuim;
Căutând aiurea-n lume
Job cu bani frumoși plătit
Vom uita pământul unde
Mitic ne-am alcătuit?
parodie de Ica Ungureanu din Alb Umor, după Lucian Blaga (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul
Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental
Creator vrednic de vise
De planuri și de reverii
Animator de premise
Pentru oameni și copii
De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spațiu feeric
Ne creează lumi discrete
Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele
Ne dă noi dimensiuni
Un fenomen fenomenal
Și ne conferă viziuni
Într-un plan potențial
Musafir fără tăgadă
Dintr-o lume inedită
Și ispravnic de bravadă
Cu viteză infinită.
poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul este ambițios. Dar el nu poate suferi ambiția la cei laici. Ea se opune planurilor lui. Preotul ar vrea să stingă în om orice dorință, să-l dezguste de bogățiile lui, de puterea lui, și să profite de dezgustul lui pentru a pune stăpânire și pe bogățiile și pe puterea lui - sistemul religios s-a condus întotdeauna după acest plan.
Helvetius în Materialiștii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comportamentul nostru, atitudinile, acțiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puțin neevoluate. Suntem în continuare agresivi, brutali, cruzi, smintiți.
Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu lui Nicolae Iorga
Prin ale sale cugetări,
E cunoscut în patru zări
Și-i onorat pe toată glia:
La Rochefoucauld de România.
madrigal de George Budoi din Elogii (5 iunie 2011)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca
La arca locuinței mele
Nr 70
De pe str. Kirov
M-au condus poeții
După întâlnirile noastre literare.
Eram vestită ca inabordabilă.
Și uite așa arca nu a cunoscut sărutul.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine acționezi după un plan greșit decât să acționezi fără plan.
Alexander Kotov în Think Like a Grandmaster, Planul (1970)
Adăugat de SOLOI Anton

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muchii albastre
Mă spăl cu priviri
până-n fântână
pe muchii albastre
cu pești
și cuvinte
cât de aproape-i izvorul
de stele
ce umblă
pe mâini nevăzute
speranță și dor
scoică
adusă de ape
mi se desprinde privirea
de ochi
și alunec
cascadă pe mâini
cu zâmbet stropită
metamorfoză subțiată
până-n izvoare
meninge în picuri
crescută pe ploaie
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (27 iunie 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe plan profesional să impui respect și să fii un om corect, pe plan social să-ți realizezi cel mai îndrăzneț ideal, iar pe plan personal să primești și să oferi iubire în mod real!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Ce speri sau poate vrei?
Pământul tremură sub picioarele noastre,
oceanele se evaporă în timp ce zgârie norii
cresc deasupra capetelor spre zări albastre,
ne pierdem tăcuți în antimemorii.
Cuvinte distorsionate de interferențe magnetice
și-un neâncetat schimb de informații
inhibă gândurile mele hrănindu-le cu radiații.
Doctoriile potolesc dubiile noastre
consumului fiind impuse ca măștile în teatre
însă cuvintele nu vor placa progresul peste poate
în mersul inconștient către noapte...
Cum...?
Ce crezi că vezi în ochii mei?
Spune-mi, ce speri sau poate vrei?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea măiastră
Un cântec fără de sfârșit
Ce zboară-n veci în zări albastre,
O flacără cu glas vrăjit -
Măiastra cântecelor noastre.
Oftatu-n doină când îl pune
E un oftat al lumii-ntregi,
Cu el a îmblânzit o lume,
De la opincă pân' la regi.
Cu-o foaie verde frunzișoară,
Când ea o face un descânt,
O simți c-o ia din inimioară
Să stingă răul pe pământ.
Și una de-asta de la noi,
Când zice-așa cu foc și dor,
Se prind în horă câte doi
Și piatra saltă sub picior.
Vom fi bogați c-un infinit
De armonii ca apa vie,
Dumnezeiescu-i glas vrăjit
A strâns comori de veșnicie.
A ars cu fiece cuvânt,
Cu lăutari în nopți cu stele,
S-a dăruit, topită-n cânt,
Măiastra cântecelor mele.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!